Rezidențiat mai 2023 medicină, întrebările 101-120 (caietul D)

Răspuns: B, C, D

1. Dubla antiagregare asociază aspirina cu un inhibitor al receptorului plachetar ADP. Clopidogrelul este utilizat inclusiv după tromboliză, iar prasugrelul sau ticagrelorul sunt opțiuni preferate în intervenția coronariană cu stent.

• A HNF este anticoagulant, nu antiagregant plachetar.
• B Aspirina și clopidogrelul constituie dublă antiagregare.
• C Ticagrelorul se poate asocia aspirinei după implantarea de stent.
• D Prasugrelul se poate asocia aspirinei la PCI.
• E Fondaparinux este anticoagulant prin inhibarea factorului Xa.

Răspuns: A, C, D, E

1. Cardiomiopatia hipertrofică poate rămâne asimptomatică sau poate produce obstrucție dinamică, sincopă și aritmii. Examenul poate identifica impuls apical dublu și puls carotidian sacadat, iar riscul de moarte subită există la orice vârstă.

• A Pulsația apicală dublă este un semn descris.
• B Suflurile tipice sunt sistolice, de ejecție sau prin regurgitare mitrală.
• C Ejecția rapidă urmată de obstrucție produce pulsul sacadat.
• D Numeroase cazuri sunt descoperite prin screening.
• E Moartea subită poate apărea la orice vârstă.

Răspuns: A, B, C, E

Răspuns: A, C, E

1. Triada Whipple leagă manifestările clinice de o glicemie scăzută măsurată în același timp și de dispariția simptomelor după corecție. Ea documentează hipoglicemia simptomatică; localizarea imagistică a insulinomului este o etapă separată.

• A Simptomele hipoglicemice reprezintă prima componentă.
• B CT localizează tumora, dar nu intră în triadă.
• C Hipoglicemia documentată este componenta biochimică.
• D Ecoendoscopia este un examen de localizare, nu o componentă a triadei.
• E Remiterea după glucoză demonstrează legătura simptomelor cu hipoglicemia.

Răspuns: A, D, E

1. HBP se dezvoltă periuretral și poate produce obstrucție subvezicală fără o relație simplă între volum și simptome. Tratamentul îndepărtează sau reduce țesutul obstructiv, păstrând capsula prostatică în intervențiile pentru adenom.

• A Dimensiunea prostatei nu se corelează direct cu intensitatea simptomelor.
• B Leucocituria nu este obligatorie; sumarul urinar poate fi normal.
• C Antibioticele tratează infecția prostatică, nu hiperplazia benignă în sine.
• D Localizarea periuretrală explică obstrucția subvezicală.
• E Capsula se păstrează în chirurgia HBP.

Răspuns: A, B, E

1. Sarcina crește necesarul circulator și volumul sanguin, cu majorarea debitului cardiac și a filtrării renale. Uterul ascensionează diafragma și reduce unele volume pulmonare, iar adaptarea hematologică include hipercoagulabilitate.

• A Debitul cardiac crește aproximativ cu 40%.
• B Ascensiunea diafragmei reduce volumele enumerate.
• C Fluxul plasmatic renal și filtrarea cresc, nu scad.
• D Volumul sanguin și lichidul interstițial cresc.
• E Hipercoagulabilitatea este o modificare fiziologică a sarcinii.

Răspuns: A, D, E

1. CHC este favorizat de boala hepatică cronică, inclusiv afectarea alcoolică și steatoza asociată obezității. Infecția VHB crește riscul chiar și înaintea instalării cirozei, spre deosebire de leziunile benigne fără potențial oncogen caracteristic.

• A Consumul de alcool este un factor de risc menționat.
• B Hiperplazia nodulară focală este o leziune benignă, fără această asociere caracteristică.
• C Hemangiomul hepatic nu este o leziune precursoare de CHC.
• D Steatoza non-alcoolică asociată obezității este factor de risc.
• E Infecția VHB predispune la CHC inclusiv fără ciroză.

