Rezidențiat 2024 medicină dentară, întrebările 121-140 (caietul B)

Răspuns: A, E

1. Hiperplazia papilară palatinală este o reacție inflamatorie favorizată de iritația protetică și de condițiile locale nefavorabile. (Manual, vol. II, p. 603.)

• A Igiena deficitară favorizează leziunea.
• B Deficitul osos maxilar nu este factorul local etiologic descris.
• C Este descrisă iritația mecanică a protezei, nu iritația masticatorie ca atare.
• D Resorbția osoasă excesivă nu este factorul specific enumerat.
• E Infecțiile micotice orale favorizează hiperplazia.

Răspuns: A, B, C

1. Testarea electrică poate produce răspunsuri false prin conducerea curentului în afara pulpei sau prin răspunsul subiectiv al pacientului. (Manual, vol. I, p. 101.)

• A Izolarea ori uscarea insuficientă permite conducerea curentului către alte țesuturi.
• B Anxietatea poate genera un răspuns pozitiv fără stimulare pulpară relevantă.
• C Necroza de lichefacție poate da un răspuns fals pozitiv.
• D Analgezicele în cantitate importantă pot produce un răspuns fals negativ.
• E Traumatismele dentare recente pot determina un răspuns fals negativ, nu fals pozitiv.

Răspuns: A, B, C

1. Constricția apicală este zona cu diametrul minim, urmărită ca limită a preparării și obturării canalului. (Manual, vol. I, p. 134, 135.)

• A Este porțiunea apicală cea mai îngustă a canalului.
• B La acest nivel se urmărește terminarea instrumentării și a obturației.
• C Distanța până la apex este variabilă, în jur de 1 mm.
• D Media pentru premolarii superiori este 0,98 mm.
• E Media pentru incisivii inferiori este 0,79 mm.

Răspuns: B, D

1. Stabilizarea în clasa a II-a urmărește reducerea pârghiei care basculează șaua terminală. (Manual, vol. I, p. 276.)

• A Înmulțirea brațelor retentive nu este măsura descrisă pentru micșorarea pârghiei.
• B Reducerea numărului de dinți protetici poate scurta pârghia când ocluzia permite.
• C Creșterea numărului de dinți ar lungi brațul pârghiei.
• D Deplasarea distală a punctului de retenție poate diminua pârghia.
• E Măsura indicată este deplasarea distală, nu mezială, a retenției.

Răspuns: A, D

Răspuns: B, C, D, E

1. Caria secundară marginală afectează interfața dintre dinte și restaurare, cu debut nedureros și posibilă subminare a marginilor dentare. (Manual, vol. I, p. 43, 44, 47.)

• A Poate apărea la dinți vitali și devitali care au restaurări coronare.
• B Extinderea spre suprafață poate submina și fractura marginile preparației.
• C Discontinuitatea marginală favorizează retenția resturilor alimentare.
• D Pierderea minerală carioasă reduce densitatea radiologică; la o restaurare radioopacă poate apărea o radiotransparență marginală.
• E În faza inițială, procesul nu provoacă durere.

Răspuns: D, E

1. Ectopia caninului interesează predominant maxilarul și are frecvent localizare vestibulară. (Manual, vol. II, p. 483.)

• A Forma vestibulară este mai frecventă decât cea palatinală.
• B Ectopia este anomalia de erupție cea mai frecventă a caninului.
• C Sexul feminin este afectat mai frecvent.
• D Arcada superioară predomină între localizări.
• E Pentru caninul superior, frecvența maximă este descrisă la 12-14 ani.

Răspuns: A, E

1. MIH afectează smalțul dinților permanenți, cu opacități inițiale și risc ulterior de distrucție. (Manual, vol. I, p. 52.)

• A Sunt afectați molarii permanenți și, frecvent, incisivii.
• B Există și forma severă.
• C Porozitatea crește predispoziția la carie.
• D Pot fi implicate și vârfurile caninilor.
• E La erupție, opacitățile pot avea suprafață lucioasă.

Răspuns: A, B, E

1. Preparațiile pentru materiale aderente urmăresc conservarea țesuturilor recuperabile, cu forme adaptate leziunii și unghiuri interne rotunjite. (Manual, vol. I, p. 68, 69.)

• A Forma clinică și extinderea leziunii determină aspectul cavității.
• B Dentina afectată, dar nedistrusă arhitectural, poate fi conservată.
• C Crestele restante sunt descrise la 1,5-2 mm, nu obligatoriu peste 2 mm.
• D Smalțul demineralizat este inclus între țesuturile care se îndepărtează.
• E Unghiurile de cavosuprafață sunt de 90° sau mai mari în configurația descrisă.

Răspuns: A, B, C

1. Absența răspunsului electric nu echivalează întotdeauna cu necroza: traumatismele, apexul imatur și calcificările pot limita sensibilitatea. (Manual, vol. I, p. 101.)

• A Traumatismele recente pot suprima temporar răspunsul nervos.
• B Dinții cu apex imatur pot răspunde fals negativ.
• C Calcificările importante pot împiedica stimularea corespunzătoare a pulpei.
• D Contactul cu amalgamul poate transmite curentul și determina un fals pozitiv.
• E Contactul gingival poate genera un fals pozitiv prin stimularea altor țesuturi.

Răspuns: C, D

1. Lamboul Ochsenbein-Luebke păstrează marginea gingivală și oferă un acces favorabil la zona apicală. (Manual, vol. II, p. 598.)

