Subiecte rezidențiat 2024 medicină dentară, cu grila oficială

Răspuns: b) Pulpită cronică închisă propriu-zisă

1. Asimptomatologia, camera închisă și răspunsul la stimuli foarte intenși susțin pulpita cronică închisă propriu-zisă. (Manual, vol. I, p. 108, 109, 112.)

• A Forma ulceroasă presupune o cameră pulpară deschisă și o suprafață pulpară ulcerată.
• B Cavitatea cu dentină discret colorată și testele pozitive la intensități foarte mari sunt caracteristice acestei forme.
• C Forma hiperplazică este asociată resorbției interne și modificării conturului spațiului pulpar.
• D Necroza se asociază în mod obișnuit testelor de sensibilitate negative.
• E O simplă recidivă carioasă nu explică profilul pulpar cu prag foarte crescut.

Răspuns: c) Sângerare localizată

1. Polipul pulpar este bine vascularizat și poate sângera când este traumatizat. În pulpita cronică deschisă polipoasă predomină sângerarea și jena la masticație, fără tabloul dureros spontan al unei pulpite acute. (Manual, vol. I, p. 108.)

• A Jena este provocată în special de masticație, fără a defini un disconfort permanent.
• B Crizele dureroase nu reprezintă manifestarea caracteristică a formei cronice polipoase.
• C Traumatizarea polipului determină sângerare localizată, manifestare caracteristică acestei forme.
• D Durerea difuză prelungită nu corespunde tabloului dominat de polip, sângerare și jenă la masticație.
• E Durerea nocturnă nu caracterizează această formă cronică deschisă.

Răspuns: e) Hemiatrofie facială

1. Sindromul Romberg produce o afectare atrofică progresivă a unei jumătăți a feței. (Manual, vol. II, p. 471.)

• A Disostoza cleidocraniană este o afecțiune distinctă.
• B Deficitul de vitamină D nu definește sindromul Romberg.
• C Nanismul hipofizar nu reprezintă hemiatrofie facială.
• D Displazia ectodermală este o altă afecțiune genetică.
• E Hemiatrofia facială reprezintă manifestarea caracteristică.

Răspuns: c) Menține placa în contact strâns cu țesutul gingival

Răspuns: d) Ceramica pe bază de feldspat se gravează acid timp de 60 s

1. Condiționarea adezivă depinde de ceramică: materialele cu fază silicioasă se gravează cu HF, apoi se curăță și silanizează. (Manual, vol. I, p. 201, 220, 221.)

• A Sărurile se curăță cu acid fosforic 35% timp de 5 secunde.
• B Gelul destinat reparației intraorale este descris la 9% HF, nu 6%.
• C Ceramicile policristaline nu se gravează cu HF.
• D Pentru ceramica feldspatică este indicată gravarea timp de 60 secunde.
• E Tratamentele alternative pregătesc ceramica fără fază vitroasă; nu definesc grupa gravabilă cu HF.

Răspuns: d) Circulare, localizate sub epiteliul joncțional și înconjoară dintele ca un inel

1. Fibrele conjunctive se disting prin inserții și traiect; fibrele circulare înconjoară coletul sub epiteliul joncțional. (Manual, vol. I, p. 293.)

• A Traiectul peste creastă până la periost aparține fibrelor dento-periostale.
• B Proiecția în lamina propria descrie fibrele dento-gingivale.
• C Fibrele transeptale unesc cementul dinților vecini.
• D Fibrele circulare formează un inel sub epiteliul joncțional.
• E Fibrele dento-gingivale pleacă din cement spre țesutul gingival, nu apical.

Răspuns: b) Se pot face concesii, din motive fizionomice

1. Forma de rezistență privește suportul și grosimea țesuturilor și restaurării. La clasa a III-a se acceptă concesii estetice. (Manual, vol. I, p. 63, 64, 65.)

• A Îndepărtarea smalțului demineralizat aparține extensiei preventive.
• B Rezistența poate fi adaptată cerințelor fizionomice la clasa a III-a.
• C Accentuarea unghiurilor dintre pereții laterali asigură retenția.
• D Păstrarea peretelui de acces contribuie la retenție.
• E Unghiurile ascuțite dintre pereții laterali și cel parapulpar sunt elemente de retenție.

Răspuns: a) Parodontită apicală

1. Asocierea percuției axiale dureroase cu congestia apicală și semnele de pulpită totală indică implicarea parodonțiului apical. (Manual, vol. I, p. 113.)

• A Triada descrisă susține parodontita apicală acută hiperemică.
• B Pulpita seroasă totală intră în diagnosticul diferențial.
• C Pulpita purulentă este un diagnostic diferențial, nu explicația triadei complete.
• D Abcesul periapical presupune o colecție supurată care nu este descrisă.
• E Abcesul acut apical este diferențiat de forma hiperemică.

Răspuns: a) Tehnici ultrasonice

1. Metodele indirecte analizează proprietăți fizice ale dintelui, inclusiv răspunsul la ultrasunete. (Manual, vol. I, p. 39.)

• A Ultrasunetele sunt încadrate între metodele indirecte.
• B Examinarea vizual-tactilă este directă.
• C Camera intraorală este o metodă vizuală directă.
• D Aer abraziunea este o metodă exploratorie.
• E Starea gingiei este un indiciu clinic direct.

