Rezidențiat 2025 medicină dentară, întrebările 61-80 (caietul C)

Răspuns: B, E

1. Epifora din fracturile maxilarului sugerează afectarea oaselor nazale și lacrimale, cu obstrucția drenajului nazo-lacrimal. (Manual, vol. II, p. 628.)

• A Apofizele pterigoide nu sunt structurile indicate pentru acest semn.
• B Oasele proprii nazale sunt implicate în mecanismul descris.
• C Cartilajul nazal nu este elementul osos indicat de această manifestare.
• D Podeaua orbitei nu este structura enumerată în explicația epiforei.
• E Oasele lacrimale sunt menționate împreună cu oasele nazale.

Răspuns: A, D, E

1. Chistul branhial se diferențiază de adenopatiile limfomatoase și de paragangliom, ținând cont de consistență, distribuție și pulsatilitate. (Manual, vol. II, p. 631.)

• A Adenopatiile din limfoamele Hodgkin sunt incluse în diferențial.
• B Abcesul submandibular nu apare în lista diferențială a acestei leziuni.
• C Adenita submentonieră nu este leziunea indicată în această listă.
• D Limfoamele non-Hodgkin sunt incluse împreună cu cele Hodgkin.
• E Paragangliomul carotidian, cu caracter pulsatil, este un diferențial explicit.

Răspuns: B, D, E

1. 2 Shape folosește aliaj T-Wire; TS1 și TS2 formează secvența de bază și ajung până la lungimea de lucru. (Manual, vol. I, p. 138.)

• A Aliajul utilizat este T-Wire, nu M-wire.
• B TS1 și TS2 constituie secvența de instrumentare de bază.
• C Finisarea apicală pentru canale largi se face cu F35 și F40.
• D TS2 este utilizat până la lungimea de lucru.
• E TS1 este utilizat până la lungimea de lucru.

Răspuns: A, B, D

1. Lamina propria cuprinde fibre, celule, vase, nervi și matrice extracelulară, organizate în straturi papilar și reticular. (Manual, vol. I, p. 293.)

• A Vasele și nervii sunt componente ale țesutului conjunctiv gingival.
• B Fibroblastele reprezintă aproximativ 5% din volumul descris.
• C Substanța fundamentală ocupă aproximativ 35%, nu 75%.
• D Fibrele de colagen reprezintă aproximativ 60% din volum.
• E Imediat sub epiteliu se află stratul papilar; stratul reticular este mai profund.

Răspuns: B, C, E

1. Asocierea transpoziției cu alte anomalii dentare și distribuția pe sexe susțin o componentă genetică. (Manual, vol. II, p. 488.)

• A Asocierea descrisă este cu anodonția, nu cu supranumerarii.
• B Anodonția asociată susține ipoteza genetică.
• C Incisivii laterali în formă de țăruș constituie o asociere relevantă.
• D Predilecția este pentru sexul feminin.
• E Frecvența mai mare la femei susține această ipoteză.

Răspuns: A, B

1. În clasificarea terapeutică a acestor afecțiuni, amputația vitală urmărește păstrarea pulpei radiculare în formele reversibile. Hiperemia și pulpita seroasă parțială permit această abordare; celelalte forme enumerate au indicație de extirpare. (Manual, vol. I, p. 105, 106, 107, 108.)

• A Hiperemia pulpară este reversibilă și poate fi tratată prin amputație vitală.
• B Inflamația seroasă limitată la pulpa coronară permite amputația vitală, cu păstrarea vitalității radiculare.
• C Pulpita purulentă este încadrată între formele ireversibile și are indicație de extirpare vitală.
• D Pentru forma cronică deschisă polipoasă este indicată extirparea vitală.
• E Pentru forma cronică deschisă ulceroasă este indicată extirparea vitală.

Răspuns: A, C, E

1. Deficitul de spațiu poate rezulta din excesul de material dentar sau din migrarea și dezvoltarea insuficientă a arcadelor. (Manual, vol. II, p. 484.)

• A Meziopoziția generalizată poate închide spațiul eruptiv.
• B Deficitul de dezvoltare descris este transversal sau sagital.
• C Macrodonția absolută reduce spațiul disponibil.
• D Capacul osos dens este un obstacol eruptiv, nu o reducere a spațiului arcadei.
• E Macrodonția relativă creează disproporție dinte-arcadă.

Răspuns: C, D, E

1. Reincluzia are mai multe explicații propuse, inclusiv mecanice, anchilotice și metabolice locale. (Manual, vol. II, p. 479, 480.)

• A Evaginarea epiteliului adamantin nu este o teorie a reincluziei enumerată aici.
• B Teoria ereditară nu figurează între teoriile reincluziei descrise.
• C Anchiloza osteo-dentară este una dintre explicațiile propuse.
• D Teoria mecanică leagă reincluzia de dezechilibrul forțelor și contactelor.
• E Tulburarea metabolismului local poate preceda contactul os-cement.

Răspuns: A, D, E

1. Odontectomia molarului inferior poate utiliza incizii plic, în baionetă sau cu lambou de 3 laturi. (Manual, vol. II, p. 593, 594, 597, 598.)

• A Incizia plic este o variantă.
• B Lamboul semilunar este descris pentru rezecția apicală.
• C Ochsenbein-Luebke este descris la lambourile pentru rezecție apicală.
• D Incizia în baionetă este frecvent utilizată.
• E Lamboul cu 3 laturi poate fi indicat în incluzia profundă.

