Rezidențiat 2023 farmacie, întrebările 141-160 (caietul D)

Răspuns: A, C, E

1. Atenololul, bisoprololul și metoprololul au selectivitate relativă pentru receptorii beta1 la doze mici. Carvedilolul și labetalolul blochează atât receptori beta, cât și receptori alfa1.

• A Atenololul este beta1-selectiv.
• B Carvedilolul nu este cardioselectiv.
• C Bisoprololul este beta1-selectiv.
• D Labetalolul nu este beta1-selectiv.
• E Metoprololul este beta1-selectiv.

Răspuns: A, B, E

1. Gazcromatografia verifică puritatea materiilor prime, stabilitatea medicamentelor și impuritățile volatile, inclusiv solvenții: ABE. [UMFT](https://www.umft.ro/wp-content/uploads/2021/04/FARMACIE-Grile-licenta.pdf), [ICH Q3C](https://www.ema.europa.eu/en/documents/scientific-guideline/international-conference-harmonisation-technical-requirements-registration-pharmaceuticals-human-use-guideline-q3c-r6-impurities-guideline-residual-solvents-step-5_en.pdf).

• A Control de puritate.
• B Monitorizarea stabilității.
• C Aplicație de mediu, în afara delimitării.
• D GC simplă nu elucidează complet structura.
• E Solvenți reziduali volatili.

Răspuns: A, B

1. Administrarea intravenoasă produce efect rapid și permite perfuzarea unor volume mari de soluție. Soluțiile uleioase și suspensiile obișnuite nu se administrează intravenos, iar trecerea inițială prin circulația pulmonară nu este evitată.

• A Introducerea directă în sânge asigură latență scurtă.
• B Perfuzia permite administrarea unor volume mari.
• C Uleiurile și suspensiile convenționale pot provoca embolii.
• D Medicamentul trece prin circulația pulmonară după injectarea venoasă.
• E Calea necesită condiții și personal adecvat, fără preferință generală pentru domiciliu.

Răspuns: A, C, D, E

1. Într-o urgență farmaceutică, decizia se bazează pe afecțiune și pe raportul beneficiu-risc al medicamentului. Grupa terapeutică, contraindicațiile și reacțiile adverse sunt relevante, spre deosebire de procedura administrativă de autorizare.

• A Afecțiunea determină necesitatea și oportunitatea intervenției.
• B Procedura autorizării nu este factorul clinic relevant enumerat.
• C Grupa terapeutică contribuie la aprecierea riscului.
• D Contraindicațiile trebuie evaluate.
• E Reacțiile adverse trebuie luate în considerare.

Răspuns: D, E

1. Alcoolul polivinilic poate fi utilizat în colire sub formă de soluții sterilizabile prin autoclavare. Polivinilpirolidona poate reduce iritația, iar agenții de creștere a viscozității prelungesc contactul ocular și reduc nevoia de instilări frecvente.

• A Carbopolii prelungesc contactul și pot reduce frecvența administrărilor.
• B Hidroxipropilceluloza poate fi utilizată ca agent de viscozitate în picături oftalmice, inclusiv în formulări de lacrimi artificiale.
• C Dextranii sunt utilizați în preparate oculare și sunt bine tolerați.
• D Soluțiile apoase adecvate de alcool polivinilic se pot autoclava.
• E Polivinilpirolidona poate diminua efectul iritant.

Răspuns: B, D, E

1. Bazele hidrodispersabile au consistență și topire adecvate, suportă prelucrarea la temperaturi ridicate și se dispersează în apă prin amfifilie: BDE. [UMFT](https://www.umft.ro/wp-content/uploads/2021/04/FARMACIE-Grile-licenta.pdf).

• A În clasificarea acestor baze, rezistența la dezvoltarea microorganismelor este o proprietate favorabilă; contaminarea nu le caracterizează.
• B Prezintă consistență și interval de topire potrivite administrării rectale.
• C Sunt descrise ca nesensibilizante și bine tolerate.
• D Suportă prelucrare la temperaturi ridicate.
• E Structura amfifilă permite autoemulsionarea și dispersarea în apă.

