Rezidențiat 2024 medicină, întrebările 161-180 (caietul D)

Răspuns: B, C

Răspuns: C, E

1. Diabetul și scleroza multiplă pot afecta căile nervoase ale erecției și produc disfuncție neurogenă. Adenoamele hipofizare acționează de obicei endocrin, prin modificarea prolactinei sau testosteronului, iar hiperlipidemia și fumatul favorizează mecanismul vascular. La același pacient pot coexista mai multe mecanisme.

• A Fals pentru mecanismul neurogen obișnuit: adenomul produce disfuncție hormonală.
• B Fals pentru mecanismul cerut: hiperlipidemia favorizează insuficiența arterială.
• C Adevărat: neuropatie diabetică.
• D Fals pentru mecanismul obișnuit cerut: fumatul favorizează afectarea vasculară.
• E Adevărat: demielinizarea din scleroza multiplă afectează căile erecției.

Răspuns: D, E

Răspuns: A, C, D

1. Sindromul nefrotic este un sindrom glomerular caracterizat prin proteinurie peste 3,5 g/24 ore, hipoalbuminemie, edeme și dislipidemie. Necroza papilară și tulburarea capacității de concentrare aparțin altor tipare de afectare renală, în special medulară sau tubulointerstițială, și nu definesc sindromul nefrotic.

• A Adevărat: proteinurie peste 3,5 g/24 ore.
• B Fals ca trăsătură definitorie: necroza papilară este o leziune medulară distinctă.
• C Adevărat: pierderea albuminei produce hipoalbuminemie.
• D Adevărat: dislipidemie prin sinteză și eliminare lipoproteică modificate.
• E Fals ca trăsătură definitorie: defectul de concentrare sugerează afectare tubulară/interstițială.

Răspuns: A, D, E

1. Osteotomiile realiniază osul și corectează diformitățile. Artroplastia înlocuiește suprafețele articulare; forma parțială de genunchi este utilizată când un singur compartiment este afectat și ligamentele încrucișate sunt intacte. Artrodeza fuzionează o articulație dureroasă într-una fixă și stabilă, dar fuziunea articulațiilor mari nu este recomandată în artrita inflamatorie sistemică multiplă.

• A Adevărat: proteză parțială pentru un compartiment și ligamente încrucișate intacte.
• B Fals: fuziunea articulațiilor mari este contraindicată în artrita inflamatorie sistemică multiplă din conduita descrisă.
• C Fals: artroplastia înlocuiește suprafețe, nu le fuzionează.
• D Adevărat: artrodeza creează articulație fixă, stabilă.
• E Adevărat: osteotomia corectează axul și diformitatea osoasă.

Răspuns: B, C, D

1. Hernia obturatorie traversează un defect pelvin inferior orificiului miopectineal și poate produce ocluzie intestinală severă. Compresia nervului obturator determină colici abdominale și durere pe fața medială a coapsei; rotația medială a coapsei accentuează durerea, semnul Howship-Romberg. Diagnosticul se stabilește prin CT sau intraoperator.

• A Fals: defect pelvin inferior OMP.
• B Adevărat: ocluzie severă prin intestin subțire herniat.
• C Adevărat: colici și durere pe fața medială a coapsei prin nerv obturator.
• D Adevărat: diagnostic CT sau intraoperator.
• E Fals: manevra descrisă exacerbează durerea prin rotație medială, nu laterală.

Răspuns: A, C, D, E

1. Riscul cancerului endometrial crește prin expunere estrogenică necontrabalansată, inclusiv estrogeni exogeni fără protecție progesteronică adecvată. Obezitatea, diabetul și dieta bogată în grăsimi sunt factori asociați în bibliografie. Nuliparitatea este factor de risc, în timp ce multiparitatea nu reprezintă asocierea propusă.

• A Adevărat: obezitatea favorizează expunerea estrogenică.
• B Fals: nuliparitatea, nu multiparitatea, este asocierea de risc caracteristică.
• C Adevărat: estrogeni exogeni necontrabalansați.
• D Adevărat: dietă bogată în grăsimi în profilul bibliografic.
• E Adevărat: diabetul este factor metabolic asociat.

