Rezidențiat mai 2023 medicină, întrebările 161-180 (caietul D)

Răspuns: A, C, D

Răspuns: A, C

1. Traiectul nervului recurent îl expune în chirurgia tiroidei, carotidei și toracelui. Lezarea lui poate produce denervarea unei corzi vocale, cu disfonie și aspirație.

• A Chirurgia carotidiană este explicit menționată.
• B Recalibrarea pentru apnee nu figurează printre procedurile enumerate.
• C Chirurgia tiroidiană prezintă risc pentru recurent.
• D Intervenția pe coardă nu echivalează cu lezarea nervului recurent din traiectul cervical.
• E Chirurgia glandelor salivare nu este enumerată pentru acest nerv.

Răspuns: A, B, C

1. Cistita interstițială este un sindrom dureros vezical cu simptome iritative și culturi tipic negative. Diagnosticul este de excludere, iar simptomele pot fluctua. Nu reprezintă o infecție bacteriană obișnuită tratată empiric cu antibiotic.

• A Diagnosticul necesită excluderea infecției, tumorilor și altor cauze.
• B Culturile bacteriene, virale și fungice sunt tipic negative.
• C Ameliorările și exacerbările periodice sunt caracteristice.
• D Antibioticul empiric nu este tratamentul inițial de rutină al acestui sindrom neinfecțios.
• E Bacilii gram-negativi caracterizează cistita bacteriană, nu etiologia stabilită a cistitei interstițiale.

Răspuns: A, B, C, E

1. Boala polichistică hepatică are transmitere autozomal dominantă, cu chisturi numeroase și progresive. Boala renală asociată poate evolua spre insuficiență terminală. Afectarea hepatică difuză limitează eficacitatea decorticării, iar cazurile extreme pot necesita transplant hepatic.

• A Afecțiunea are transmitere autozomal dominantă.
• B Asocierea renală poate progresa spre insuficiență renală terminală.
• C Chisturile sunt numeroase și progresive, spre deosebire de majoritatea chisturilor simple.
• D Decorticarea chistului simplu nu reprezintă tratamentul standard al bolii polichistice difuze.
• E Transplantul hepatic poate fi indicat în cazurile extreme.

Răspuns: A, D, E

1. Fracturile de stres sunt leziuni de suprasolicitare: oboseala musculară reduce absorbția șocurilor și transferă solicitarea repetată către os. Radiografiile pot fi negative precoce, în timp ce scintigrafia detectează activitatea de remodelare. Localizarea istorică la primul metatarsian al militarilor este formularea bibliografică a acestei întrebări.

• A Oboseala musculară reduce protecția osului față de solicitarea repetitivă.
• B Sensibilitatea radiografiei este redusă în stadiul precoce.
• C Scintigrafia cu technețiu poate identifica precoce activitatea osoasă asociată fracturii.
• D Primul metatarsian la militari este localizarea istorică indicată în bibliografie; nu exprimă frecvența actuală a sediilor.
• E Fracturile de stres sunt leziuni clasice de suprasolicitare.

Răspuns: A, B, C, D

1. Deficitul de folat poate rezulta din aport sau utilizare deficitară, boli digestive și medicamente antifolat. Alcoolul, boala celiacă, boala Crohn și fenitoina sunt cauze recunoscute. Factorul intrinsec este necesar absorbției vitaminei B12.

• A Alcoolul poate afecta aportul și utilizarea folatului.
• B Boala celiacă poate produce malabsorbție și deficit de folat.
• C Boala Crohn poate asocia aport redus și malabsorbție.
• D Fenitoina poate contribui la deficitul de folat.
• E Deficitul factorului intrinsec afectează absorbția vitaminei B12.

Răspuns: B, C, D, E

Răspuns: A, C, D, E

1. Durerea ischemică de repaus și IGB sub 0,4 indică de obicei BAP severă. Ocluzia femuralei superficiale provoacă mai ales claudicație gambieră. Ateroscleroza sistemică explică riscul major de infarct miocardic, iar bypassul este o intervenție chirurgicală principală de revascularizare.

• A Durerea de repaus ischemică semnalează boală avansată.
• B Ocluzia femuralei superficiale provoacă claudicație la nivelul gambei, distal de leziune.
• C IGB sub 0,4 se asociază de obicei cu durere de repaus sau leziuni tisulare.
• D Infarctul miocardic este principala cauză de deces bibliografică, prin ateroscleroza sistemică.
• E Bypassul este o procedură chirurgicală principală pentru BAP, aleasă în funcție de anatomie și risc.

Răspuns: A, C, D

1. Varicela este infecția primară cu VZV, de obicei cu erupție diseminată la copil. Zona zoster reprezintă reactivarea și are distribuție dermatomală, cu risc de nevralgie postherpetică.

• A Infecția primară predomină la copii.
• B Nevralgia postherpetică este complicația zosterului.
• C Leziunile trec de la maculă la papulă, veziculă și crustă.
• D Vaccinarea a redus semnificativ incidența.
• E Distribuția limitată la dermatoame caracterizează zosterul.

Răspuns: A, C, E

1. Imipenemul, meropenemul și ertapenemul sunt carbapeneme. Linezolidul este o oxazolidinonă, iar aztreonamul este un monobactam.

• A Imipenemul este carbapenem.
• B Linezolidul este oxazolidinonă.
• C Meropenemul este carbapenem.
• D Aztreonamul este monobactam.
• E Ertapenemul este carbapenem.

