Rezidențiat 2024 medicină, întrebările 21-40 (caietul D)

Răspuns: c) tratamentul hepatitei cronice VHC cu agenți antivirali cu acțiune directă este eficient în oprirea progresiei bolii și prevenirea dezvoltării carcinomului hepatocelular

1. Antiviralele cu acțiune directă pot elimina VHC și opri progresia fibrozei, reducând riscul de carcinom hepatocelular. La pacientul deja cirotic riscul oncologic persistă, astfel că succesul antiviral nu înlocuiește supravegherea. Celelalte variante generalizează incorect indicațiile terapeutice ale altor hepatite.

• A Hepatita A nu necesită corticosteroizi pentru prevenirea formei fulminante; nu au beneficiu demonstrat în tratamentul obișnuit.
• B Replicarea intensă în faza 1 AgHBe-pozitivă, fără afectare hepatică imună semnificativă, nu constituie singură indicație antivirală obligatorie.
• C DAA pot eradica VHC și reduce progresia și riscul HCC; ciroza necesită în continuare supraveghere oncologică.
• D Coinfecția VHB/VHD poate fi tranzitorie, dar evoluția este variabilă și nu justifică excluderea generală a tratamentului când boala activă îl necesită.
• E VHE nu progresează obișnuit spre cronicizare la imunocompetenți; tratamentul antiviral nu este obligatoriu în toate cazurile.

Răspuns: d) de obicei sângerarea nu este însoțită de durere

1. Placenta previa produce tipic sângerare nedureroasă în a doua jumătate a sarcinii; examinarea vaginală digitală se evită până la excluderea ei (Sinopsis, p. 309).

• A Sângerarea caracteristică apare după 20 de săptămâni, frecvent în trimestrul III.
• B Hipertonia dureroasă sugerează mai degrabă dezlipire placentară.
• C Placenta doar jos inserată poate permite naștere vaginală în condițiile descrise în carte.
• D Absența durerii este caracteristică hemoragiei din placenta previa.
• E Tactul vaginal poate declanșa hemoragie și se evită înaintea excluderii diagnosticului.

Răspuns: c) majoritatea pacienților prezintă hipergamaglobulinemie cu niveluri ridicate de imunoglobulina G și anticorpi de tip SS-A, SS-B

1. Sjogren este o afecțiune autoimună a glandelor exocrine, cu hipergamaglobulinemie și autoanticorpi caracteristici, asociată cu risc de limfom (Lawrence, p. 579).

• A Etiologia bacteriană descrie sialadenita supurativă.
• B Sialogogele, masajul și antibioticele descriu tratamentul infecției glandulare bacteriene.
• C Hipergamaglobulinemia IgG și anticorpii SS-A și SS-B susțin diagnosticul.
• D Riscul de limfom salivar este crescut și justifică monitorizarea.
• E Deshidratarea și starea generală alterată predispun la sialadenită acută bacteriană.

Răspuns: a) ceftazidima

1. Dintre antibioticele propuse, ceftazidima are activitate antipseudomonală; spectrul nu se extinde automat la toate cefalosporinele (Kumar, p. 163).

• A Ceftazidima este cefalosporină antipseudomonală.
• B Azitromicina nu este antibiotic antipseudomonal adecvat, chiar dacă poate avea utilizări imunomodulatoare în anumite boli respiratorii.
• C Pivmecilina nu acoperă Pseudomonas aeruginosa.
• D Glicopeptidele acționează asupra bacteriilor Gram-pozitive, nu Pseudomonas.
• E Tigeciclina nu acoperă Pseudomonas aeruginosa.

Răspuns: d) bradicardie, hipotensiune sau aritmii

1. Instabilitatea circulatorie sau bradicardia indică o exacerbare amenințătoare de viață. Imposibilitatea de a termina propoziții definește deja severitatea, dar într-o categorie distinctă (Kumar, p. 954).

• A Wheezingul izolat nu demonstrează amenințare vitală; toracele tăcut este mai îngrijorător.
• B Tusea nocturnă indică control insuficient fără a stabili amenințarea vitală.
• C PEF de 50 până la 80% nu este pragul amenințător de viață, care este sub 33%.
• D Bradicardia, hipotensiunea sau aritmiile indică instabilitate amenințătoare de viață.
• E Incapacitatea de a termina o propoziție indică exacerbare severă, fără a demonstra singură epuizarea sau instabilitatea vitală.

