Rezidențiat 2023 medicină dentară, întrebările 121-140 (caietul C)

Răspuns: A, B

1. Flegmonul de planșeu impune intervenție chirurgicală de urgență și drenaj larg al tuturor spațiilor afectate. Sunt necesare debridarea și îndepărtarea necrozelor. Pentru fiecare lojă se folosesc două tuburi de dren, iar durata antibioterapiei nu este limitată aici la șapte zile. (Manual, vol. II, p. 610.)

Răspuns: A, D, E

1. Adenomul pleomorf este cea mai frecventă tumoră benignă salivară și apare predominant în parotidă. Afectează mai frecvent femeile și adulții de 40-60 de ani, fiind mai rar la adulții tineri. (Manual, vol. II, p. 662.)

Răspuns: A, B, D

1. Scorul 0 descrie smalțul intact, iar scorul 1 pierderea caracteristicilor de suprafață și modificări minime ale conturului. Scorul 2 înseamnă uzură sub 1 mm, cu dentină expusă pe mai puțin de o treime din suprafață; uzura de 1-2 mm aparține scorului 3. (Manual, vol. 1, p. 194.)

• A Scorul 0 înseamnă smalț intact.
• B Scorul 1 descrie modificări minime și pierderea morfologiei superficiale.
• C Uzura 1-2 mm și dentina peste o treime corespund scorului 3.
• D Scorul 2 înseamnă sub 1 mm și dentină sub o treime.
• E Scorul 4 înseamnă uzură severă, nu smalț intact.

Răspuns: A, B, E

Răspuns: B, C, E

1. Leonardo da Vinci compară Sn-Gn cu N-Sn, iar varianta modificată folosește Oph-Sn. Boianov compară distanța intercomisurală cu St-Gn. Willis utilizează reperele fantelor labială și palpebrală, iar compasul Appenrodt se raportează la Sn-Gn, nu la St-Gn. (Manual, vol. 1, p. 230.)

• A Willis folosește fantă labială-palpebrală.
• B MLV modificată Oph-Sn.
• C Boianov Ch-Ch/St-Gn.
• D Appenrodt măsoară Sn-Gn.
• E MLV Sn-Gn/N-Sn.

Răspuns: A, D, E

1. Abordul palatinal urmărește expunerea coroanei caninului inclus prin îndepărtarea unei rondele osoase. Secționarea dintelui se face când este necesară, de obicei la colet; separarea corono-radiculară este utilă în anumite poziții sau anomalii ale dintelui. (Manual, vol. II, p. 596.)

Răspuns: A, B, C

1. EndoVac folosește aspirația și presiunea negativă pentru debridare apicală eficientă. Soluția ajunge în istmuri și alte zone anatomice greu accesibile, iar agitarea și aspirația prin microcanulă îmbunătățesc controlul irigării apicale. (Manual, vol. 1, p. 147.) Microcanula aspiră prin presiune negativă; aparatul nu acționează prin încălzirea hipocloritului.

• A Presiune negativă pentru zona apicală.
• B Curățare a istmurilor.
• C Dinamică a irigării.
• D Microcanula aspiră.
• E Nu sistem de încălzire a hipocloritului.

Răspuns: A, D

1. Ticurile de propulsie și dormitul cu capul în hiperflexie sunt obiceiuri care pot poziționa mandibula anterior. Macroglosia și lipsa abraziunii canine sunt factori etiologici diferiți, fără a fi obiceiuri vicioase. (Manual, vol. 2, p. 524.) Hiperextensia nu este poziția de hiperflexie descrisă ca favorizantă; macroglosia și abraziunea sunt condiții anatomice sau dentare, fără a fi obiceiuri de postură.

• A Hiperflexia posturală este obiceiul descris.
• B Nu hiperextensia în mecanismul descris.
• C Macroglosia este particularitate anatomică, nu obicei.
• D Ticuri de propulsie mandibulară.
• E Abraziunea este modificare dentară, nu obicei postural.

