Rezidențiat mai 2023 medicină, întrebările 181-200 (caietul D)

Răspuns: A, C, E

1. Infecția cu H. pylori, polipii adenomatoși gastrici și aclorhidria sunt factori de risc pentru adenocarcinomul gastric. Tiloza este asociată clasic carcinomului esofagian, iar MEN-1 favorizează tumori endocrine, inclusiv gastrinoame.

• A H. pylori favorizează carcinogeneza gastrică.
• B Tiloza este predispoziție clasică pentru carcinom esofagian scuamos.
• C Polipii adenomatoși gastrici pot avea degenerare malignă.
• D MEN-1 se asociază cu tumori endocrine, nu este factorul clasic al adenocarcinomului gastric cerut.
• E Aclorhidria în contextul gastritei atrofice se asociază cu risc gastric.

Răspuns: A, B, C, D

1. Pielonefrita obstructivă necesită antibiotice și drenaj urgent prin stent ureteral sau nefrostomie percutanată. În faza infectată, manipularea definitivă a calculului se amână pentru a evita agravarea sepsisului. Chirurgia deschisă nu este metoda uzuală de drenaj.

• A Antibioticele singure nu rezolvă obstacolul infectat.
• B Manipularea definitivă a calculului se amână în episodul septic până la controlul infecției.
• C Prioritatea intervenției urgente este drenajul.
• D Stentul intern sau nefrostomia percutanată sunt metode de dezobstrucție urgentă.
• E Drenajul endoscopic sau percutan este uzual, nu chirurgia deschisă.

Răspuns: A, D

1. Alcoolul și calculii biliari sunt cele două cauze dominante ale pancreatitei acute, reprezentând împreună aproximativ 85% în estimarea bibliografică. Cauzele metabolice, traumatice și vasculare sunt posibile, dar nu alcătuiesc perechea predominantă cerută.

• A Alcoolul este una dintre cele două cauze dominante.
• B Cauzele metabolice sunt posibile, dar mai puțin frecvente.
• C Traumatismele pot produce pancreatită, dar nu fac parte din perechea dominantă.
• D Calculii biliari sunt cealaltă cauză dominantă.
• E Cauzele vasculare sunt posibile, dar nu reprezintă una dintre cele două etiologii principale.

Răspuns: C, D, E

1. Ecografia are performanță mare pentru calculii veziculari, cu sensibilitate și specificitate de aproximativ 95% în estimarea bibliografică. Evaluează dilatarea și sediul obstrucției, iar îngroșarea peretelui colecistic susține colecistita. Calculii coledocieni sunt mai greu vizibili; pragul bibliografic al dilatării căii biliare este peste 7 mm.

• A Pragul general bibliografic este peste 7 mm, cu interpretare dependentă de context, nu peste 4 mm.
• B Ecografia transabdominală este mai puțin performantă pentru calculii căii principale decât pentru cei veziculari.
• C Estimarea de 95% privește detectarea litiazei veziculare, nu orice calcul din arborele biliar.
• D Distribuția dilatării poate orienta sediul intrahepatic sau extrahepatic al obstrucției.
• E Peretele colecistic îngroșat este sugestiv, fără a confirma singur colecistita acută.

Răspuns: A, D, E

1. Durerea epigastrică recurentă este manifestarea caracteristică a ulcerului peptic și poate fi însoțită de greață. Simptomul nu este diagnostic singur. Unele ulcere severe rămân asimptomatice până la hemoragie ori perforație; disfagia și pirozisul predominant orientează mai ales spre patologie esofagiană.

• A Durerea epigastrică recurentă este caracteristică, dar nu confirmă singură diagnosticul.
• B Disfagia intermitentă orientează spre o afecțiune esofagiană, nu spre tabloul obișnuit al ulcerului.
• C Pirozisul predominant este caracteristic refluxului gastroesofagian.
• D Greața poate însoți durerea ulceroasă.
• E Chiar și un ulcer sever poate fi silențios până la o complicație.

Răspuns: A, B, C

1. Chirurgia rectală oncologică urmărește margini adecvate și excizia mezorectului. Fistula anastomotică poate provoca sepsis grav, justificând frecvent protecția anastomozelor joase prin stomă temporară. Dacă este necesară rezecția abdominoperineală pentru invazia sfincterului, colostomia este definitivă.

• A Marginea distală de cel puțin 1 cm corespunde tehnicii bibliografice, adaptată oncologic cazului.
• B Excizia completă a mezorectului este o componentă oncologică importantă.
• C Fistula poate provoca sepsis, insuficiență multiorganică și stomă permanentă.
• D După rezecția abdominoperineală colostomia este definitivă, nu temporară.
• E Majoritatea anastomozelor joase din schema descrisă sunt protejate temporar, în funcție de risc.

Răspuns: A, D, E

1. Fibrilația atrială paroxistică se convertește în cel mult șapte zile, iar cea persistentă continuă peste șapte zile. Forma persistentă îndelungată depășește un an. Nou diagnosticată se referă la prima recunoaștere, iar permanentă presupune acceptarea comună a abandonării reconversiei.