Răspuns: C, E

1. Controlul durerii permite inspirul profund și tusea eficientă, iar mobilizarea precoce favorizează reexpansionarea pulmonară. Acestea sunt măsuri centrale pentru atelectazia postoperatorie. Corectarea electroliților, mucoliticele și corticoterapia astmului au alte indicații și nu înlocuiesc aceste priorități.

• A Corectarea K/Mg tratează dezechilibrele asociate, fără a rezolva mecanismul principal al colapsului alveolar.
• B Mucoliticele pot fi adjuvante în cazuri selectate, dar nu reprezintă strategia principală de reexpansionare.
• C Analgezia adecvată permite ventilația profundă și tusea.
• D Corticoterapia poate trata exacerbarea astmului, nu este măsura centrală pentru atelectazia postoperatorie.
• E Mobilizarea precoce sprijină reexpansionarea pulmonară.

Răspuns: A, B, D, E

Răspuns: A, C, D, E

1. Diverticulul Meckel este un vestigiu al ductului vitelin și cea mai frecventă anomalie congenitală a intestinului subțire. Poate conține mucoasă heterotopică gastrică, duodenală ori colonică. Acidul gastric ectopic poate ulcera intestinul adiacent, iar bridele sau invaginația pot produce ocluzie.

• A Mucoasa duodenală și colonică sunt tipuri posibile de heterotopie.
• B Perforația și hernia Littre pot apărea, dar nu sunt perechea celor mai frecvente complicații; predomină ocluzia, sângerarea și inflamația.
• C Mucoasa gastrică ectopică poate secreta acid care ulcerează intestinul adiacent.
• D Poate produce ocluzie prin bride, invaginație sau alte mecanisme.
• E Este cea mai comună anomalie congenitală a intestinului subțire.

Răspuns: B, C, D

1. Lichtenstein este o reparare prin abord anterior, cu plasă pe peretele posterior al canalului inghinal. Plasa se fixează la limitele spațiului superior al orificiului miopectineal. Breșa pentru funicul formează inelul intern, iar sutura oblicului extern reface peretele anterior și inelul superficial.

• A Abordul Lichtenstein este anterior.
• B Plasa este aplicată pe fața anterioară a peretelui posterior al canalului, întărindu-l.
• C Marginile plasei sunt fixate pe limitele spațiului superior al orificiului miopectineal.
• D Aponevroza oblicului extern se închide deasupra plasei, păstrând inferior inelul superficial.
• E Breșa din plasă recreează inelul inghinal intern, nu extern.

Răspuns: A, B, D, E

1. După confirmarea biochimică a sindromului Zollinger-Ellison, CT, IRM, scintigrafia receptorilor de somatostatină și ecoendoscopia pot localiza gastrinomul și evalua extensia sa. Clisma cu contrast explorează colonul și nu localizează această tumoră endocrină.

• A CT poate localiza gastrinomul și metastazele.
• B IRM oferă informații de localizare și extensie.
• C Clisma cu contrast examinează colonul, nu gastrinomul pancreatic/duodenal.
• D Scintigrafia receptorilor de somatostatină poate identifica tumora și leziunile secundare.
• E Ecoendoscopia poate localiza leziuni pancreatice ori duodenale mici.

Răspuns: A, B, C, E

1. ECG poate evidenția modificări difuze ST-T, iar ecocardiografia evaluează funcția și cinetica ventriculară. IRM caracterizează inflamația miocardică și ajută la confirmare. Coronarografia poate exclude ischemia acută; biopsia se rezervă pacienților selectați, inclusiv celor cu debut fulminant sau agravare.

• A Pot exista anomalii difuze ale undei T și segmentului ST.
• B Ecocardiografia este o investigație esențială a funcției biventriculare.
• C IRM este recomandat pentru confirmare și caracterizare tisulară.
• D Biopsia este invazivă și rezervată unor pacienți selectați, nu tuturor.
• E Coronarografia este adesea necesară pentru excluderea ischemiei acute.

Răspuns: B, D

1. Diabetul de tip 1 este de regulă autoimun și evoluează spre deficit insulinic marcat, cu reducerea sau dispariția peptidului C. Poate debuta și la adult, dar profilul bibliografic tipic este tânăr, cu cetonurie și asociere HLA.

• A Poate debuta la orice vârstă, dar debutul predominant după 30 de ani nu descrie profilul clasic bibliografic.
• B Este de regulă o boală autoimună a celulelor beta.
• C Cetonuria poate fi prezentă, mai ales în deficitul insulinic sever.
• D Peptidul C scade și poate dispărea pe măsura pierderii secreției endogene; nu este obligatoriu absent de la debut.
• E Există o asociere puternică cu anumite alele HLA, inclusiv DR3 și DR4.

Răspuns: B, C

Răspuns: B, C

Răspuns: C, D

1. QT lung dobândit poate fi produs de sotalol, amiodaronă și organofosforice. Tulburările electrolitice tipice sunt hipopotasemia și hipocalcemia, nu creșterea acestor electroliți. Sindromul Romano-Ward este congenital.

• A Hiperpotasemia nu este dezechilibrul tipic de QT lung; potasiul scăzut favorizează prelungirea repolarizării.
• B Hipercalcemia scurtează de regulă QT, în timp ce hipocalcemia îl prelungește.
• C Sotalolul și amiodarona pot prelungi QT.
• D Intoxicația cu organofosforice poate asocia QT prelungit.
• E Romano-Ward este un sindrom congenital, de obicei autozomal dominant.