Rezidențiat 2022 medicină dentară, întrebările 181-200 (caietul C)

Răspuns: A, C, E

1. Discul articular adaptează cele două suprafețe și facilitează translația în propulsie. El separă compartimentul temporomeniscal superior de cel meniscocondilian inferior și amortizează presiunile articulare. (Manual, vol. I, p. 181.) Echilibrul linguo-oro-facial rezultă din interacțiunea musculaturii limbii și orofaciale, distinctă de rolul mecanic al discului articular.

• A Congruentizează suprafețele.
• B Inversează compartimentele.
• C Facilitează propulsia.
• D Echilibrul linguo-oro-facial este muscular, nu funcția discului.
• E Superior temporomeniscal, inferior meniscocondilian.

Răspuns: B, D

1. Fenomenul angor temporis este legat de așteptarea aglomerată. Prevenirea lui presupune programarea fără supraaglomerare și, eventual, prezența concomitentă a unor copii deja familiarizați cu cabinetul. (Manual, vol. II, p. 448.) Limbajul și descrierea procedurilor sunt tehnici verbale, iar distanța de comunicare este o regulă relațională; angor temporis privește gestionarea așteptării.

• A Tehnică de comunicare verbală.
• B Prezența copiilor familiarizați poate liniști.
• C Regulă a distanței de comunicare, altă tehnică.
• D Se evită aglomerația.
• E Descrierea scurtă este comunicare verbală.

Răspuns: A, C

1. Smith-Knight atribuie scorul 0 smalțului intact și scorul 4 pierderii avansate, cu expunerea dentinei secundare sau pulpei. Uzura superficială cu dentină expusă pe mai puțin de o treime este scorul 2, iar uzura medie este scorul 3. (Manual, vol. I, p. 194.) Modificările minime de contur și pierderea caracteristicilor de suprafață sunt scorul 1.

• A Smalț intact.
• B Uzura medie este scor 3.
• C Uzura avansată este scor 4.
• D Uzura superficială descrisă este scor 2.
• E Modificarea minimă este scor 1.

Răspuns: A, B

Răspuns: B, C, D

1. Forma agresivă generalizată afectează de obicei persoane sub 30 de ani, cu pierdere extinsă de atașament și răspuns seric slab la agenții infecțioși. Debutul circumpubertal și răspunsul robust sunt caracteristice formei localizate. (Manual, vol. I, p. 342.)

Răspuns: B, C, D

1. În trismusul postanestezic acut sunt recomandate aplicații calde și, la nevoie, miorelaxante. Dacă durerea persistă, manualul menționează midazolamul; mecanoterapia este asociată, nu exclusă. (Manual, vol. II, p. 565.)

Răspuns: B, C

Răspuns: A, B, E

1. Iodurile, citostaticele și barbituricele pot determina manifestări gingivale descuamative prin reacții medicamentoase. Hidantoina și antagoniștii de calciu sunt asociați în manual mai ales cu hiperplazia gingivală. (Manual, vol. I, p. 337.) Întrebarea urmărește reacția medicamentoasă descuamativă descrisă, distinctă de tiparul hiperplazic caracteristic hidantoinei și antagoniștilor de calciu.

• A Reacție descuamativă posibilă.
• B Reacție descuamativă posibilă.
• C Predominant hiperplazie, nu reacția tipică enumerată.
• D Predominant hiperplazie, nu reacția tipică enumerată.
• E Reacție descuamativă posibilă.

Răspuns: B, C, E

1. Semnele de risc pentru compresie în creștere sunt absența diastemizării, lipsa abraziunii fiziologice, mai ales la caninii inferiori, și frenul lingual scurt. Acesta din urmă limitează mobilitatea limbii. (Manual, vol. II, p. 503.) Frenul lingual, nu cel vestibular, limitează mobilitatea limbii; meziopoziția generalizată reprezintă alt mecanism local de pierdere a spațiului.

• A Frenul vestibular nu limitează direct mobilitatea linguală.
• B Frenul lingual scurt reduce mobilitatea limbii.
• C Lipsa diastemizării este semn de risc.
• D MPG este o altă cauză locală de reducere sagitală a spațiului, nu semnul funcțional de risc enumerat.
• E Lipsa abraziunii canine este semn de risc.

Răspuns: B, D

Răspuns: B, D, E

1. Frenul hiperplazic maxilar se poate asocia cu diastema, iar cel mandibular cu afectări parodontale. La edentat poate destabiliza proteza; frecarea cronică poate produce ulcerații dureroase. (Manual, vol. II, p. 601.) Frenul hiperplazic este mai frecvent la maxilar decât la mandibulă.

• A Predomină maxilarul.
• B Poate afecta parodonțiul mandibular.
• C Împiedică stabilitatea.
• D Poate produce diastemă maxilară.
• E Iritația poate produce ulcerații.