• A Festonul gingival nu este interesat de incizie.
• B Este evidențiată corticala osoasă, fără expunerea integrală a rădăcinilor.
• C Păstrarea inserției gingivale reduce riscul dehiscențelor non-patologice.
• D Pacientul își poate menține o igienă orală bună.
• E Mucoasa fixă subțire face sutura dificilă.

Răspuns: B, E

1. Restaurarea dintelui temporar trebuie adaptată posibilităților de izolare și riscului carios. (Manual, vol. II, p. 393, 394.)

• A Pentru toaleta cavității sunt recomandate clorhexidina sau serul fiziologic.
• B Glassionomerii tolerează mici imperfecțiuni ale tehnicii de lucru.
• C Compozitele necesită izolare strictă și igienă foarte bună.
• D Tratamentul bioactiv al plăgii dentinare aparține cariei profunde.
• E Glassionomerii modificați cu rășină tolerează mici imperfecțiuni tehnice.

Răspuns: A, B, E

1. Retenția plăcii lângă gingie favorizează hiperplazia; impactul alimentar menționat afectează papila interdentară. (Manual, vol. I, p. 331.)

• A Obturările retentive din vecinătatea gingiei favorizează acumularea plăcii.
• B Aparatele ortodontice traumatice și retentive reprezintă factori favorizanți.
• C Impactul descris este asupra papilei interdentare, nu asupra marginii gingivale.
• D Localizarea favorizantă a cariilor este proximală sau cervicală.
• E Cariile secundare retentive din vecinătatea gingiei sunt factori locali.

Răspuns: A, B

1. Trismusul postanestezic rezultă din afectarea și spasmul musculaturii masticatorii. (Manual, vol. II, p. 565, 560.)

• A Puncția septică poate infecta spațiul pterigomandibular.
• B Volumul mare de anestezic într-un spațiu limitat produce distensie tisulară.
• C Injectarea intra- sau perinervoasă privește în principal afectarea nervului.
• D Viteza injectării nu este factorul local enumerat pentru acest tablou.
• E Temperatura soluției nu este factorul etiologic specific prezentat pentru trismus.

Răspuns: C, D

1. Teleradiografia de profil permite aprecierea severității dezechilibrelor scheletale și a îngustării căii aeriene. (Manual, vol. II, p. 500.)

• A Semnul descris este planum alungit.
• B Unghiul sfenoidal este mărit, nu micșorat.
• C Tiparul facial hiperdivergent este un semn de severitate.
• D Reducerea diametrului retrofaringian se asociază frecvent cu obstrucția respiratorie.
• E ANB crește prin SNA crescut sau SNB redus, nu prin SNB crescut.

Răspuns: B, D

1. Primerul transportă monomeri hidrofilici în dentina condiționată. Adezivul separat formează stratul rășinic superficial. (Manual, vol. I, p. 75, 76.)

• A Combinația de monomeri este descrierea componentei adezive distincte.
• B Primerul se freacă pe suprafețe timp de 10-15 secunde.
• C Rolul fundamental al primerului este dentinar; pe smalț are un rol auxiliar.
• D Compoziția include monomer hidrofilic și solvent, precum apă, alcool sau acetonă.
• E Stratul superficial uniform și lucios este realizat de adeziv.

Răspuns: C, D, E

1. În leucemie, ulcerațiile orale sunt favorizate de deficitul granulocitar, pot fi suprainfectate și sunt dureroase. (Manual, vol. I, p. 334.)

• A Planșeul oral nu este sediul frecvent caracteristic descris pentru aceste ulcerații.
• B Haloul eritematos nu este un semn constant caracteristic; neutropenia poate diminua reacția inflamatorie periferică.
• C Granulocitopenia reduce apărarea antimicrobiană și favorizează suprainfectarea.
• D Mucoasa jugală din dreptul planului de ocluzie este un sediu frecvent, alături de gingie și palat.
• E Ulcerațiile sunt dureroase la atingere și pot provoca durere la masticație sau deglutiție.

Răspuns: A, B, E

1. Tutunul fără ardere se asociază cu leziuni mucozale și afectare periodontală locală la locul contactului. (Manual, vol. I, p. 313.)

• A Există asociere cu carcinoame orale.
• B Poate produce recesie locală.
• C Pierderea de atașament descrisă este localizată, nu generalizată.
• D Leziunile ulcero-necrotice nu sunt manifestarea caracteristică enumerată.
• E Leucoplazia orală se numără printre asocierile descrise.

Răspuns: A, B, D

1. Hidroxidul de calciu atinge un efect dezinfectant optim în aproximativ 7 zile, prin alcalinizare; prelungirea inutilă are dezavantaje. (Manual, vol. I, p. 148.)

• A Efectul optim este descris într-un interval de 7 zile.
• B pH-ul poate ajunge la 12,5.
• C Efectul antibacterian nu continuă să crească prin prelungirea pansamentului.
• D Utilizarea prelungită poate vulnerabiliza dentina.
• E Calitatea restaurării temporare se reduce în timp.

Răspuns: A, B, C, D

1. Pulpita cronică ulceroasă prezintă o suprafață ulcerată, fibrină, necroză și infiltrat inflamator în țesutul de granulație. (Manual, vol. I, p. 107, 108.)

• A Fibrina poate acoperi ulcerația superficială.
• B În jurul ulcerației se întâlnesc zone de necroză.
• C Infiltratul inflamator include celule inflamatorii și componente microbiene.
• D Țesutul de granulație constituie suprafața pulpară ulcerată.
• E Acoperirea cu epiteliu pavimentos multistratificat caracterizează polipul pulpar.