Rezidențiat 2021 medicină dentară, întrebările 82-101 (caietul A)

Răspuns: A, C, D

1. Epiteliul joncțional este vulnerabil prin contactul plan cu lamina propria, spațiile intercelulare largi și rezistența mică la detașare. Are mai puțini desmozomi și este nekeratinizat, nu hiperkeratinizat. (Manual, vol. I, p. 293.)

Răspuns: A, B, E

1. Detartrajul sonic și ultrasonic poate reduce vizibilitatea și produce zgomot și disconfort prin apa pulverizată. În tabelul comparativ al manualului, presiunea laterală redusă și dimensiunea piesei de mână sunt prezentate în grupa avantajelor. (Manual, vol. I, p. 353.)

Răspuns: A, D, E

1. Tratamentul parodontal îmbunătățește situația parodontală în ambele tipuri de diabet. Efectul asupra controlului glicemic este mai mic în tipul 1; tetraciclinele pot reduce glicarea proteinelor și activitatea enzimelor de degradare tisulară. (Manual, vol. I, p. 320.) Controlul inflamației poate ameliora controlul glicemic și reduce HbA1c; creșterea acesteia nu reprezintă efectul terapeutic urmărit.

• A Ameliorează statusul tipului 1.
• B Efectul glicemic mai mic este la tipul 1, nu 2.
• C Controlul inflamației nu are ca efect creșterea HbA1c.
• D Tetraciclinele reduc glicarea în modelul descris.
• E Ameliorează statusul tipului 2.

Răspuns: A, C, E

1. Ectopia prin lipsă de spațiu poate apărea în macrodonție, în dezvoltarea insuficientă transversală sau sagitală a maxilarului și prin migrarea mezială generalizată după afectarea zonei de sprijin temporare. (Manual, vol. II, p. 484.) Microdonția relativă tinde să producă spațiere; discrepanța de spațiu cerută aici privește dezvoltarea sagitală sau transversală, nu pe cea verticală.

• A Migrarea mezială reduce spațiul disponibil.
• B Deficitul spațiului descris este transversal sau sagital, nu vertical.
• C Macrodonția produce discrepanță dinte-arcadă.
• D Microdonția relativă favorizează spațierea.
• E Deficitul sagital reduce spațiul.

Răspuns: A, C

1. Erupția dinților permanenți este mai lentă și se desfășoară pe o perioadă mai lungă decât cea a temporarilor. Manualul îi atribuie și o amplitudine mai mare, nu mai mică. (Manual, vol. II, p. 367.) Tiparul ambelor dentiții este simetric, diferența normală între dinții omologi fiind de 2-4 luni.

• A Erupție mai lentă.
• B Amplitudine mai mare.
• C Perioadă mai lungă.
• D Tipar simetric.
• E Diferențele normale între omologi sunt 2-4 luni.

Răspuns: B, D, E

1. Erupția poate fi blocată de chisturi pericoronare ori foliculare și de o fibromucoasă devenită densă și dură. Acestea reprezintă obstacole locale pe traiectul eruptiv. (Manual, vol. II, p. 470, 471.) Bibliografia separă obstacolele fizice de tulburările mecanismului eruptiv. Îngroșarea fibromucoasei poate urma infecțiilor cronice de lungă durată, nu este definită printr-un episod acut al temporarului.

• A Obstacolul inflamator descris rezultă din infecții cronice de lungă durată.
• B Chistul poate bloca traiectul.
• C Tulburarea metabolică privește mecanismul eruptiv, nu obstacolul fizic enumerat.
• D Fibromucoasa densă împiedică străbaterea.
• E Chistul folicular poate bloca erupția.

Răspuns: B, E

1. Plăcuța metalică mandibulară are raport dentomucozal. Grosimea sa scade când lățimea crește; manualul descrie benzi de peste 10 mm, iar orientarea transversală sau sagitală este discutată pentru barele palatine. (Manual, vol. I, p. 253.)

Răspuns: B, D, E

1. Indicațiile speciale includ asanarea focarelor înaintea unor intervenții majore și îndepărtarea leziunilor irecuperabile înainte de radiochimioterapie. Tot aici intră situația în care tratamentul conservator nu poate fi realizat practic la persoanele cu nevoi speciale. (Manual, vol. II, p. 568.) Dinții imposibil de redresat și cei înclinați cu impact protetic sunt indicații ortodontice, respectiv protetice; întrebarea cere categoria situațiilor speciale.

• A Indicație ortodontică, distinctă de situațiile speciale sistemice.
• B Asanare înainte de radiochimioterapie.
• C Indicație protetică, distinctă de situațiile speciale sistemice.
• D Imposibilitatea tratamentului conservator poate indica extracția.
• E Asanare înainte de chirurgie majoră.

Răspuns: A, B

1. Forma cronică închisă propriu-zisă poate fi lipsită de sensibilitate, dar la deschiderea camerei apare sângerare abundentă din vasele de neoformație. Conturul canalului modificat segmentar este caracteristic granulomului intern. (Manual, vol. I, p. 109.) Testele de vitalitate pot deveni pozitive numai la intensități foarte mari ale stimulului, ceea ce diferă de un răspuns intens la stimuli obișnuiți. Percuția axială nu este semnul diagnostic al acestei pulpite cronice.

