Rezidențiat 2024 medicină dentară, întrebările 181-200 (caietul B)

Răspuns: A, D, E

1. Contracția compozitului și tensiunile produse la interfața adezivă depind de compoziție, cinetica polimerizării și tehnica de aplicare. (Manual, vol. I, p. 88, 89, 90, 91.)

• A Sistemele adezive cu microumplutură formează un strat mai gros, care contribuie la limitarea efectelor contracției.
• B Viteza reacției de polimerizare influențează contracția; o reacție mai rapidă o crește.
• C Intervalul 1,4-1,7% este atribuit compozitelor bulk; compozitele fluide pot ajunge până la 6,5%.
• D O pondere mai mare a matricei organice mărește contracția de polimerizare.
• E Aplicarea oblică în straturi reduce factorul C și limitează tensiunile de contracție.

Răspuns: A, C, E

1. Sigilanții epoxidici oferă adeziune și solubilitate redusă, dar pot avea efecte biologice nedorite și se îndepărtează dificil. (Manual, vol. I, p. 155.)

• A Citotoxicitatea poate apărea prin eliberarea formaldehidei în cursul prizei.
• B Pătrunderea în tubulii dentinari reprezintă un avantaj.
• C Contactul înaintea prizei poate induce alergii sau inflamații ale mucoasei.
• D Solubilitatea redusă favorizează etanșeitatea și este un avantaj.
• E Îndepărtarea completă din canal poate fi dificilă la retratament.

Răspuns: A, B

Răspuns: A, C, D

Răspuns: B, D

1. Adaptarea marginală urmărește un hiatus mic; un spațiu de până la 120 μm este considerat clinic acceptabil. (Manual, vol. I, p. 199.)

• A Specificația 96 ADA indică 25-40 μm.
• B Pentru marginile ceramice se pot obține valori sub 50 μm.
• C Intervalul atribuit specificației este 25-40 μm, nu 10-50 μm.
• D Valoarea de 100 μm este sub limita clinică acceptabilă de 120 μm.
• E Adaptarea marginală contribuie la profilaxia cariei și protecția stâlpului.

Răspuns: B, C

1. Compresia maxilară poate fi favorizată de afectarea metabolismului osos și de lipsa stimulilor funcționali din primul an de viață. (Manual, vol. II, p. 494, 495, 496.)

• A Genele descrise pentru dezvoltarea maxilară sunt MSX și DLX, nu mutația MMP9 propusă.
• B Deficitul vitaminelor D2 sau D3 favorizează deformarea oaselor maxilare.
• C Lipsa alăptării reduce stimularea funcțională a creșterii maxilare.
• D Este menționat hipertiroidismul între afecțiunile metabolice implicate.
• E Masticația eficientă stimulează dezvoltarea; masticația unilaterală este factorul nefavorabil descris.

Răspuns: A, B, E

1. Deplasarea malarului modifică relieful facial și poate pune sinusul maxilar în comunicare cu țesuturile moi. (Manual, vol. II, p. 628, 629.)

• A Înfundarea reliefului malar produce asimetrie.
• B Echimoza palpebrală și conjunctivală este frecventă.
• C Durerea moderată pe arcada temporo-zigomatică caracterizează fractura posterioară fără deplasare.
• D Modificarea rapoartelor ocluzale nu este semnul caracteristic enumerat pentru fractura malară anterioară.
• E Aerul provenit din sinus poate produce emfizem cu crepitații.

Răspuns: B, C, E

1. Elementele speciale oferă retenție discretă și stabilă, iar unele componente pot fi reînnoite după pierderea activării. (Manual, vol. I, p. 256.)

• A Elementele speciale îmbunătățesc fizionomia prin vizibilitate redusă.
• B Ele asigură o legătură stabilă între proteză și elementele restante.
• C Reoptimizarea poate include înlocuirea componentelor dezactivate.
• D Valoarea suportului ghidează alegerea sistemului, fiind criteriu de indicație, nu avantaj.
• E Poziționarea proximală intra- sau extracoronară favorizează estetica.

Răspuns: A, B, D

1. Linerul se aplică într-un strat de 0,2-1 mm și oferă protecție pasivă. Unele formule adaugă efecte biologice active. (Manual, vol. I, p. 73, 74.)

• A Produsele cu hidroxid sau silicați de calciu pot avea efect activ suplimentar.
• B Protecția pasivă, în special chimică, este caracteristică linerilor.
• C Un strat de peste 1 mm este o bază, nu un liner.
• D Aplicarea se face pe peretele pulpar ori parapulpar, potrivit cavității.
• E Efectul activ aparține numai anumitor produse, nu tuturor linerilor.

Răspuns: C, D, E

Răspuns: B, D

Răspuns: A, B, E

1. Grupul parodontitelor prezintă pierdere de atașament și os, pungi adevărate și manifestări secundare de mobilitate ori migrare. (Manual, vol. I, p. 343.)