Răspuns: e) nu se administrează dacă trombocitele sunt < 100.000/mmc

Răspuns: e) insuficiență multiplă de organ persistentă

1. Pancreatita acută severă este definită prin insuficiență de organ persistentă, peste 48 de ore. Poate fi afectat un singur organ sau mai multe, iar insuficiența multiplă persistentă este un exemplu clar de formă severă. Complicațiile locale ori insuficiența tranzitorie singure nu definesc această categorie.

• A Balthazar C izolat nu stabilește insuficiență persistentă de organ.
• B Complicațiile locale fără insuficiență persistentă pot aparține formei moderat severe.
• C Insuficiența sub 48 ore este tranzitorie, nu criteriul formei severe.
• D Ranson sub 3 nu susține predicția convențională de severitate.
• E Insuficiența multiplă persistentă de organ caracterizează o pancreatită severă.

Răspuns: d) achalazie

1. Aspectul clasic de cioc de pasăre constă în îngustare conică distală și dilatare esofagiană proximală, prin eșecul relaxării sfincterului inferior în achalazie. Endoscopia exclude un cancer care poate produce pseudoachalazie.

• A Cancerul poate produce pseudoachalazie și necesită excludere endoscopică, dar nu este diagnosticul clasic al semnului.
• B Corpul străin produce un obstacol focal, fără aspectul funcțional clasic distal.
• C Perforația produce extravazare de contrast.
• D Eșecul relaxării sfincterului esofagian inferior produce îngustarea conică în cioc de pasăre.
• E Leiomiomul produce o leziune parietală și defect de umplere, nu tabloul clasic de achalazie.

Răspuns: d) la 12 luni are un vocabular de 5-10 cuvinte

1. Conform tabelului dezvoltării din bibliografie, la 12 luni vocabularul este de 5-10 cuvinte; celelalte variante deplasează reperele la vârste prea mici (Sinopsis, p. 232).

• A Încercarea de autoalimentare este plasată la șase luni, nu două.
• B Târârea este plasată la nouă luni.
• C Mersul bun este plasat la 18 luni.
• D Tabelul atribuie vârstei de 12 luni vocabularul de 5-10 cuvinte.
• E Desenarea unei persoane este un reper ulterior vârstei de doi ani.

Răspuns: b) închid canalul K-ATP din celula beta

1. Meglitinidele sunt secretagoge cu acțiune scurtă care închid canalele de potasiu sensibile la ATP ale celulelor beta, stimulând eliberarea insulinei (Kumar, p. 718).

• A Receptorul PPAR-gamma este ținta tiazolidindionelor.
• B Închiderea canalelor K-ATP depolarizează celula beta și stimulează secreția de insulină.
• C Amplificarea efectului incretinic caracterizează terapiile incretinice.
• D Scăderea pragului renal pentru glucoză caracterizează inhibitorii SGLT2.
• E Inhibarea degradării GLP-1 este mecanismul inhibitorilor DPP4.

Răspuns: b) CU afectează rectul și colonul

1. Colita ulcerativă afectează predominant mucoasa rectului și colonului. Diareea cu sânge poate apărea și noaptea. Afectarea oricărui segment digestiv, ulcerațiile aftoide intestinale precoce și inflamația transmurală caracterizează în principal boala Crohn.

• A Afectarea oricărui segment digestiv este caracteristică bolii Crohn.
• B CU afectează rectul și colonul, cu extensie variabilă.
• C Ulcerația aftoidă intestinală precoce este caracteristică bolii Crohn.
• D Diareea cu sânge poate apărea și noaptea.
• E Inflamația CU este predominant mucoasă, nu transmurală ca regulă.

Răspuns: c) din talasemie

1. Talasemia produce microcitoză prin sinteză deficitară a globinei. Deficitul de folat este megaloblastic, iar boala hepatică și azatioprina se asociază frecvent macrocitozei. Anemia hipotiroidiană este de regulă normocitară sau macrocitară.

• A Boala hepatică produce frecvent macrocitoză, nu microcitoză caracteristică.
• B Hipotiroidismul poate determina anemie normocitară sau macrocitară; microcitoza asociată necesită căutarea altor cauze, precum feriprivia.
• C Talasemia produce microcitoză prin sinteză deficitară a globinei.
• D Deficitul de folat produce anemie megaloblastică macrocitară.
• E Azatioprina poate produce macrocitoză prin efect asupra sintezei ADN.

