Rezidențiat 2021 medicină dentară, întrebările 102-121 (caietul A)

Răspuns: B, C, E

1. Un flux salivar mai mare scurtează timpul de eliminare a substanțelor din gură, cu diferențe între zonele dentare. Pentru fluor și alți agenți protectori este utilă o persistență mai lungă, pe când alimentele cariogene trebuie îndepărtate rapid. (Manual, vol. I, p. 21, 22.)

Răspuns: A, B, D

1. MTA este un material bioactiv pe bază de silicat de calciu, cu pH aproximativ 12,5. Fiind hidrofil, poate face priză în umezeală și este util la apexificare, deși aplicarea sa este dificilă. (Manual, vol. I, p. 156.)

Răspuns: B, E

1. Indicele Smith-Knight clasic are scoruri de la 0 la 4: la scorul 2, dentina este expusă pe mai puțin de o treime din suprafață. Forma simplificată folosește patru trepte, de la 0 la 3. (Manual, vol. I, p. 194.) În scala clasică, scorul 3 indică uzură medie de 1-2 mm și dentină expusă pe peste o treime din suprafață, nu uzură totală; în forma simplificată, dentina discret expusă cu concavități este scorul 1.

• A Scala clasică este 0-4.
• B Scor 2: dentină sub o treime.
• C Scor 3: uzură medie, nu totală.
• D Descriere de scor 1 simplificat.
• E Forma simplificată este 0-3.

Răspuns: B, C

1. Puncția prea înaltă poate anestezia auriculotemporalul sau paraliza maseterul. Cea prea laterală se oprește în marginea anterioară a ramului fără anestezierea nervului; puncția medială produce tulburări de deglutiție, iar cea profundă poate interesa facialul. (Manual, vol. II, p. 554.)

Răspuns: A, C, E

Răspuns: A, B, D

1. Abcesul perimandibular se diferențiază de abcesul lojei submandibulare, adenita supurată submandibulară și tumorile mandibulare suprainfectate. Localizarea tumefacției, debutul nodular sau evoluția lentă și imaginea osoasă orientează diagnosticul. (Manual, vol. II, p. 607.) Chisturile neinfectate au evoluție expansivă lentă, iar stafilocociile cutanate sunt superficiale, spre deosebire de colecția perimandibulară de origine dentară.

• A Colecția submandibulară este situată mai posterior.
• B Adenita are debut nodular.
• C Chistul neinfectat exteriorizat are evoluție expansivă lentă, fără debut supurativ acut.
• D Tumora suprainfectată are istoric lent și leziune osoasă.
• E Stafilococia cutanată are origine superficială, nu dento-osoasă.

Răspuns: A, B

Răspuns: D, E

1. În sens mezio-distal, la mandibulă atât grupul anterior, cât și cel posterior au înclinare mezială. La maxilar, dinții anteriori sunt înclinați mezial, dar posteriorii sunt orientați distal. (Manual, vol. I, p. 176.)

Răspuns: A, C

1. Pulpita seroasă parțială trebuie diferențiată de hiperemia preinflamatorie și de forma seroasă totală. Persistența, intensitatea și iradierea durerii, alături de testele pulpare, orientează diagnosticul. (Manual, vol. I, p. 106.) Parodontita simptomatică se evidențiază prin afectare apicală și percuție, necroza prin lipsa răspunsului pulpar, iar forma cronică închisă prin manifestări reduse; lista bibliografică urmărește diferențierea durerilor pulpare acute.

• A Formă reversibilă cu durere provocată mai scurtă.
• B Afectarea apicală produce sensibilitate la percuție, nu doar tablou pulpar.
• C Extinderea pulpitei modifică durata și iradierea.
• D Necroza nu prezintă răspuns pulpar vital comparabil.
• E Forma cronică închisă are tablou discret, diferit de paroxismele acute.

Răspuns: B, C

1. Manualul enumeră leucemia acută și infarctul miocardic recent între contraindicațiile absolute ale extracției. Tulburările hemoragice și tratamentul anticoagulant necesită evaluare și măsuri specifice, fără aceeași încadrare absolută. (Manual, vol. II, p. 568.)

Răspuns: A, B, D

1. Coroanele pedodontice prefabricate se adaptează cu șlefuiri reduse și restabilesc contactele interdentare și dimensiunea verticală. Costurile și etapele de laborator enumerate în comparație privesc incrustațiile. (Manual, vol. II, p. 394.) Costurile mari și etapele de laborator caracterizează incrustațiile, în timp ce coroanele preformate sunt o soluție accesibilă adaptată direct.

• A Șlefuiri minime.
• B Refac contactele.
• C Soluție accesibilă.
• D Refac înălțimea coronară și DVO.
• E Sunt preformate, fără etape de laborator.