Răspuns: A, B, C

1. Caria dinților permanenți imaturi are distribuție adesea simetrică și afectează diferit grupele dentare. (Manual, vol. II, p. 406.)

• A Leziunile apar frecvent în oglindă.
• B Distribuția stânga-dreapta este simetrică.
• C Primii molari sunt grupa cea mai afectată.
• D Asimetria nu este caracteristica generală descrisă.
• E Fetele au mai multe leziuni pentru fiecare etapă de vârstă.

Răspuns: A, B, C, D

1. Radiotransparențele anatomice din vecinătatea apexului pot mima o leziune granulomatoasă și trebuie recunoscute după poziție și contur. (Manual, vol. I, p. 117.)

• A Sinusul maxilar poate proiecta o radiotransparență cu convexitatea spre apexuri.
• B Gaura mentonieră este un reper de diferențiat lângă premolarii inferiori.
• C Imaginea mare și ovală a foselor nazale intră în diferențiere.
• D Gaura incisivă este situată pe linia interincisivă.
• E Orbita nu este inclusă între radiotransparențele anatomice apicale enumerate.

Răspuns: C, D

1. Anodonțiile întinse pot face parte din sindroame cu afectare ectodermală sau ecto-mezodermală. (Manual, vol. II, p. 465, 471, 494, 524.)

• A Treacher-Collins este discutat în contextul compresiei maxilare, fără această atribuire patognomonică.
• B Disostoza cleido-craniană este discutată ca factor al incluziei dentare.
• C Sindromul Down este inclus între afecțiunile asociate anodonției întinse.
• D Sindromul Bloch-Sulzberg este inclus în această grupă.
• E Gorlin este discutat în contextul prognatismului, fără această atribuire patognomonică.

Răspuns: C, D

1. Alveolotomia parțială sau totală expune rădăcini profunde ori cu obstacole apicale sau anchilotice. (Manual, vol. II, p. 580.)

• A Fractura longitudinală nu este criteriul enumerat pentru această extindere.
• B Rădăcinile lângă marginea alveolară necesită rezecție marginală limitată.
• C Deformarea apicală prin hipercementoză este indicație.
• D Anchiloza pe întreaga lungime radiculară este indicație.
• E Rădăcina împinsă în sinus nu este indicația acestei variante de alveolotomie.

Răspuns: C, D

1. Unghiul sfenoidal mărit și alungirea planumului pot sugera componenta ereditară a compresiei maxilare. (Manual, vol. II, p. 494, 500.)

• A SNA crescut indică prognatism maxilar, fără a identifica singur etiologia ereditară.
• B SNB redus indică retrognatism mandibular, fără a identifica singur cauza ereditară.
• C Unghiul sfenoidal mărit poate sugera etiologie ereditară.
• D Planumul alungit poate sugera aceeași componentă ereditară.
• E ANB este crescut în tabloul de compresie descris.

Răspuns: C, D

1. Abcesul vestibular se diferențiază de chisturile în exteriorizare și de tumorile mucoase sau osoase, folosind semnele inflamatorii și radiografia. (Manual, vol. II, p. 605, 606, 607.)

• A Goma sifilitică este enumerată la diferențialul abcesului palatinal.
• B Adenita supurată submandibulară este discutată la diferențialul abcesului perimandibular.
• C Chistul în curs de exteriorizare este un diagnostic diferențial explicit.
• D Tumorile gingivomucoase ori osoase intră în diferențial, de regulă fără inflamație acută.
• E Abcesul genian nu este inclus în lista diferențială a abcesului vestibular de aici.

Răspuns: A, C

Răspuns: B, C

1. Intercuspidarea maximă este definită prin contactele dintre dinți, independent de o poziție condiliană unică. (Manual, vol. I, p. 183.)

• A Poziția condiliană stabilă antero-superioară definește relația centrică.
• B IM descrie raportul dintre arcadele antagoniste.
• C În IM se realizează numărul maxim de stopuri ocluzale.
• D IM nu este considerată poziție diagnostică, deoarece poate avea relații diferite cu RC.
• E Echilibrul tonic relativ caracterizează poziția de postură.

Răspuns: A, C, E

1. Sindromul Cauhepe leagă interpoziția linguală laterală de infraalveolodenție laterală și supraocluzie frontală. (Manual, vol. II, p. 506.)

• A Interpozițiile laterale ale limbii produc acest sindrom.
• B Ocluzia inversă descrisă este unilaterală.
• C Este caracteristică ocluzia inversă unilaterală.
• D Caracteristica frontală este supraocluzia, nu inocluzia verticală.
• E Supraocluzia incisivă este accentuată.

Răspuns: A, D, E

Răspuns: A, D, E

1. Cavitatea conservatoare extinsă în dentină se alege pentru afectare ocluzală cavitară medie sau mare și risc carios crescut. (Manual, vol. II, p. 410.)

• A Riscul mediu sau mare la carie reprezintă indicație.
• B Cariile proximale mici necesită cavități de clasa a II-a.
• C Extinderea mică sau medie corespunde variantei limitate în dentină.
• D Caria ocluzală cavitară cu extindere medie sau mare este indicație.
• E Marmorațiile suspecte de carie dentinară justifică această preparație.