Răspuns: c) un număr de peste 250/mmc neutrofile sugerează diagnosticul de peritonită bacteriană spontană

1. Un gradient ser-ascită peste 11 g/l sugerează hipertensiune portală, iar neutrofilele peste 250/mmc ridică suspiciunea de peritonită bacteriană spontană (Kumar, p. 1296).

• A Hipertensiunea portală se asociază cu gradient crescut, nu scăzut.
• B Carcinomatoza peritoneală este asociată de regulă cu gradient scăzut.
• C Numărul neutrofilelor depășind 250/mmc susține peritonita bacteriană spontană.
• D Tuberculoza peritoneală este inclusă între cauzele cu gradient scăzut.
• E Sindromul nefrotic este asociat cu gradient scăzut.

Răspuns: d) terapia de primă intenție în edemul pulmonar acut este nitroglicerina iv

1. În edemul pulmonar acut hipertensiv, nitroglicerina intravenoasă reduce rapid preîncărcarea și tensiunea arterială. Alegerea medicamentului și viteza scăderii tensiunii depind de organul afectat; disecția aortică și preeclampsia au conduite specifice.

• A SCA se evaluează prin ECG și troponină, nu prin RMN cerebral ca investigație de elecție.
• B Disecția acută necesită control imediat al tensiunii și frecvenței, nu reducere în câteva ore.
• C În hipertensiunea malignă fără altă urgență asociată, reducerea este controlată în câteva ore, nu scădere imediată arbitrară.
• D Nitroglicerina i.v. este de primă intenție în edemul pulmonar acut hipertensiv.
• E În preeclampsie se folosesc de primă intenție labetalol ori nicardipină i.v.; magneziul previne/tratează convulsiile.

Răspuns: c) pacienții care nu răspund la doze de 300 U/kg epoetină-alfa pe săptămână trebuie evaluați pentru a exclude deficitul de fier și inflamația

1. Anemia renală este de obicei normocromă și normocitară. Lipsa răspunsului la epoetină impune căutarea cauzelor corectabile, inclusiv inflamația și deficitul de fier (Kumar, p. 1394).

• A Anemia renală tipică este normocromă și normocitară; feriprivia asociată poate modifica acest aspect.
• B Deficitul funcțional de fier este frecvent în inflamație.
• C Lipsa răspunsului la această doză impune evaluarea deficitului de fier, inflamației și altor cauze de hiporesponsivitate.
• D Ținta de peste 120 g/L nu este recomandată de schema verificată; corecția excesivă poate avea riscuri.
• E Deficitul funcțional înseamnă fier prezent în depozite, dar mobilizare insuficientă.

Răspuns: c) adenocarcinomul

1. Originea în celulele glandulare care secretă mucus definește adenocarcinomul pulmonar (Kumar, p. 976).

• A Carcinomul scuamos provine din epiteliul cu diferențiere keratinizantă.
• B Carcinomul cu celule mari nu este tipul definit prin origine glandulară secretoare de mucus.
• C Adenocarcinomul are diferențiere glandulară și poate produce mucus.
• D Mezoteliomul derivă din mezoteliul pleural.
• E Carcinomul microcelular are diferențiere neuroendocrină.

Răspuns: a) este o consecință a afectării difuze corticale

1. Starea vegetativă reflectă lezarea corticală extinsă cu păstrarea funcțiilor de trunchi cerebral și a alternanței somn-veghe (Kumar, p. 836).

• A Afectarea corticală difuză poate produce pierderea conștienței cu veghe păstrată.
• B Funcțiile trunchiului cerebral sunt păstrate în starea vegetativă.
• C Respirația spontană este de regulă păstrată; ventilația nu este obligatorie prin acest diagnostic.
• D Șase luni după traumatism nu stabilesc permanența; evaluarea prognosticului recunoaște și recuperări tardive.
• E Ciclurile somn-veghe sunt păstrate.

Răspuns: d) 25-hidroxivitamina D3 scăzută

Răspuns: c) inducerea remisiei se face cu glucocorticoizi

Răspuns: b) în mod clasic, lichidul de vărsătură nu conține alimente

1. Obstrucția ansei aferente după Billroth II reține secrețiile biliare și pancreatice. Vărsătura decomprimă ansa și calmează durerea (Lawrence, p. 181).

• A Complicația apare după reconstrucția Billroth II.
• B Vărsătura este clasic bogată în secreții și fără alimente.
• C Vărsătura ameliorează simptomele prin decompresie.
• D Corecția recomandată este conversia la Roux-en-Y sau Billroth I.
• E Ansa aferentă transportă tocmai secrețiile biliare și pancreatice.