• A Pierderea osoasă este evidențiabilă radiografic.
• B Pot fi prezenți factori locali de risc.
• C Semnul inflamator descris este sângerarea la sondaj, nu sângerarea spontană.
• D Clasificarea enumeră pungi adevărate și recesii, fără pungi false.
• E Mobilitatea și migrările secundare sunt caracteristici indirecte.

Răspuns: D, E

1. Depozitele de dentină reactivă îngustează tubii până la obliterare și dau un aspect translucid. (Manual, vol. I, p. 15, 34.)

• A Debutul privește canaliculele înguste; apropierea pulpei corespunde unui calibru mai mare.
• B Vacuolele descriu degenerarea prelungirilor în dentina aparent normală.
• C Procesul poate oblitera complet lumenul, nu doar să îl reducă.
• D Obliterarea apropie indicii de refracție și explică transluciditatea.
• E Debutul afectează canaliculele mai înguste.

Răspuns: A, D

1. Saliva mai vâscoasă favorizează retenția și prelungește eliminarea substratului cariogen. (Manual, vol. I, p. 21, 24.)

• A Vâscozitatea crescută prelungește timpul de clearance.
• B Valoarea 3,4 aparține salivei submaxilare; cea parotidiană are valoarea 1,5.
• C Saliva vâscoasă favorizează depunerea plăcii.
• D Mucina influențează vâscozitatea.
• E Mucina participă la adeziunea și aglutinarea bacteriilor.

Răspuns: B, C, E

1. WaveOne Gold include Small și Primary cu conicitate 7%, respectiv Medium și Large cu conicitate 6%. (Manual, vol. I, p. 140.)

• A Valorile sunt inversate: flexibilitatea crește cu 80%, iar rezistența la oboseală ciclică cu 50%.
• B Small are inel galben și conicitate 7%.
• C Primary are inel roșu și conicitate 7%.
• D Medium, cu inel verde, are conicitate 6%.
• E Large are inel alb și conicitate 6%.

Răspuns: A, D, E

1. Concentrațiile plasmatice toxice de articaină pot produce deprimare cardiovasculară și colaps circulator. (Manual, vol. II, p. 540.)

• A Insuficiența cardiacă se poate manifesta în toxicitate.
• B Tulburările de conducere nu sunt manifestarea cardiovasculară specific enumerată în acest tablou.
• C Aritmiile ventriculare nu sunt incluse în lista manifestărilor toxice prezentată aici.
• D Bradicardia poate apărea în reacțiile toxice.
• E Șocul poate apărea în supradozaj.

Răspuns: C, D

1. Fractura radiculară necesită repoziționare și monitorizare, iar tratamentul endodontic se indică după apariția necrozei. (Manual, vol. II, p. 434.)

• A Depulparea imediată nu este recomandată în lipsa semnelor de necroză.
• B În fracturile complicate ale dintelui imatur, tehnica de elecție descrisă este pulpotomia parțială.
• C Pierderea vitalității poate fi singurul indiciu care ridică suspiciunea fracturii.
• D Deplasarea coronară accentuată agravează prognosticul.
• E Apexul închis nu este factorul favorabil; dintele tânăr și vital are prognostic mai bun.

Răspuns: A, B, C, E

1. Atacul acid produce pierderi minerale sub suprafață, cu porozitate și permeabilitate crescute. (Manual, vol. I, p. 28, 30.)

• A Demineralizarea inițială este predominant de subsuprafață.
• B Atacul carios modifică forma și orientarea cristalelor.
• C Dizolvarea cristalelor creează spații și rugozitate.
• D Fixarea preferențială a ionilor ține de remineralizare.
• E Creșterea porozității favorizează permeabilitatea.

Răspuns: A, B, C

1. Pansamentul cu hidroxid de calciu poate fi prelungit în cazuri speciale, precum retratamente dificile, resorbții sau rădăcini imature. (Manual, vol. I, p. 148, 149.)

• A Eșecul tratamentului convențional este una dintre situațiile speciale.
• B Resorbția externă inflamatorie progresivă justifică utilizarea prelungită.
• C Rădăcinile incomplet formate pot necesita inducerea unei bariere apicale.
• D Indicația specială privește exudatul periapical sever, nu redus.
• E Sunt enumerate leziunile periapicale importante, nu cele incipiente.

Răspuns: B, C, E

1. Chistul dermoid submilohioidian se diferențiază de leziuni chistice și supurative din regiunea submentonieră. (Manual, vol. II, p. 630.)

• A Chistul teratoid nu este diagnosticul diferențial specific enumerat pentru această poziție.
• B Chistul tireoglos se mobilizează la deglutiție și protruzia limbii.
• C Ranula suprahioidiană are consistență fluctuentă și comunicare între compartimente.
• D Nu este între leziunile diferențiate pentru localizarea submilohioidiană.
• E Abcesul submentonier are semne de supurație și evoluție rapidă.