Rezidențiat 2023 medicină dentară, întrebările 161-180 (caietul C)

Răspuns: B, D

1. Zona Ah se examinează dinamic prin tensionarea vălului palatin. Manualul indică manevra Valsalva, tusea ușoară și emiterea vocalei A; tensionarea pilierului faringo-amigdalian nu este procedeul descris aici. (Manual, vol. 1, p. 240.) Manevrele numite Lejoyeux și Atwood în celelalte variante nu sunt manevrele de tensionare a vălului palatin folosite pentru acest examen dinamic.

• A Nu tensionarea pilierului, ci a vălului.
• B Valsalva.
• C Nu manevra enumerată pentru Ah.
• D Tuse ușoară.
• E Nu manevra enumerată pentru Ah.

Răspuns: B, C, E

1. Fasciita necrozantă produce durere lancinantă și tumefacție cu hiperemie a țesuturilor suprapuse. La debut, durerea se poate ameliora în primele 24-48 de ore, apoi se accentuează. În infecțiile profunde, semnele cutanate întârzie, iar progresia se poate însoți de agravare bruscă. (Manual, vol. II, p. 613.)

• A În descriere durerea inițial se poate ameliora.
• B Lancinantă.
• C Tumefacție și hiperemie.
• D Semne tardive dacă procesul este profund.
• E Agravare bruscă posibilă.

Răspuns: A, C

1. Diastema se tratează cât mai precoce, dar numai după formarea a cel puțin două treimi din rădăcinile incisivilor centrali. Se îndepărtează cauza și se folosesc forțe mici, cu atenție la recidivă. (Manual, vol. 2, p. 492.) Aceste indicații privesc diastema patologică după identificarea și îndepărtarea cauzei. Spațierea fiziologică din dentiția mixtă poate necesita doar supraveghere; nu impune închiderea precoce de rutină.

• A Precoce după îndeplinirea condițiilor radiculare.
• B Nu înainte de două treimi.
• C După două treimi.
• D Amânarea nu este obiectiv.
• E Forțe mici.

Răspuns: A, B

1. Frezajul explorator este util când sensibilitatea pulpară rămâne neclară sau dintele cauzal nu poate fi identificat exact. Testul se face fără anestezie, printr-o cavitate mică ocluzală la laterali ori orală la frontali. (Manual, vol. 1, p. 101.)

• A Se indică dacă sensibilitatea pulpară rămâne neclară.
• B Poate ajuta când dintele cauzal nu este identificat.
• C Vârsta înaintată singură nu constituie indicația cerută.
• D Se realizează fără anestezie pentru a păstra răspunsul senzitiv.
• E Cavitatea de probă se face ocluzal sau oral, nu cervical.

Răspuns: A, C

1. Plastia într-un singur plan este metoda utilizată cel mai frecvent. Varianta vestibulară descrisă folosește un lambou trapezoidal alunecat, iar sutura trebuie sprijinită pe os, în afara orificiului comunicării, pentru a favoriza închiderea. (Manual, vol. II, p. 624.) Varianta vestibulară alunecată este mai ușor de realizat; dificultatea mai mare se poate referi la lamboul palatinal, deci nu caracterizează generic toată plastia într-un plan.

• A Frecvent utilizată.
• B Vestibular trapezoidal alunecat.
• C Sutură pe os.
• D Nu peste orificiu.
• E Varianta vestibulară este mai ușoară, cea palatinală poate fi mai dificilă.

Răspuns: A, D, E

1. Manifestările nazale și sinuzale includ epistaxis, mobilitate patologică prin întreruperea oaselor nazale și emfizem subcutanat prin deschiderea sinusurilor. Epifora este descrisă între manifestările oculare, iar rinolicvoreea între cele neurologice. (Manual, vol. II, p. 628.)

Răspuns: C, D

1. Poziția vestibulară sau orală a dintelui inclus se precizează prin incidență excentrică ori radiografie ocluzală. Radiografia excentrică compară deplasarea imaginii dintelui cu deplasarea sursei, folosind paralaxa. (Manual, vol. 2, p. 458.) Retroalveolara standard și panoramica nu precizează singure poziția vestibulo-orală. Teleradiografia de profil servește în principal analiza cranio-facială, în timp ce incidențele excentrice și ocluzale sunt dedicate acestei localizări.

• A Incidența standard nu localizează singură vestibulo-oral.
• B Panoramica oferă ansamblu, fără localizare vestibulo-orală precisă.
• C Excentrică pentru paralaxă.
• D Ocluzală pentru localizare.
• E Nu examinarea exemplificată pentru localizare vestibulo-orală a unui dinte izolat.

Răspuns: A, B

1. În pulpita acută seroasă totală, durerea poate fi provocată, este intensă, continuă și lancinantă. Poate iradia inclusiv la antagoniști și nu se calmează la antialgice. Caracterul pulsatil este descris pentru forma purulentă. (Manual, vol. 1, pp. 106-107.)

• A Durere provocată posibilă.
• B Lancinantă.
• C Pulsatilă în forma purulentă.
• D Nu se calmează în descriere.
• E Poate iradia la antagoniști.