• A Sângerare din vase de neoformație.
• B Sensibilitate clinică absentă sau redusă.
• C Percuția axială nu este semnul definitoriu al acestei forme.
• D Răspuns la testare numai la intensități mari, nu răspuns intens la stimuli obișnuiți.
• E Conturul modificat segmentar descrie granulomul intern.

Răspuns: B, C, E

Răspuns: A, C

1. TNF-alfa intensifică activitatea neutrofilelor și limitează repararea locală. Totodată stimulează metaloproteinazele și osteoclastele, contribuind la degradarea țesutului conjunctiv și la resorbția osoasă. (Manual, vol. I, p. 306.) Răspunsul vascular inflamator favorizează recrutarea celulară și permeabilitatea, fără a fi definit ca vasoconstricție produsă de TNF-alfa.

• A Crește activitatea neutrofilelor.
• B Stimulează, nu inhibă metaloproteinazele.
• C Limitează repararea locală.
• D Activează, nu inhibă osteoclastele.
• E Vasoconstricția nu descrie răspunsul vascular proinflamator.

Răspuns: A, C, D

1. Examinarea tactilă include explorarea furcațiilor cu sonda, aprecierea mobilității dentare și verificarea punctelor de contact. Depozitele vizibile se evaluează prin inspecție, iar lamina dura prin examen radiologic. (Manual, vol. I, p. 327.)

Răspuns: B, C, D

1. Alinierea dintelui în ectopie orală este mai dificilă și lentă, dar recidiva este rară. După depășirea obstacolului ocluzal, raporturile interarcadice corecte asigură contenția naturală. (Manual, vol. II, p. 486.)

Răspuns: B, C, D

1. Originea genetică a transpoziției este sprijinită de asocierea cu sindromul Down și cu anodonția incisivului lateral superior, precum și de predominanța pe partea stângă. Predilecția descrisă este pentru sexul feminin. (Manual, vol. II, p. 488.) Prezența unui supranumerar în sector este un factor local de perturbare a erupției, nu dovada ereditară discutată de această listă.

• A Predominanță feminină.
• B Asociere sindromică genetică.
• C Predominanță stângă în datele bibliografice.
• D Asociere cu agenezia lateralului.
• E Obstacolul supranumerar este o cauză locală, nu o dovadă a modelului ereditar.

Răspuns: A, C, E

1. Calea de alunecare pregătește o traiectorie netedă și reproductibilă pentru instrumentele Ni-Ti, reducând riscul de fractură și timpul de lucru. Instrumentarea respectă mai bine traiectul canalului, iar durerile postoperatorii sunt mai rare. (Manual, vol. I, p. 137, 138.) Glide path prelungește și durata utilă a instrumentelor.

• A Reduce riscul fracturii rotativelor.
• B Crește, nu scade durata instrumentelor.
• C Reduce timpul instrumentării.
• D Scade frecvența și durata durerilor.
• E Respectă traiectoria canalului.

Răspuns: B, C, E

1. Membranele de colagen se pot degrada repede, iar funcția lor de barieră este limitată la câteva săptămâni. Manualul menționează și riscul transmiterii unor afecțiuni; biointegrarea și compatibilitatea celulară sunt avantaje, nu neajunsuri. (Manual, vol. I, p. 359.)

Răspuns: A, C, E

1. Instrumentele conice rotunjite la vârf servesc și reducerii ocluzale, iar cele cu vârf în flacără preparației fără prag. Forma de pară se folosește pe fețele linguale frontale; pentru slice-cut se folosesc instrumente efilate, nu cele cu vârf plat. (Manual, vol. I, p. 202.) Pragul drept necesită un instrument cu extremitate plată, distinct de instrumentele efilate folosite la slice-cut.

• A Conicele rotunjite reduc ocluzal.
• B Slice-cut folosește pietre efilate.
• C Vârful în flacără prepară fără prag.
• D Pragul drept se obține cu instrumente adecvate cu vârf plat, nu efilate.
• E Para prelucrează fețele linguale frontale.

Răspuns: B, D

1. Se păstrează dinții cu fracturi coronare restaurabile și molarii de minte complet incluși care permit reducerea și contenția fracturii. Focarele periapicale și fracturile interradiculare impun extracția, uneori temporizată până la stabilizarea inițială a fragmentelor. (Manual, vol. II, p. 627.)

Răspuns: B, C, E

1. Acutizarea unei leziuni apicale cronice este numită abces Phoenix și asociază simptome acute unei radiotransparențe preexistente. Diagnosticul diferențial include dureri nevralgiforme, iar tratamentul urmează principiile formelor apicale simptomatice. (Manual, vol. I, p. 119.)

Răspuns: B, D, E

1. La supradozajul cu mepivacaină, efectul cardiovascular este deprimant: hipotensiune, bradicardie și vasodilatație, cu posibilă evoluție severă. Nistagmusul este o manifestare neurologică, nu cardiovasculară. (Manual, vol. II, p. 537.)