• A Conversia spontană în cel mult șapte zile corespunde formei paroxistice bibliografice.
• B Forma persistentă are durată peste șapte zile.
• C Forma persistentă îndelungată are durată peste un an, nu trei până la șase luni.
• D Prima diagnosticare este independentă de durata reală și severitatea simptomelor.
• E Forma permanentă presupune decizia comună de a abandona reconversia la ritm sinusal.

Răspuns: D, E

1. Insulina și stimularea beta-adrenergică favorizează captarea celulară a potasiului. Stimularea alfa-adrenergică reduce această captare, iar acidoza și leziunea celulară favorizează creșterea potasiului extracelular.

• A Acidoza favorizează de regulă redistribuția potasiului spre exterior, mai ales în acidozele minerale.
• B Stimularea alfa-adrenergică diminuează captarea intracelulară.
• C Lezarea sau moartea celulară poate elibera potasiul intracelular.
• D Insulina stimulează captarea celulară a potasiului.
• E Stimularea beta-adrenergică, mai ales beta2, favorizează intrarea potasiului.

Răspuns: A, B

1. La prematur, deficitul de surfactant reduce complianța și favorizează atelectazia. Detresa respiratorie apare precoce după naștere, cu tahipnee, geamăt și tiraj. Epiglota edemațiată și tratamentul cu dezoxiribonuclează aparțin altor boli, nu corectează deficitul de surfactant.

• A Imaturitatea pulmonară a prematurului produce deficit de surfactant.
• B Tahipneea poate depăși 60 respirații/minut.
• C Debutul este precoce, în primele ore sau zile, nu caracteristic după două zile.
• D Epiglota edemațiată la radiografia gâtului sugerează epiglotită.
• E Dezoxiribonucleaza fluidifică secrețiile în alte contexte, dar nu este tratamentul deficitului neonatal de surfactant.

Răspuns: A, C, D

1. Tabloul clasic al emboliei pulmonare include dispnee, durere pleuritică și tahicardie, uneori cu hemoptizie. Wheezingul poate apărea, dar nu definește prezentarea clasică. Suprasarcina hemodinamică principală afectează ventriculul drept.

• A Durerea pleuritică poate însoți embolia cu afectare pleurală sau infarct pulmonar.
• B Wheezingul poate apărea, dar nu este unul dintre elementele definitorii ale tabloului clasic cerut.
• C Tahicardia este un semn obișnuit.
• D Hemoptizia poate apărea, mai ales cu infarct pulmonar.
• E Embolia suprasolicită în primul rând ventriculul drept, nu definește insuficiență ventriculară stângă.

Răspuns: A, B, C

1. Diabetul monogenic este determinat de o singură mutație, care afectează predominant funcția celulelor beta. Pot exista caracteristici extrapancreatice, iar secreția endogenă de insulină poate persista. Diabetul indus medicamentos este o categorie secundară distinctă.

• A Definiția implică o mutație genetică unică.
• B Unele subtipuri pot avea manifestări extrapancreatice.
• C Este afectată predominant funcția celulelor beta.
• D Dispariția peptidului C nu este trăsătura generală definitorie; secreția endogenă persistă frecvent.
• E Medicamentele pot provoca diabet secundar, fără a-l face monogenic.

Răspuns: B, C, D, E

1. În RCP se caută și se tratează cauzele reversibile, inclusiv hipoxia, hipovolemia, tulburările potasiului, hipotermia și pneumotoracele în tensiune. Hipervolemia nu este H-ul din algoritmul standard.

• A Algoritmul standard include hipovolemia, nu hipervolemia ca H reversibil.
• B Ambele extreme ale potasemiei pot provoca stop și necesită corecție.
• C Hipotermia este o cauză reversibilă.
• D Hipoxia trebuie corectată prin oxigenare și ventilație.
• E Pneumotoracele în tensiune este o cauză obstructivă care necesită decompresie urgentă.

Răspuns: B, C, D

1. Criteriile obiective pentru sevraj evaluează schimbul gazos, mecanica pulmonară și forța musculară. Toleranța respirației spontane este apreciată clinic și este separată de aceste criterii în manual.

• A Tentativa de respirație spontană este evaluarea clinică subiectivă descrisă.
• B Gazometria cuantifică schimbul pulmonar de gaze.
• C Mecanica pulmonară constituie un criteriu obiectiv.
• D Forța musculară susține capacitatea ventilatorie autonomă.
• E ECG nu este enumerat între criteriile obiective respiratorii.

Răspuns: A, C, E

1. Antecedentele de TEV, sindromul nefrotic și sindromul antifosfolipidic pot susține o predispoziție trombotică persistentă. Sarcina și perioada postnatală au durată limitată, iar riscul din trombocitopenia indusă de heparină este legat de episodul imun acut.