Răspuns: B, E

Răspuns: A, B, E

1. Ulcerul indus de AINS se tratează cu inhibitor de pompă de protoni și cu oprirea antiinflamatorului când este posibil. Dacă AINS rămâne indispensabil, poate fi ales un inhibitor COX-2, cu protecție prin IPP și monitorizarea complicațiilor.

• A Îndepărtarea AINS și supresia acidă prin IPP favorizează vindecarea.
• B Un COX-2 selectiv cu IPP poate reduce riscul gastrointestinal când tratamentul trebuie continuat.
• C IPP sunt mai eficace decât antihistaminicele H2 pentru vindecarea ulcerului indus de AINS.
• D Tratamentul de întreținere cu IPP poate fi indicat.
• E Semnele de hemoragie, penetrație și perforație necesită supraveghere.

Răspuns: A, B, D

1. Aminoglicozidele și polimixinele pot perturba transmisia neuromusculară, iar suxametoniul poate declanșa hipertermie malignă la persoanele susceptibile. Unele medicamente acetilate pot produce sindroame de tip colagenoză, în timp ce tremorul este favorizat de beta-agoniști.

• A Ambele clase pot produce bloc neuromuscular.
• B Suxametoniul poate declanșa hipertermia malignă genetic determinată.
• C Fluorochinolonele sunt asociate caracteristic cu tendinopatii, nu frecvent cu rabdomioliză.
• D Hidralazina și alte medicamente acetilate pot induce sindroame lupice.
• E Beta-blocantele pot reduce tremorul; beta-agoniștii îl pot produce.

Răspuns: A, B, D

Răspuns: A, B, D, E

1. Activitățile profesionale ale farmacistului includ controlul medicamentelor și analizele în laboratoare de biochimie, toxicologie și igienă a mediului și alimentelor. Laboratoarele de analize genetice nu sunt enumerate ca atare în această listă de competențe.

• A Controlul medicamentelor este activitate profesională farmaceutică.
• B Laboratoarele de igienă a mediului și alimentelor sunt prevăzute expres.
• C Analizele genetice nu sunt menționate în enumerarea legală.
• D Toxicologia este prevăzută în enumerare.
• E Biochimia este prevăzută în enumerare.

Răspuns: A, C, D, E

1. Transderm-Scop este un sistem transdermic de tip rezervor care eliberează scopolamină timp de 72 de ore. Modelul clasic este circular și are patru straturi, inclusiv o membrană microporoasă de control, iar aplicarea se face retroauricular.

• A Un plasture este destinat eliberării timp de trei zile.
• B Locul uzual de aplicare este zona fără păr din spatele urechii.
• C Modelul clasic include un rezervor de medicament.
• D Plasturele clasic este circular și multistratificat, cu patru straturi.
• E Modelul clasic folosește o membrană microporoasă de polipropilenă.

Răspuns: B, E

1. Coloranții destinați comprimatelor trebuie să fie netoxici și acceptabili organoleptic. Rolul lor este în principal identificarea și aspectul preparatului, fără a presupune un efect terapeutic sau o creștere generală a biodisponibilității.

• A Coloranții nu sunt adăugați pentru activitate terapeutică.
• B Siguranța și netoxicitatea sunt cerințe esențiale.
• C Creșterea biodisponibilității nu este o proprietate generală a coloranților.
• D Nu determină în mod general creșterea stabilității.
• E Nu trebuie să imprime gust sau miros dezagreabil.

Răspuns: C, E

1. În cromatografia de gaze, programarea crescătoare a temperaturii poate accelera eluția și îmbunătăți separarea unui amestec complex. Derivatizarea se utilizează când volatilitatea, stabilitatea termică sau comportarea cromatografică a analitului sunt necorespunzătoare.

• A Separarea necesită adesea temperaturi crescute, nu obligatoriu temperatura camerei.
• B Unele substanțe foarte mici sau volatile pot necesita derivatizare pentru o separare adecvată.
• C Programarea temperaturii optimizează separarea și durata analizei.
• D Programul uzual presupune creșterea, nu reducerea treptată a temperaturii.
• E Derivatizarea poate îmbunătăți separarea analiților dificil de analizat direct.