Răspuns: D, E

Răspuns: A, C, D

1. Anestezia intraosoasă este rar folosită, de obicei mandibular, și presupune traversarea corticalei pentru depunerea soluției în spongioasă. Instalarea este rapidă, iar indicațiile se apropie de cele ale anesteziei intraligamentare. (Manual, vol. 2, p. 548.)

Răspuns: A, D

1. Pentru originea dismetabolică a ocluziei deschise sunt considerate patognomonice displaziile de smalț și așezarea incisivilor inferiori în linie dreaptă, care conferă arcadei formă de trapez. (Manual, vol. 2, p. 518.)

• A Incisivii inferiori în linie dreaptă și arcada trapezoidală sunt considerate semne dismetabolice în bibliografie.
• B Denivelarea accentuată superior nu este semnul patognomonic cerut.
• C Infradenția anterioară descrie ocluzia deschisă în general, nu exclusiv originea metabolică.
• D Displaziile de smalț sunt semnul de tulburare metabolică a dezvoltării.
• E Îngustarea superioară poate însoți mai multe etiologii, fără specificitate patognomonică.

Răspuns: A, C, D

1. Pentru retenția cavității proximale, pereții vestibular și oral se scot din contact cu dintele vecin și converg ușor spre ocluzal. Cavitățile slot pot primi șanțuri axiale de retenție, iar cele extinse, știfturi parapulpare orizontale sau verticale. (Manual, vol. 1, pp. 63-64.) Peretele gingival este plasat sub aria de contact, nu la 1,5 mm deasupra acesteia, în preparația convențională descrisă.

• A Pereți scoși din contact.
• B Convergenți, nu divergenți.
• C Șanțuri la unghiurile axiale.
• D Știfturi orizontale posibile.
• E Sub contact, nu deasupra.

Răspuns: A, D, E

1. Accidentele extracției includ leziunile dentare, împingerea dinților în spațiile perimaxilare și luxația ATM. Hemoragia postextracțională și dehiscența sunt discutate ulterior ca probleme postoperatorii. (Manual, vol. 2, p. 581.)

Răspuns: C, D, E

1. Trimiterea la parodontolog depinde, între altele, de extinderea afectării, vârsta pacientului și persistența inflamației după detartraj și planare radiculară atentă. Lista ia în calcul lungimea rădăcinii și mobilitatea patologică, nu grosimea rădăcinii sau mobilitatea fiziologică. (Manual, vol. I, p. 350.)

Răspuns: A, B, C

1. Pragul drept de cel puțin 1 mm este indicat pentru coroane integral ceramice, iar chamferul de 0,2-1 mm poate fi folosit la fațete. Preparația fără prag poate fi aleasă când limita se află apical de joncțiunea smalț-cement, inclusiv în afectarea parodontală. (Manual, vol. 1, p. 203.) Coroanele total metalice nu necesită shoulderul de cel puțin 1 mm indicat ceramicii; deep chamferul de peste 1 mm este destinat în această schemă coroanelor mixte și integral ceramice.

• A Shoulder pentru integral ceramic.
• B Chamfer pentru fațete.
• C Vertical în situații sub JSC.
• D Nu grosimea necesară pentru coroana total metalică.
• E Deep chamfer pentru mixte și ceramică.

Răspuns: A, B, C

1. Indicațiile dento-parodontale includ dinții nerestaurabili, gangrena cu leziuni periapicale la care conservarea a eșuat și dinții implicați în supurații grave. Leziunile hiperplazice reactive și fracturile sunt încadrate separat, la alte grupe de indicații. (Manual, vol. 2, p. 566.)

Răspuns: A, C

1. Flegmonul difuz hemifacial determină tumefacție geniană difuză, dură, cu edem care se extinde rapid spre regiunea temporală și alte regiuni. Șanțul nazolabial se șterge, iar în evoluție edemul poate ajunge și cervical. (Manual, vol. II, p. 610.)

Răspuns: B, C, D

1. Adrenalina, numită și epinefrină, este cel mai eficient vasoconstrictor din soluțiile anestezice locale. Este folosită ca sare hidrosolubilă în diluții de la 1:50.000 la 1:200.000 și necesită conservant bisulfit. (Manual, vol. 2, p. 541.)

Răspuns: A, D

1. Aura poate preceda criza și se repetă în mod asemănător la același pacient, timp de câteva secunde. Ictusul determină pierderea conștienței și contracția musculară timp de 10-20 de secunde; faza clonică ulterioară durează minute. (Manual, vol. 2, p. 439.) Durata de 10-20 de secunde privește faza tonică descrisă, numită ictus în clasificarea manualului; termenul ictal poate desemna în uz clinic întregul eveniment, fără această limitare temporală.

• A Aura poate preceda.
• B La același pacient tiparul este asemănător.
• C Câteva secunde în descriere.
• D Pierderea conștienței și faza tonică.
• E 10-20 secunde pentru faza tonică, nu durata întregii crize.

Răspuns: A, C, D

1. Arcurile cinematice se orientează după axa balama reală. Cele arbitrare folosesc o localizare aproximativă a axei terminale și includ variante cu fixare auriculară sau facială pretragiană. (Manual, vol. 1, p. 188.)