Răspuns: A, B, C, E

1. Mola hidatiformă este o proliferare trofoblastică inițial benignă, cu secreție de hCG disproporționat de mare. Forma parțială poate conține un făt anormal, iar supravegherea hCG după evacuare urmărește identificarea bolii persistente sau maligne.

• A Mola hidatiformă este o proliferare trofoblastică inițial benignă, care poate evolua către boală persistentă sau malignă.
• B Mola incompletă poate asocia un făt anormal.
• C Originea asiatică este inclusă între factorii de risc.
• D hCG este mai mare decât valoarea așteptată pentru vârsta gestațională.
• E Boala persistentă și coriocarcinomul sunt complicații posibile.

Răspuns: A, D

1. Controlul astmului se bazează pe terapia antiinflamatoare și pe un plan individual de autogestionare. Bronhodilatatoarele rapide sunt utilizate pentru simptome, iar creșterea necesarului lor semnalează control insuficient.

• A Inflamația necesită tratament de control chiar în forme ușoare persistente.
• B Antibioticele nu sunt necesare de rutină în astmul acut.
• C Bronhodilatatoarele rapide sunt prescrise la nevoie, nu regulat ca principiu general.
• D Autogestionarea educată și monitorizată este un principiu de bază.
• E Curele scurte de prednison nu necesită în mod obișnuit scădere treptată.

Răspuns: A, B, C, E

1. Oxigenul corectează hipoxemia, iar hiperoxia poate produce leziuni oxidative pulmonare. În capitolul de terapie intensivă, o saturație de 90-92% este considerată probabil adecvată pentru majoritatea pacienților; ținta se individualizează clinic. Masca Venturi permite controlul concentrației inspirate, util la BPOC cu risc de hipercapnie; masca cu rezervor are performanță variabilă.

• A Hipoxemia severă este pericolul imediat mai mare în comparația descrisă.
• B Hiperoxia poate produce leziuni oxidative pulmonare.
• C Intervalul 90-92% este ținta considerată probabil adecvată în capitolul bibliografic de terapie intensivă; ținta clinică se adaptează contextului.
• D Masca cu rezervor are performanță variabilă, nu concentrație fixă garantată.
• E Venturi permite administrarea controlată a oxigenului la BPOC cu risc de hipercapnie.

Răspuns: B, D

1. Faza a doua a infecției cronice VHB AgHBe pozitive este faza de injurie hepatică activă, cu ALT crescută fluctuant și risc de fibroză. Tratamentul poate suprima activitatea virală și induce pierderea AgHBe prin seroconversie.

• A ADN sub 2.000 UI/mL caracterizează faza inactivă AgHBe negativă.
• B Creșterea fluctuantă a transaminazelor este caracteristică fazei a doua.
• C Denumirea veche de imunotoleranță aparține fazei întâi.
• D Seroconversia AgHBe este un rezultat posibil al tratamentului.
• E Faza este asociată cu injurie hepatică mediată imun.

Răspuns: A, B, D

1. Acidoza respiratorie apare când ventilația nu elimină suficient CO2, crescând acidul carbonic și concentrația ionilor de hidrogen. Rinichiul reține bicarbonat și poate corecta parțial scăderea pH-ului, mai ales în forme cronice.

• A Retenția de CO2 este mecanismul determinant.
• B BPOC poate produce hipoventilație și retenție cronică de CO2.
• C Hiperventilația elimină CO2 și produce alcaloză respiratorie.
• D Retenția renală a bicarbonatului este compensatorie.
• E Acumularea acizilor necarbonici definește acidoza metabolică.

Răspuns: A, B, C

1. Stenoza mitrală este de obicei reumatismală și devine simptomatică după o reducere suficientă a ariei valvulare. Valvele încă mobile dau un zgomot I întărit, iar contracția atrială accentuează suflul înaintea sistolei.

• A Boala cardiacă reumatismală este etiologia dominantă.
• B Simptomele apar de regulă sub aria de 2 cm² menționată.
• C Mobilitatea cuspelor permite întărirea zgomotului I.
• D În ritm sinusal există accentuare presistolică, nu diminuare.
• E Dilatarea atriului stâng favorizează frecvent fibrilația atrială.