Răspuns: C, D, E

1. Edentația bilaterală terminală are sprijin mixt: dentar anterior și muco-osos posterior. Menținerea directă se realizează de obicei prin croșete, iar elementele contrabasculante sunt bilaterale, preferabil pe canini și primii premolari. (Manual, vol. I, p. 273, 274.)

• A Pentru retenție vestibulomezială este indicat croșetul mixt; agrafa de păr corespunde retenției vestibulodistale aproape de colet.
• B Caninii și primii premolari sunt preferați pentru menținerea indirectă.
• C Croșetele asigură frecvent menținerea directă.
• D Elementele contrabasculante se plasează bilateral.
• E Sprijinul este dentar mezial și mucoosos distal, deci mixt.

Răspuns: B, C, E

1. După odontectomie poate apărea un trismus moderat și se recomandă controlul durerii și inflamației. Prima zi presupune aplicații reci locale; periajul se reia din ziua a doua, iar tamponamentul se menține 1-2 ore. (Manual, vol. II, p. 594, 595.)

Răspuns: A, C

1. Corticala linguală se poate fractura la extracția molarilor inferiori. Accidentul poate împinge dintele în planșeul oral și poate leza nervul lingual; manualul nu îl leagă de nervul alveolar inferior sau de luxația ATM. (Manual, vol. II, p. 583.) Raportul imediat al corticalei linguale cu nervul lingual explică leziunea asociată; nervul alveolar inferior are traseu intraosos. Deplasarea pterigomaxilară privește maxilarul, iar luxația un mecanism articular.

• A Corticala linguală poate fi fracturată la molarii inferiori.
• B Spațiul pterigomaxilar este legat de deplasări ale dinților maxilari.
• C Fragmentul poate ajunge în planșeul oral.
• D Leziunea asociată este a nervului lingual în vecinătatea corticalei.
• E Luxația ATM implică mecanica articulară, nu fractura corticalei.

Răspuns: B, C, D

Răspuns: B, D

1. Coroanele ecuatoriale se indică pe dinți laterali globuloși. Ele reduc sacrificiul de țesut de pe fețele axiale față de coroana metalică totală și oferă protecție pulpei dinților vitali. (Manual, vol. I, p. 206.)

• A Indicația privește lateralii globuloși, nu frontalii.
• B Coroanele ecuatoriale se pot indica pe laterali globuloși.
• C Sacrificiul axial este redus, nu accentuat.
• D Conservarea țesuturilor contribuie la protecția pulpei vitale.
• E Opțiunea standard descrisă în capitol este coroana metalo-ceramică, nu ecuatoriala.

Răspuns: B, D

1. Dispozitivul corono-radicular reface un bont coronar prin agregare intraradiculară, urmând să primească o coroană de acoperire. În clasificarea topografică este o restaurare intracoronară cu retenție în rădăcină, distinctă de coroana totală cu pivot. (Manual, vol. I, p. 192, 193.)

Răspuns: A, C, E

1. Școala franceză descrie endoalveolia și endognația maxilară după nivelul deficitului transversal. Forma mandibulară este însoțită de înclinarea spre limbă a sectoarelor laterale inferioare. (Manual, vol. II, p. 493.)

• A Endoalveolia maxilară este deficit transversal alveolar.
• B Exoalveolia mandibulară are sens opus compresiunii.
• C Endognația maxilară este deficit transversal al bazei osoase.
• D Exodenția laterală inferioară are sens opus înclinării linguale.
• E Linguoversiunea lateralilor inferiori corespunde formei mandibulare descrise.

Răspuns: A, C, D

1. Rolul ereditar este susținut de răspunsul terapeutic dificil și recidivele frecvente. Studiile familiale au găsit în același arbore genealogic atât ocluzie adâncă acoperită, cât și prognatism mandibular adevărat, cu retrodenția incisivă superioară ca element comun. (Manual, vol. II, p. 506.) Spațiul de inocluzie și orientarea condilului sunt semne morfofuncționale; dovada etiologică cerută privește agregarea familială și comportamentul terapeutic.

• A Recidiva susține modelul ereditar.
• B Spațiul de inocluzie este semn funcțional, nu dovadă familială.
• C Asocierea în arborele familial este argument ereditar.
• D Răspunsul terapeutic dificil susține tiparul.
• E Forma condilului este un semn morfologic, nu prin sine dovadă ereditară.

Răspuns: C, D, E

1. Țesutul de granulație restant, fracturarea procesului alveolar și nerespectarea recomandărilor postextracționale pot împiedica hemostaza locală. Fragilitatea vasculară aparține cauzelor generale; factorul local legat de vasoconstrictor este vasodilatația secundară. (Manual, vol. II, p. 586, 587.)