Rezidențiat 2025 medicină, întrebările 81-100 (caietul B)

Răspuns: B, E

Răspuns: A, B, C

1. Semnele de metastazare ganglionară la distanță și de diseminare peritoneală indică extinderea adenocarcinomului gastric. Manifestările produse de tumora primară nu demonstrează singure boală diseminată.

• A Adevărat: adenopatia supraclaviculară stângă este un semn de diseminare.
• B Adevărat: nodulul ombilical metastatic indică boală extinsă.
• C Adevărat: ascita sugerează diseminare peritoneală în acest context.
• D Fals: masa epigastrică poate reprezenta tumora primară și nu stabilește singură metastazarea.
• E Fals: melena arată hemoragie digestivă, posibilă și fără diseminare.

Răspuns: A, C, D

1. Tratamentul rectal se adaptează extensiei locale și metastatice. Invazia locală avansată sau ganglionară motivează tratamentul neoadjuvant; chirurgia trebuie să asigure control oncologic și să țină cont de riscul anastomotic.

• A Adevărat: stentul poate asigura paliația obstrucției în boala metastatică avansată.
• B Fals: pentru T3 și T4 este indicat tratament neoadjuvant înaintea operației definitive.
• C Adevărat: anastomozele joase sunt frecvent protejate printr-o stomă temporară, din cauza riscului de fistulă.
• D Adevărat: ganglionii mezorectali suspecți la IRM justifică indicația neoadjuvantă.
• E Fals: invazia sfincterului impune în descrierea manualului rezecție abdomino-perineală cu colostomie definitivă.

Răspuns: A, B, E

Răspuns: C, E

1. Diureticele reduc congestia prin inhibarea reabsorbției renale de sare și apă. Ele ameliorează simptomele, dar necesită supravegherea electroliților și nu au același nivel de dovezi pentru supraviețuire ca terapiile neurohormonale.

• A Fals: blochează reabsorbția tubulară, nu secreția de sodiu și clor.
• B Fals: bumetanidul este diuretic de ansă.
• C Adevărat: hipomagneziemia este un risc menționat, alături de hipokaliemie.
• D Fals: asocierea unui diuretic de ansă cu unul tiazidic poate fi necesară în insuficiența cardiacă severă.
• E Adevărat: manualul apreciază drept limitate dovezile asupra supraviețuirii.

Răspuns: A, B, D

1. Celulita este favorizată de compromiterea barierei cutanate, de apărarea antiinfecțioasă redusă și de antecedentele locale. Trebuie diferențiați factorii predispozanți de complicații și de alte boli cutanate.

• A Adevărat: antecedentele de celulită cresc riscul unui nou episod.
• B Adevărat: diabetul este un factor predispozant recunoscut.
• C Fals: fasceita necrozantă este enumerată ca posibilă complicație, nu factor de risc inițial.
• D Adevărat: injectarea intravenoasă de droguri creează porți de intrare și favorizează infecția.
• E Fals: inflamația apocrină este descrisă în contextul hidradenitei supurative.

Răspuns: C, D

1. Colita ulcerativă afectează colonul, predominant mucoasa, și se manifestă tipic prin diaree sangvinolentă cu mucus. Serologia pANCA poate susține contextul, fără a înlocui endoscopia și biopsia.

• A Fals: distribuția pe întreg tubul digestiv este caracteristică bolii Crohn.
• B Fals: inflamația transmurală este o trăsătură a bolii Crohn.
• C Adevărat: sângele și mucusul în scaunele diareice sunt manifestări majore.
• D Adevărat: pANCA poate fi pozitiv în colita ulcerativă.
• E Fals în această atribuire: afectarea perianală importantă este caracteristică bolii Crohn; anusul este de obicei normal în colita ulcerativă.

Răspuns: A, C, E

Răspuns: B, C, E

1. Hernia obturatorie trece printr-un defect al planșeului pelvin și poate comprima nervul obturator. Raritatea și manifestările intermitente fac diagnosticul dificil, uneori fiind recunoscută abia în context de ocluzie.

• A Fals: coborârea testiculului explică predispoziția pentru hernii inghinale, nu defectul obturator.
• B Adevărat: este o hernie rară, care necesită suspiciune clinică ridicată.
• C Adevărat: compresia nervului poate produce durere anteromedială a coapsei.
• D Fals: tratamentul ocluziei prin hernie obturatorie este chirurgical.
• E Adevărat: accentuarea durerii prin manevra descrisă constituie semnul Howship-Romberg.