Răspuns: B, C, D

1. Prostatita acută produce inflamație dureroasă și tumefiere prostatică, uneori suficientă pentru retenție urinară. Este tratată cu antibiotice active pe bacteriile implicate, predominant bacili Gram negativi.

• A Agentul cel mai frecvent este Escherichia coli.
• B Tratamentul antibiotic cu spectru larg este indicat.
• C Glanda este tumefiată, moale și sensibilă.
• D Edemul sever poate determina retenție acută.
• E Alfa-blocantele sunt prima linie pentru HBP, nu tratamentul etiologic al prostatitei acute.

Răspuns: B, D

1. Diagnosticul diabetului se bazează pe praguri distincte pentru glicemia a jeun, glicemia aleatorie sau după TTGO și HbA1c. La persoana asimptomatică, anomalia trebuie confirmată prin încă o determinare anormală.

• A Pragul aleatoriu este 200 mg/dL, nu 126 mg/dL.
• B HbA1c la pragul de 6,5% sau peste este criteriu diagnostic.
• C Intervalul indicat descrie toleranța alterată la glucoză.
• D Pragul glicemiei bazale este 126 mg/dL.
• E La asimptomatic sunt necesare două teste anormale.

Răspuns: A, B, C, E

1. Megacolonul toxic este dilatarea colonică severă asociată inflamației acute și toxicității sistemice, cu risc de perforație și deces. Persistența dilatării în ciuda tratamentului intensiv impune chirurgie, iar infecțiile trebuie excluse.

• A Este o complicație majoră a colitei severe acute.
• B Diametrul peste 6 cm și peretele subțire sunt descrise radiologic.
• C Mortalitatea este crescută, putând ajunge la 15-25% în seriile clinice citate.
• D Chirurgia este indicată când dilatarea nu remite, nu după remiterea ei.
• E Colita infecțioasă, inclusiv C. difficile, intră în diferențial.

Răspuns: B, C, E

1. Cohorta selectează persoane în funcție de expunere și compară apariția efectelor, permițând estimarea riscului relativ. Urmărirea poate fi prospectivă sau reconstruită retrospectiv, fiind utilă inclusiv pentru expuneri rare.

• A Dublul orb caracterizează trialurile terapeutice, nu obligatoriu cohortele.
• B Selecția după expunere definește această abordare.
• C Cohortele pot fi prospective sau retrospective.
• D Standardul pentru testarea medicamentelor este trialul randomizat.
• E Expunerile rare pot fi studiate prin selecția cohortei expuse.

Răspuns: B, D, E

1. Peritonita generalizată produce contractură abdominală difuză, iar tratamentul urmărește controlul sursei de contaminare. Perforația colonică are încărcătură microbiană mare și necesită frecvent rezecție și derivație; ulcerul perforat impune evaluarea H. pylori.

• A Peritonita primară este de obicei monomicrobiană.
• B Contractura generalizată produce abdomenul de lemn.
• C Cea mai virulentă contaminare este atribuită perforației colonice.
• D Testarea H. pylori este recomandată tuturor pacienților cu ulcer perforat.
• E Rezecția și devierea tranzitului sunt frecvent necesare în perforația colonică.

Răspuns: A, D, E

Răspuns: A, B, E

1. AR este o boală inflamatoare sinovială cu susceptibilitate familială și asociere cu anumite alele HLA de clasa II. Inflamația persistentă necontrolată poate produce amiloidoză AA secundară.

• A Țesutul țintă principal este sinoviala.
• B Rudele de gradul I au incidență crescută.
• C Afectarea sacroiliacă predominantă sugerează spondilartrită.
• D HLA-B27 caracterizează spondilartritele; AR se asociază cu HLA-DR.
• E Artrita reumatoidă cu inflamație persistentă este o cauză importantă de amiloidoză AA secundară și ocupă primul loc în clasificarea clinică utilizată aici.