Răspuns: B, C, D

Răspuns: B, C

Răspuns: A, D

Răspuns: C, D, E

1. Profunzimea invaziei influențează riscul metastatic: manualul descrie tumorile de până la 2 mm ca mai puțin limfofile și pe cele mai profunde ca foarte limfofile. Forma histopatologică are valoare prognostică independentă. Stadiul T nu prezice întotdeauna metastazarea, iar localizarea anterioară are în general risc mai mic. (Manual, vol. II, p. 652, 653.)

Răspuns: D, E

1. Separația interradiculară facilitează extracția rădăcinilor divergente și poate proteja mugurele permanent la extracția molarului temporar fără rizaliză semnificativă. În distrucțiile coronare extinse, indicația descrisă privește rădăcinile încă unite prin podeaua camerei pulpare. (Manual, vol. II, p. 579.) Rădăcinile drepte nu reprezintă singure indicația; rizaliza importantă ori separarea deja produsă prin carie schimbă necesitatea secționării.

• A Rădăcina dreaptă, izolată, nu cere separație.
• B Rizaliza importantă poate evita separația.
• C Separarea preexistentă prin carie nu cere secționare suplimentară.
• D Protecția germenului este obiectiv.
• E Divergența radiculară justifică separația.

Răspuns: C, D, E

1. În clasa I Kennedy, culisele și coroanele telescop asigură sprijin mixt foarte rigid, iar amortizorii de forțe produc sprijin mixt articulat. Sprijinul rigid se realizează prin conectori secundari rigizi, în timp ce varianta elastică utilizează conectori elastici. (Manual, vol. 1, pp. 273-274.)

Răspuns: A, B, D

1. Caria simplă prezintă pierdere de țesut dentar și durere provocată care încetează după îndepărtarea excitantului. Pulpa răspunde la testele de sensibilitate, camera pulpară rămâne închisă, iar percuția este negativă. (Manual, vol. 1, p. 42.)

Răspuns: C, D

1. Despicăturile anterioare incomplete afectează, în grade variabile, țesuturile moi ale buzei și pragul narinar. Extinderea la procesul alveolar aparține formei anterioare complete. Lueta și vălul sunt structuri ale despicăturilor posterioare. (Manual, vol. II, p. 665.)

Răspuns: B, C, E

1. Prelungirea pansamentului cu hidroxid de calciu nu aduce o creștere a efectului antibacterian. Ea vulnerabilizează dentina, în timp ce restaurarea temporară își pierde repede calitatea. (Manual, vol. 1, p. 148.) Apexogeneza depinde de vitalitatea pulpară și nu trebuie confundată cu apexificarea unui dinte devital. Resorbția radiculară nu constituie un efect generic al simplului contact prelungit.

• A Hidroxidul este folosit și în tratamentul resorbțiilor; nu o cauză generică de resorbție.
• B Nu crește proporțional efectul antimicrobian.
• C Slăbește dentina.
• D Apexogeneza cere pulpă vitală, distinctă de apexificare.
• E Etanșarea provizorie se poate deteriora.

Răspuns: B, C

1. Manualul descrie o asociere independentă de factorii cardiaci cunoscuți și un risc de infarct cu aproximativ 44% mai mare, mai ales sub 65 de ani, la pacienții cu boală parodontală. Severitatea parodontitei se corelează cu infarctul în grupa 40-60 de ani. (Manual, vol. 1, p. 322.) IL-1 și IL-6 cresc în răspunsul inflamator descris. Procentele și grupele de vârstă provin din asocieri observaționale și nu demonstrează singure o relație cauzală.

• A Asocierea a persistat după ajustarea factorilor comuni.
• B Creștere relativă raportată la sub 65 ani.
• C Intervalul 40-60 ani este descris.
• D Nu grupa 30-40 ani din observația citată.
• E IL-1 și IL-6 cresc.

Răspuns: A, C, E

Răspuns: B, D, E

1. Poziția declivă a glandei și evacuarea salivei împotriva gravitației favorizează staza. Cele două curburi ale canalului Wharton și orificiul său mai îngust favorizează, de asemenea, litiaza. Secreția este bogată în mucus, iar lungimea canalului este apropiată de a canalului Stenon. (Manual, vol. II, p. 661.)