Răspuns: A, B, D

1. Lista afecțiunilor definitorii SIDA cuprinde anumite infecții oportuniste, infecții recurente și neoplazii precis desemnate. Simplul fapt că un cancer poate fi mai frecvent la persoanele cu HIV nu îl face automat definitoriu.

• A Adevărat: retinita CMV cu afectarea vederii este inclusă explicit.
• B Adevărat: pneumonia recurentă este în lista definitorie.
• C Fals: cancerul hepatic nu figurează între aceste afecțiuni.
• D Adevărat: toxoplasmoza cerebrală este o infecție oportunistă definitorie.
• E Fals: cancerul anal nu este inclus; neoplazia epitelială definitorie din listă este carcinomul cervical invaziv.

Răspuns: C, E

1. Chisturile renale simple sunt frecvente, de regulă benigne și descoperite întâmplător. Septurile, pereții îngroșați și alte elemente de complexitate cer evaluare suplimentară pentru excluderea unui cancer.

• A Fals: litotriția tratează calculii, nu chisturile renale.
• B Fals: majoritatea chisturilor simple nu necesită intervenție.
• C Adevărat: caracterul complex impune investigații orientate spre malignitate.
• D Fals: chistul simplu este în mod obișnuit benign.
• E Adevărat: cele mai multe leziuni simple nu produc simptome.

Răspuns: B, D

1. Absorbția fierului depinde de forma chimică, solubilitate și necesarul organismului. Aciditatea favorizează forma feroasă disponibilă absorbției, iar eritropoieza intensificată stimulează preluarea fierului.

• A Fals: fierul feros este absorbit mai eficient decât cel feric.
• B Adevărat: mediul acid favorizează menținerea fierului solubil și în forma feroasă.
• C Fals: complexele insolubile cu fitat sau fosfat reduc absorbția.
• D Adevărat: sângerarea și hemoliza cresc necesarul eritropoietic și absorbția.
• E Fals: în hemocromatoza ereditară absorbția rămâne crescută în ciuda supraîncărcării.

Răspuns: C, D, E

1. Conservarea splinei este preferată când pacientul este stabil. Hemoragia necontrolată, șocul și semnele de peritonită schimbă prioritatea către controlul rapid al sângerării prin intervenție.

• A Fals: leziunea superficială fără sângerare activă poate fi gestionată conservator la pacientul stabil.
• B Fals: hematomul mic, neexpansiv, cu stabilitate circulatorie favorizează supravegherea.
• C Adevărat: distrugerea completă a splinei cu hipotensiune necesită control operator.
• D Adevărat: recidiva hemoragiei și peritonita semnalează eșecul tratamentului conservator; sunt indicate laparotomia urgentă sau intervenția de hemostază adecvată.
• E Adevărat: hemoperitoneul difuz cu șoc și hemoragie activă impune hemostază de urgență.

Răspuns: A, C, D, E

1. Ventilația cu presiune pozitivă poate leza alveolele și favoriza infecția pulmonară nosocomială. Ruptura alveolară explică aerul extraalveolar, inclusiv pneumotoracele care poate deveni rapid compresiv.

• A Adevărat: aerul provenit din leziuni alveolare poate diseca țesuturile subcutanate.
• B Fals: presiunile pozitive pot crește rezistența vasculară pulmonară; scăderea ei nu este complicația descrisă.
• C Adevărat: pneumotoracele în tensiune este o complicație potențial letală.
• D Adevărat: bacilii Gram-negativi sunt agenți frecvenți ai pneumoniei asociate ventilatorului.
• E Adevărat: barotrauma este un mecanism important al leziunii pulmonare induse de ventilație.

Răspuns: A, C, E

1. Fisurile multiple sau situate lateral de linia mediană trebuie să ridice suspiciunea unei boli subiacente. Tratamentul simptomatic poate include relaxarea farmacologică locală a sfincterului, dar cauza atipică trebuie investigată.