Răspuns: B, C, E

1. Durerea apendiculară începe tipic periombilical și migrează în cadranul inferior drept odată cu iritația peritoneală. P. 211-212 descrie anorexia, sensibilitatea McBurney și hiperestezia cutanată.

• A Fals ca descriere tipică inițială: debutul este periombilical, slab localizat.
• B Adevărat: anorexia și greața sunt manifestări frecvente.
• C Adevărat: sensibilitatea în punctul McBurney este clasică.
• D Fals ca trăsătură tipică: febra este de obicei ușoară; febra mare sugerează progresie sau complicații.
• E Adevărat: hiperestezia poate apărea în contextul iritației peritoneale.

Răspuns: B, C, D, E

1. HSV se transmite prin contact cu secreții orale sau genitale și persistă latent în ganglionii senzitivi. Aciclovirul poate scurta episoadele și reduce recurențele, fără eradicarea infecției. Herpesul zoster este produs de reactivarea virusului varicelo-zosterian, diferit de HSV.

• A Fals: herpes zoster este reactivarea VZV.
• B Adevărat: transmitere prin secreții orale.
• C Adevărat: latența virală nu este eradicată prin tratamentul curent.
• D Adevărat: aciclovirul reduce simptomele și recurențele.
• E Adevărat: transmitere prin secreții genitale.

Răspuns: C, D, E

1. Tratamentul fistulelor depinde de traiect și relația cu sfincterul. Lawrence, p. 238, descrie fistulotomia, LIFT și lamboul de avansare; relaxarea sfincteriană medicamentoasă tratează fisurile.

• A Fals: blocantele de calciu și nitrații topici sunt utilizați pentru fisura anală.
• B Fals: sfincterotomia laterală este tratament al fisurii refractare, nu procedura standard pentru traiect fistulos.
• C Adevărat: lamboul poate închide orificiul intern cu păstrarea sfincterului.
• D Adevărat: deschiderea traiectului permite vindecarea fistulelor simple.
• E Adevărat: LIFT ligaturează traiectul în spațiul intersfincterian.

Răspuns: A, B, D

1. Leziunea meniscală poate produce blocaj articular și sensibilitate pe interlinia genunchiului; McMurray mobilizează un fragment meniscal și poate deveni pozitiv. Sertarul anterior testează ligamentul încrucișat anterior, iar Thompson integritatea tendonului Ahile, nu meniscul.

• A Adevărat: fragmentul meniscal deplasat poate bloca articulația.
• B Adevărat: sensibilitate pe interlinia articulară.
• C Fals ca test meniscal: sertarul anterior explorează LIA.
• D Adevărat: McMurray provoacă leziunea meniscală.
• E Fals ca test meniscal: Thompson explorează integritatea tendonului Ahile.

Răspuns: A, C, D

1. Ileusul biliar este o cauză rară de ocluzie, sub 1% din cazuri în bibliografie. Un calcul pătrunde printr-o fistulă biliodigestivă și se impactează de obicei în intestinul subțire distal, producând tabloul de ocluzie intestinală înaltă. Antecedentele de colici sau litiază sunt frecvente. CT este investigația de elecție, evidențiind calculul, obstacolul, aerobilia și uneori fistula.

• A Adevărat: tablou de ocluzie a intestinului subțire, denumită înaltă în bibliografie.
• B Fals: CT este investigația de elecție.
• C Adevărat: fistula biliodigestivă permite trecerea calculului.
• D Adevărat ca istoric frecvent: colici sau litiază biliară anterioară.
• E Fals: reprezintă sub 1% din totalul ocluziilor în sursă.

Răspuns: B, C, D

1. Arsurile chimice, electrice și leziunile inhalatorii sunt criterii de transfer. Pentru profunzime parțială, criteriul de extensie este peste 10% din suprafața corporală; alte localizări sau riscuri pot justifica transferul și sub acest prag. Gradul II singur nu impune transfer la orice pacient; criteriul universal de profunzime din lista bibliografică este gradul III.

• A Fals ca prag de extensie izolat: se utilizează peste 10% SCT.
• B Adevărat: arsură chimică.
• C Adevărat: leziune inhalatorie.
• D Adevărat: arsură electrică, inclusiv prin fulger.
• E Fals ca regulă universală: gradul II necesită aprecierea extensiei, localizării și riscului.

