Rezidențiat 2023 medicină dentară, întrebările 141-160 (caietul C)

Răspuns: A, C, E

1. Coroanele sunt cele mai folosite proteze fixe unitare și pot fi separate sau solidarizate. Cele care fixează o punte sunt elemente de agregare; PFU se pot realiza și pe implanturi și pot contribui la menținerea protezelor mobilizabile. (Manual, vol. 1, p. 191.)

Răspuns: C, D, E

1. Abcesul perimandibular este drenat prin incizie cutanată submandibulară. Explorarea poate evidenția deperiostarea corpului mandibular. Cele două tuburi de politen se scot după încetarea secreției purulente, la minimum 24-48 de ore; se asociază antibiotice, analgezice și antiinflamatoare. (Manual, vol. II, p. 607.)

• A Incizie cutanată.
• B Tuburi de politen, nu meșe.
• C Deperiostare palpabilă.
• D Dren până dispare puroiul, minimum 24-48 ore.
• E Antibiotice, analgezice, AINS.

Răspuns: C, D

1. Succesul presupune lipsa mobilității și a radiotransparenței periimplantare, precum și absența disconfortului. După primul an funcțional, pierderea osoasă verticală trebuie să fie sub 0,2 mm anual. Pragurile menționate sunt 85% succes la cinci ani și 80% la zece ani. (Manual, vol. 1, pp. 286-287.)

Răspuns: A, B

1. Principiul estetic urmărește suficientă ceramică, vizibilitate redusă a metalului, suprafețe ocluzale ceramice și margini ascunse vederii directe. Coroanele parțiale pot fi acceptabile estetic pe dinți maxilari cu morfologie favorabilă. (Manual, vol. 1, p. 202.)

Răspuns: B, C, D

1. Sechestrul de erupție este un fragment osos situat ocluzal unui molar în erupție, mai ales permanent sau molar II temporar. Poate provoca durere la masticație și apare radiografic ca o radioopacitate separată de dinte printr-un spațiu radiotransparent. (Manual, vol. 2, p. 375.)

• A Localizarea bibliografică nu este molarul I temporar.
• B Poate apărea la molarul II temporar și la molarii permanenți.
• C Fragmentul poate produce durere la masticație.
• D Fragmentul mineralizat este radioopac.
• E La simptome persistente se îndepărtează sechestrul; antibioticele topice nu sunt tratamentul de elecție.

Răspuns: C, D

1. Cementul celular este cementul secundar, numit și CIFC. Cementul mixt stratificat alternează depozite de cement acelular și celular; cementul acelular este primar și are fibre extrinseci, fiind denumit AEFC. (Manual, vol. 1, p. 296.)

Răspuns: A, D, E

1. Vitalitatea se protejează prin utilizarea corectă a substanțelor hemostatice ori astringente, prin provizorii și cimentări corecte și prin probe atraumatice. Manualul recomandă evitarea materialelor termoplastice de amprentă și nu cere tratament antimicrobian specific al preparațiilor. (Manual, vol. 1, p. 198.)

Răspuns: B, D, E

1. Coroanele din disilicat de litiu necesită circa 2 mm incizal sau ocluzal, iar punțile din acest material se limitează la trei elemente până la premolarul secund. Zirconia monolitică cere retenție adecvată; metalul necesită 1,5 mm pe cuspizii de sprijin. (Manual, vol. 1, p. 201.) Ceramicile leucitice sunt descrise pentru restaurări unidentare; indicația de punte limitată la trei elemente aparține disilicatului de litiu, în condițiile materialului folosit.

• A Metalul necesită circa 1,5 mm pe cuspizii de sprijin.
• B Disilicat circa 2 mm în schema citată.
• C Leuciticele nu au indicația de punte atribuită disilicatului.
• D Punte de trei elemente până la premolarul secund.
• E Retenție suficientă pentru zirconia.

Răspuns: B, C, E

Răspuns: A, B, C

1. Drenajul endodontic asistat începe cu izolarea cu digă, evacuarea exudatului și lavaj cu hipoclorit. După circa 30 de minute se fac debridarea, instrumentarea, pansamentul și închiderea etanșă; incizia nu este obligatorie dacă drenajul endodontic este posibil. (Manual, vol. 1, p. 115.)

• A Izolarea cu digă este prima etapă.
• B Exudatul se evacuează.
• C Debridarea și instrumentarea se fac după circa 30 minute în protocolul descris.
• D Incizia nu este obligatorie dacă drenajul endodontic este suficient.
• E Celulita poate indica antibiotic sistemic; excluderea sa absolută este falsă.

Răspuns: B, C, D

1. În anodonția subtotală, puținii dinți existenți sunt de regulă dispuși simetric, cu volum redus, formă atipică și rădăcini scurte. (Manual, vol. 2, p. 465.)

Răspuns: B, E

Răspuns: B, C, D

Răspuns: A, D

Răspuns: B, D, E

Răspuns: A, B, D

1. Reincluzia poate afecta ambele dentiții, dar predomină la dinții temporari, în special molarul II inferior. La permanenți este rară și privește mai ales molarii, nu incisivii centrali superiori. (Manual, vol. 2, p. 478.)

Răspuns: A, C, E

1. Printre metodele de inducere a relației centrice sunt enumerate Dawson, Ramfjord și Jankelson, alături de Lauritzen-Barelle. Triunghiul Spirgi aparține evaluării raporturilor, fără a fi enumerat între aceste manevre de inducere. (Manual, vol. 1, p. 244.) Fenomenul Christensen descrie separarea posterioară în propulsie, nu o manevră de inducere a relației centrice.

• A Dawson induce RC.
• B Spirgi este triunghiul toleranței ocluzale.
• C Ramfjord induce RC.
• D Christensen desemnează fenomenul de separare posterioară la propulsie.
• E Jankelson induce RC.

Răspuns: B, C, D

1. Ocluzia deschisă severă poate asocia ram orizontal mandibular foarte oblic, ram ascendent scurt și unghi mandibular peste 120-125°. Etajul inferior este alungit; manualul descrie procheilie superioară, nu retragerea buzei superioare. (Manual, vol. II, p. 517.)

• A Ram ascendent scurt.
• B Ram orizontal oblic.
• C Unghi mărit.
• D Ram ascendent scurtat.
• E Poate exista procheilie, nu retrocheilie superioară.

Răspuns: A, B, D

1. Corpurile de punte din zonele curbe solicită dinții în afara poligonului de sprijin. Ele se arcuiesc în funcție de dimensiuni: deformarea crește cu cubul lungimii și scade cu cubul înălțimii. Breșele laterale lungi au risc crescut. (Manual, vol. 1, p. 208.)

Răspuns: A, D

1. Luxația anterioară acută poate fi declanșată de deschiderea excesivă a gurii, inclusiv la căscat, sau de o cădere pe menton cu gura deschisă. Antecedentele de luxație, colagenozele și neurolepticele sunt enumerate separat ca factori predispozanți pentru formele recurente. (Manual, vol. II, p. 655.)