• A Adevărat: boala Crohn se numără printre cauzele de căutat.
• B Fals: antibioticele nu sunt de rutină; devin utile dacă este demonstrată o infecție asociată.
• C Adevărat: neoplaziile hematologice și cancerul canalului anal sunt diagnostice posibile.
• D Fals: sfincterotomia nu este prima măsură obligatorie, mai ales înaintea clarificării unei cauze secundare.
• E Adevărat: diltiazemul sau nifedipina topică pot fi folosite pentru vindecare prin reducerea tonusului sfincterian.

Răspuns: A, B, C, E

1. Aminoglicozidele inhibă sinteza proteică bacteriană și sunt active pe numeroși bacili Gram-negativi. Utilizarea lor cere monitorizare, deoarece toxicitatea renală și otică limitează tratamentul.

• A Adevărat: nefrotoxicitatea este dependentă de doză și poate fi agravată de alte nefrotoxice.
• B Adevărat: unele diuretice potențează toxicitatea vestibulară și auditivă.
• C Adevărat: asocierea cu penicilinele poate avea efect sinergic împotriva streptococilor viridans, util în endocardită.
• D Fals: se evită în miastenie, deoarece pot agrava blocajul neuromuscular.
• E Adevărat: spectrul descris include Pseudomonas spp.

Răspuns: B, C, D

1. Incontinența de efort reflectă insuficiența rezistenței uretrale, iar incontinența prin imperiozitate poate proveni din contracții involuntare ale detrusorului. Pierderea continuă de urină după un travaliu dificil sugerează o fistulă.

• A Fals: pierderea precedată de nevoie imperioasă definește incontinența prin imperiozitate, nu pe cea de efort.
• B Adevărat: necroza prin presiune după travaliu prelungit poate produce o fistulă vezico-vaginală.
• C Adevărat: bandeleta transvaginală crește susținerea și rezistența uretrală.
• D Adevărat: anticolinergicele reduc contracțiile involuntare ale detrusorului.
• E Fals: anticolinergicele nu corectează mecanismul sfincterian al incontinenței de efort.

Răspuns: C, E

1. Nefropatia membranoasă și boala cu leziuni minime sunt glomerulopatii primare care pot determina sindrom nefrotic. Diabetul, lupusul și amiloidoza pot produce același sindrom prin afectare glomerulară secundară.

• A Fals: nefropatia diabetică este afectare glomerulară secundară unei boli sistemice.
• B Fals: nefrita lupică este secundară lupusului sistemic.
• C Adevărat: nefropatia membranoasă este enumerată în grupul glomerulopatiilor primare nefrotice.
• D Fals: amiloidoza este încadrată ca afectare secundară.
• E Adevărat: nefropatia cu leziuni minime este o cauză primară majoră, mai ales în copilărie.

Răspuns: A, B, E

1. Bicuspidia aortică este o anomalie valvulară congenitală frecventă, care se poate asocia cu coarctația aortei și poate avea transmitere familială. Ea poate evolua spre stenoză, dar simpla prezență a două cuspide nu implică obligatoriu obstrucția tractului de ejecție. Asocierea cu sindromul Williams privește stenoza supravalvulară.

• A Coarctația aortei este o asociere explicită a bicuspidiei.
• B Bibliografia descrie bicuspidia ca cea mai frecventă anomalie valvulară congenitală.
• C Obstrucția apare când există stenoză; bicuspidia singură nu înseamnă că valva este deja stenotică.
• D Dificultățile de învățare și hipercalcemia din sindromul Williams sunt asociate obstrucției supravalvulare, nu bicuspidiei în sine.
• E Pacienții cu forma familială tind să se prezinte la o vârstă mai tânără.

Răspuns: B, E

1. Perforația liberă și ocluzia colonică sunt indicații de intervenție urgentă în diverticulita complicată. Fistulele cronice și colecțiile mici pot permite o conduită programată ori inițial conservatoare.

• A Fals: fistula colo-vaginală cronică necesită de obicei tratament electiv, nu automat urgență.
• B Adevărat: contaminarea peritoneală difuză impune control chirurgical urgent.
• C Fals: infecțiile urinare recurente prin fistulă justifică tratament, dar de regulă într-un cadru electiv.
• D Fals: abcesele mici pot răspunde la tratament medical și supraveghere.
• E Adevărat: obstrucția cu distensie importantă este o indicație de operație urgentă.