• A Istoricul de TEV rămâne un marker de predispoziție.
• B Sarcina și perioada postnatală sunt stări de risc limitate temporal.
• C Sindromul nefrotic susține hipercoagulabilitatea cât timp boala este activă și este clasificat ca predispoziție persistentă.
• D HIT produce un episod protrombotic imun, clasificat ca factor tranzitoriu, nu o trombofilie permanentă.
• E Sindromul antifosfolipidic este o trombofilie dobândită persistentă.

Răspuns: B, C, D

1. Rahitismul presupune mineralizare insuficientă a osului în creștere. Cartilajul de creștere se hipertrofiază fără calcificare, iar laboratorul arată fosfatază alcalină crescută și fosfor scăzut.

• A Definiția curburii laterale cu rotație aparține scoliozei.
• B Cartilajul hipertrofic necalcificat este caracteristic.
• C Fosfataza alcalină este crescută.
• D Fosforul este scăzut în tipurile descrise.
• E Artralgiile cu redoare matinală sugerează artrită juvenilă.

Răspuns: B, E

1. Durerea clasică de reflux este o arsură și se poate ameliora cu antiacide. Caracterul constrictiv, iradierea cervicală sau în brațul stâng și dispneea sugerează în comparația clinică ischemia cardiacă. Simptomele se pot suprapune, astfel că răspunsul la antiacid nu exclude singur o cauză cardiacă.

• A Constricția este mai sugestivă pentru ischemie decât pentru refluxul clasic.
• B Arsura retrosternală este tipică refluxului.
• C Iradierea la gât sau în brațul stâng sugerează ischemia; refluxul poate iradia atipic, fără ca aceasta să fie caracteristica lui clasică.
• D Dispneea asociată durerii ridică suspiciunea unei cauze cardiace sau respiratorii.
• E Antiacidele pot ameliora refluxul, dar răspunsul nu stabilește singur diagnosticul.

Răspuns: B, C, E

1. Refluxul vezicoureteral primar rezultă dintr-un ureter intramural prea scurt, cu mecanism antireflux insuficient. Gradarea estimează șansa de remisie și riscul renal, iar diagnosticul apare frecvent la investigarea unei infecții urinare.

• A Dezvoltarea incompletă a peretelui anterior descrie altă malformație.
• B Traiectul intramural scurt compromite mecanismul antireflux.
• C Gradele se corelează cu prognosticul și afectarea renală.
• D Riscul crescut de adenocarcinom nu este o caracteristică a refluxului.
• E Este frecvent depistat în evaluarea ITU.

Răspuns: A, C

1. Pericardul constrictiv limitează umplerea cardiacă. Pot exista QRS microvoltate și egalizarea presiunilor telediastolice biventriculare. Ecografia arată tipic ventriculi mici, cu grosime normală a pereților; biopsia endomiocardică este rezervată cazurilor dificile de diferențiere de cardiomiopatia restrictivă.

• A QRS microvoltate pot fi prezente.
• B Biopsia nu este de rutină; poate ajuta în diagnosticul diferențial dificil.
• C Presiunile telediastolice ventriculare sunt de obicei apropiate/egalizate prin constricție.
• D Radiografia arată tipic un cord relativ mic față de congestie, nu cardiomegalie caracteristică.
• E Tabloul ecografic tipic are cavități mici și grosime normală a pereților, nu ventriculi mari cu pereți subțiri.

Răspuns: A, B, D

1. Vârsta peste 65 de ani contribuie la CURB-65. Leucopenia și absența febrei la vârstnic sunt markeri prognostici nefavorabili suplimentari. Condensarea segmentară confirmă afectare pulmonară, fără a defini singură severitatea, iar pragul respirator relevant este în jur de 30/min, nu 15/min.

• A Vârsta înaintată contribuie la CURB-65.
• B Absența febrei la vârstnic poate fi un marker nefavorabil.
• C O condensare segmentară nu definește singură pneumonia severă; afectarea multilobară crește riscul.
• D Leucopenia sub 4.000/µL este un marker de severitate.
• E 15/min nu este pragul de tahipnee severă; criteriul bibliografic este peste 30/min.

Răspuns: A, E

1. Splenectomia poate produce trombocitoză tranzitorie. Creșterea de până la 30% între zilele 2 și 10 este estimarea bibliografică. Când este indicată antiagregarea pentru trombocitoză, schema descrisă o continuă până la normalizare. Vaccinarea rămâne necesară după splenectomie parțială; hemoragia persistentă și leziunea pancreatică sunt mult mai rare decât procentele propuse.

• A Creșterea de până la 30% în zilele 2-10 este estimarea din bibliografie, cu monitorizare individuală.
• B Vaccinarea antipneumococică este indicată și după splenectomia parțială posttraumatică.
• C Hemoragia persistentă este descrisă sub 1%, mai ales în indicația pentru trombocitopenie, nu peste 20% pentru trombocitoză.
• D Leziunile pancreatice sunt descrise în 1-5%, nu peste 60%.
• E Dacă antiagregarea este indicată pentru trombocitoză, schema bibliografică o continuă până la normalizare; nu este o recomandare universală după orice splenectomie.