Răspuns: A, B, C, D

1. Coccidioidomicoza poate fi tratată cu azoli precum fluconazolul și itraconazolul sau cu amfotericină B, în funcție de formă și severitate. Ketoconazolul are utilizare istorică în această infecție, iar flucitozina nu este un tratament uzual activ.

• A Ketoconazolul a fost utilizat în coccidioidomicoză, deși toxicitatea îi limitează rolul actual.
• B Fluconazolul este utilizat, inclusiv în afectarea meningeală.
• C Itraconazolul poate fi utilizat în forme nemeningeale.
• D Amfotericina B este utilizată în forme severe.
• E Flucitozina nu este o opțiune uzuală pentru Coccidioides.

Răspuns: A, B, E

1. Ceara, colesterolul și alcoolul cetilic pot crește consistența și punctul de topire al untului de cacao. Camforul și cloralhidratul pot scădea punctul de topire prin interacțiuni de tip eutectic.

• A Ceara poate întări baza și ridica temperatura de topire.
• B Colesterolul poate crește punctul de topire.
• C Camforul poate forma amestecuri care înmoaie baza.
• D Cloralhidratul poate scădea punctul de topire.
• E Alcoolul cetilic poate crește consistența și punctul de topire.

Răspuns: A, C

1. Filtrele de sticlă sinterizată folosesc discuri poroase obținute prin unirea termică a particulelor de sticlă, integrate într-o pâlnie de sticlă. Sunt fragile și necesită manipulare atentă. Bujiile filtrante ceramice și filtrele Seitz constituie alte tipuri constructive.

• A Discul poros se fixează prin fuziune într-o pâlnie de sticlă.
• B Bujiile sunt filtre ceramice cilindrice; această construcție nu definește filtrul de sticlă sinterizată.
• C Sinterizarea unește termic particulele de sticlă într-o rețea poroasă rigidă.
• D Sunt fragile, cu rezistență mecanică redusă la lovire; nu sunt descrise drept filtre foarte rezistente.
• E Filtrele Seitz sunt plăci filtrante din alt material, tradițional azbest, distincte de sticla sinterizată.

Răspuns: B, C, D

Răspuns: A, C, D

1. În suspensiile defloculate, particulele individuale sedimentează progresiv și pot forma un sediment compact greu redispersabil. Suspensiile floculate sedimentează mai repede și produc un sediment voluminos, în timp ce supernatantul defloculat poate rămâne opalescent.

• A Particulele individuale se adaugă progresiv sedimentului.
• B Sedimentul defloculat poate forma un cake greu redispersabil.
• C Flocoanele formează un sediment voluminos și afânat.
• D Particulele fine persistente dau opalescență supernatantului.
• E Flocoanele sedimentează mai rapid decât particulele individuale.

Răspuns: A, C, D

1. Cinetica de ordin zero înseamnă transferul unei cantități constante pe unitatea de timp. Perfuzia intravenoasă cu debit constant și formele cu cedare constantă realizează un aport de acest tip. Pentru anestezia cu gaze, varianta A folosește aproximația didactică a aportului constant; absorbția pulmonară reală depinde și de ventilație, solubilitate și gradientul presiunilor parțiale, astfel că debitul gazului nu garantează singur o absorbție constantă. [Sursă: Miller’s Anesthesia Review, capitolul despre anestezice inhalatorii, întrebările 19-20](https://ether.stanford.edu/pacu/documents/millers_anesthesia.pdf).

• A În sensul didactic al grilei se descrie aportul constant al gazului; absorbția alveolară propriu-zisă depinde și de gradientul presiunilor parțiale, ventilație și solubilitate.
• B Bolusul intravenos nu este o absorbție desfășurată cu viteză constantă.
• C Perfuzia cu debit constant realizează aport constant, de ordin zero.
• D Formele cu cedare constantă pot realiza un aport de ordin zero.
• E Absorbția obișnuită a unei soluții apoase intramusculare depinde de concentrație și de perfuzia locală.