Răspuns: B, C

1. Faza a treia reprezintă control imun, cu AgHBe absent, ADN-VHB sub 2000 UI/mL și ALT normală. Pierderea AgHBs apare numai la unii pacienți. Persistența infecției sau reactivarea cu viremie și ALT crescute rămân posibile; creșterile acestea caracterizează faza a patra AgHBe negativă, nu faza latentă.

• A Fals: viremia mare aparține fazelor active.
• B Adevărat: ADN-VHB sub 2000 UI/mL.
• C Adevărat: ALT normală.
• D Fals pentru faza latentă: ALT crescută caracterizează activitatea hepatică.
• E Fals: doar unii pacienți pierd AgHBs, iar alții persistă sau se reactivează.

Răspuns: A, C, D

Răspuns: A, C, E

1. Stridorul inspirator sugerează obstrucție a căii aeriene superioare. La adult, cauzele frecvente includ neoplasmul, angioedemul și traumatismul laringelui. Corpii străini traheali sunt asociați în tiparul bibliografic mai ales fazei expiratorii sau unui zgomot bifazic, iar diafragmele congenitale sunt predominant pediatrice și produc frecvent stridor bifazic.

• A Adevărat: traumatismul laringian poate obstrua calea aeriană superioară.
• B Fals pentru tiparul frecvent inspirator adult cerut: corpul străin traheal este asociat mai ales stridorului expirator sau bifazic.
• C Adevărat: neoplasm al căii aeriene superioare.
• D Fals pentru tiparul frecvent adult: diafragmele congenitale sunt în principal pediatrice, cu stridor bifazic.
• E Adevărat: angioedem laringian.

Răspuns: C, D, E

1. Sângerarea pulsatilă, hematomul expansiv și extremitatea rece, palidă, fără puls sunt semne de certitudine ale leziunii vasculare și justifică explorare rapidă. Hematomul neexpansiv și diminuarea izolată a pulsului sunt semne de probabilitate, care necesită evaluare suplimentară.

• A Fals pentru certitudine: hematomul neexpansiv este semn de probabilitate.
• B Fals pentru certitudine: pulsul diminuat izolat este semn de probabilitate.
• C Adevărat: sângerare pulsatilă.
• D Adevărat: hematom expansiv.
• E Adevărat: extremitate rece, palidă, fără puls indică ischemie evidentă.

Răspuns: A, C, E

1. Traumatismele cervicale afectează frecvent C5 la adult și C2-C3 la copilul sub 8 ani. Afectarea cervicală mai înaltă la copil crește riscul tulburărilor diafragmatice prin rădăcinile frenice C3-C5. Flexia, extensia, rotația și încărcarea axială pot produce leziuni închise, iar o fractură cervicală contondentă se poate asocia cu alte fracturi vertebrale.

• A Adevărat: C5 este nivel predilect adult în sursă.
• B Fals: afectarea cervicală înaltă face tulburările diafragmatice mai frecvente la copil.
• C Adevărat: fracturi vertebrale suplimentare sunt posibile după traumatism contondent.
• D Fals: la copilul sub 8 ani predomină C2-C3.
• E Adevărat: flexie, extensie, rotație și încărcare axială.

Răspuns: A, B, E

Răspuns: B, D, E

1. Pe măsură ce BCR progresează, catabolizarea și eliminarea renală a insulinei scad, astfel că necesarul ei poate scădea la pacientul diabetic. Retenția amilazei poate crește amilazemia fără pancreatită, iar uratul se acumulează când filtrarea scade. Hipotiroidismul este mai frecvent, iar riscul cardiovascular este mult crescut față de populația generală.

• A Fals ca tendință renală descrisă: clearance-ul redus scade necesarul de insulină.
• B Adevărat: retenția amilazei poate crește nivelul fără boală pancreatică.
• C Fals: riscul cardiovascular este mult crescut.
• D Adevărat: uratul se reține pe măsură ce RFG scade.
• E Adevărat: hipotiroidismul este mai frecvent.