Răspuns: a) Invazia tisulară

Răspuns: e) Poate apare subminarea peretelui osos vestibular în totalitate

1. Forma cronică difuză poate distruge osul vestibular, deși manifestările subiective sunt reduse. (Manual, vol. II, p. 404.)

• A Sensibilitatea la masticație este descrisă în forma acută.
• B Abcesul parodontal intră în diagnosticul diferențial al formei acute.
• C Evoluția cronică poate fi asimptomatică.
• D Durerea spontană intensă orientează către acutizare.
• E Țesutul de granulație poate submina întregul perete osos vestibular.

Răspuns: a) Edentația subtotală maxilară, atunci când împiedică adaptarea marginală corectă a unei proteze

1. Indicațiile preprotetice vizează eliminarea obstacolelor care împiedică realizarea unei proteze corecte. (Manual, vol. II, p. 567, 568.)

• A În edentația subtotală maxilară, dinții restanți pot împiedica adaptarea marginală a protezei.
• B Pozițiile imposibil de redresat sunt discutate între indicațiile ortodontice.
• C Stâlpii mobili care traumatizează țesuturile constituie o situație specială.
• D Echilibrarea sau simetrizarea arcadei se discută între indicațiile ortodontice.
• E Imposibilitatea tratamentului conservator la pacientul vârstnic reprezintă o situație specială.

Răspuns: d) În imediata apropiere a marginii alveolare

1. Extinderea rezecției osoase se adaptează adâncimii și formei rădăcinilor care trebuie extrase. (Manual, vol. II, p. 580.)

• A Poziția sub o lucrare protetică poate indica alveolotomia, fără a stabili varianta marginală limitată.
• B Rădăcinile profunde necesită o expunere mai amplă decât rezecția marginală limitată.
• C Apartenența la un focar de fractură nu definește această variantă tehnică.
• D Rezecția marginală limitată este suficientă când rădăcina se află lângă marginea alveolei.
• E Imposibilitatea corecției ortodontice nu este criteriul de alegere a extinderii alveolotomiei.

Răspuns: a) Comportamental sfidător se încadrează în Tip I

Răspuns: d) 90°±5°

1. Înclinarea incisivilor inferiori față de baza mandibulei se apreciază printr-un unghi apropiat de 90°. (Manual, vol. II, p. 528, 529.)

• A Intervalul de 2-4° corespunde valorii normale a unghiului ANB.
• B Valoarea sub 70° nu reprezintă reperul incisivo-mandibular normal.
• C Valorile de 140-145° sunt descrise pentru unghiul mandibular mărit în prognatism.
• D Valoarea normală a unghiului incisivo-mandibular este 90° ± 5°.
• E Valoarea de 190° ± 5° nu corespunde unghiului dintre incisivi și baza mandibulară.

Răspuns: b) O hiperplazie cu aspect lobulat, de culoare roz-deschis, fără inflamație supraadăugată

Răspuns: c) 5-10% din totalul chisturilor odontogene

1. Keratochistul odontogen are o frecvență moderată și un comportament distinct, cu risc mare de recidivă. (Manual, vol. II, p. 637, 638, 642.)

• A Proporția de 20% nu corespunde frecvenței descrise.
• B Al doilea chist ca frecvență este chistul folicular.
• C Keratochistul reprezintă aproximativ 5-10% dintre chisturile odontogene.
• D Ameloblastomul este tumora odontogenă cea mai frecventă.
• E Procentul de 20% din chisturile de dezvoltare nu definește frecvența keratochistului.

Răspuns: c) Caninul permanent superior

1. Transpoziția schimbă ordinea a 2 dinți vecini și interesează cel mai frecvent caninul permanent superior. (Manual, vol. II, p. 487.)

• A Implicarea incisivului central superior este foarte rară.
• B Incisivul lateral poate participa la transpoziție, dar nu este dintele cel mai afectat.
• C Caninul superior își poate schimba locul cu premolarul 1 sau cu incisivul lateral.
• D Anomalia descrisă se întâlnește în dentiția permanentă.
• E Premolarul poate schimba locul cu caninul, însă caninul superior predomină.

Răspuns: d) Diminuată în jurul dinților care nu au erupt

1. Spațiul periodontal are în medie 0,2 mm și se îngustează când dintele nu este în funcție. (Manual, vol. I, p. 294.)

• A Hiperfuncția lărgește spațiul periodontal.
• B Valoarea medie este 0,2 mm, nu 2 mm.
• C Spațiul este mai larg apical și gingival.
• D Dinții neerupți au un spațiu periodontal diminuat.
• E Regiunea mijlocie radiculară este mai îngustă.

Răspuns: d) Ceramicile aluminoase infiltrate se utilizează prin tehnologia slip casting

1. Sistemele ceramice includ materiale vitroase, policristaline și cu matrice organică, cu tehnici diferite de prelucrare. (Manual, vol. I, p. 201.)

• A Vitroceramica se gravează cu acid fluorhidric.
• B Disilicatul poate fi utilizat pentru structuri sau monolitic.
• C Ceramicile leucitice nu sunt indicate pentru bonturi implantare.
• D Ceramica aluminoasă infiltrată se prelucrează prin CAD-CAM sau slip casting.
• E Ceramicile policristaline pot forma structuri sau restaurări monolitice, în zona frontală și laterală.