Răspuns: A, B

1. Traumatismele permanentelor la copii sunt favorizate de clasa II/1 și afectează băieții de aproximativ două ori mai frecvent. Manualul indică mai ales vârsta de 8-10 ani și frecvențe comparabile în urban și rural. (Manual, vol. II, p. 431.) În această descriere a manualului, forma predominantă este fractura corono-radiculară, nu fractura de unghi incizal.

• A Clasa II/1 este factor predispozant.
• B Băieții sunt de două ori mai afectați.
• C Interval predominant 8-10 ani în sursă.
• D Frecvențe comparabile urban-rural.
• E Predomină fracturile corono-radiculare în descrierea bibliografică.

Răspuns: A, B, E

1. Granulomul piogen gingival se excizează cu o margine de aproximativ 2 mm și cu periostul subiacent, eliminând și iritantul local. Extracția vecinilor este condiționată de situația lor, iar plaga gingivală se vindecă secundar. (Manual, vol. II, p. 634.)

Răspuns: C, D

1. Coafajul natural păstrează o cantitate mică de dentină alterată peste cornul pulpar, fără deschiderea camerei. O întrerupere punctiformă prin expunerea pulpei ar indica un coafaj direct. Reintervențiile după minimum 6-8 săptămâni formează tehnica excavațiilor succesive; manualul nu impune maximum zece săptămâni. (Manual, vol. II, p. 414, 421.) Toaleta evită iritanții și desicarea; deschiderea punctiformă a pulpei schimbă indicația spre coafaj direct.

• A Interval minim 6-8 săptămâni, nu plafon de zece.
• B Nu presupune expunere punctiformă pulpară.
• C Excavații succesive.
• D Perete profund dur în jurul dentinei alterate păstrate.
• E Se evită iritanții și desicarea.

Răspuns: B, C, D

1. Imaginea granulomului periapical trebuie diferențiată de gaura mentonieră, gaura incisivă și fosele nazale. Poziția anatomică și schimbarea incidenței radiografice ajută separarea suprapunerilor normale de leziune. (Manual, vol. I, p. 117.) Gaura palatină mare și gaura infraorbitară au altă poziție anatomică decât suprapunerile periapicale uzuale discutate aici.

• A Nu este suprapunerea apicală caracteristică acestor radiografii.
• B Poate simula leziunea periapicală la premolari.
• C Poate simula radiotransparența apicală maxilară.
• D Poate simula leziunea la incisivii centrali.
• E Orificiu situat superior, în afara topografiei periapicale uzuale.

Răspuns: B, D

1. Tiparul ectomorf, dolicocefalic și tipul metabolic fosfocalcic sunt factori constituționali favorizanți ai compresiei. Ei se asociază tendinței de dezvoltare excesivă sagitală și verticală. (Manual, vol. II, p. 494.) Brahicefalia și tipul carbocalcic sunt opuse tiparului descris, iar hipotiroidismul este o boală endocrină, distinctă de factorii constituționali ceruți.

• A Tipul favorizant descris este fosfocalcic.
• B Tip fosfocalcic.
• C Dolicocefalia, nu brahicefalia, aparține tiparului.
• D Tip ectomorf.
• E Boala endocrină nu este tip constituțional în clasificarea cerută.

Răspuns: A, B, C

1. Mezostructura cuprinde bonturile și eventuala bară de solidarizare. Călăreții pot fi metalici sau din materiale plastice speciale; pentru implanturi izolate se pot utiliza butoni sau sisteme telescopate, cu patricea accesibilă supragingival. (Manual, vol. I, p. 286.) Suprastructura descrisă este mobilizabilă sau fixată prin înșurubare; cimentarea nu aparține schemei de supraprotezare prezentate.

• A Bonturi și eventuală bară.
• B Butoni sau telescoape când bara nu poate fi realizată.
• C Călăreți metalici sau plastici.
• D Patrice supragingivală pentru acces și conexiune.
• E Suprastructură mobilizabilă sau înșurubată, nu cimentată în această schemă.

Răspuns: A, B, C

1. Tartrul subgingival are origine plasmatică, cu mai mult sodiu și calciu decât cel supragingival. Proporția hidroxiapatitei este asemănătoare, iar proteinele salivare caracteristice tartrului supragingival lipsesc. (Manual, vol. I, p. 309.)

Răspuns: B, C

1. Între factorii fiziologici ai erupției permanente sunt enumerate tendința seculară și deficiențele nutritive. Vârsta mamei și prematuritatea sunt discutate în legătură cu erupția dinților temporari. (Manual, vol. II, p. 369.) Febrele eruptive sunt discutate ca influențe patologice, distincte de factorii fiziologici ceruți.

• A Febrele eruptive sunt factor patologic.
• B Tendință seculară.
• C Factor nutrițional enumerat de manual în grupa fiziologică.
• D Factor discutat pentru erupția temporară.
• E Factor discutat pentru erupția temporară.

Răspuns: A, C, D

1. Ameloblastomul solid sau multichistic apare de regulă ca o radiotransparență multiloculară cu margini neregulate. Cavitățile mari pot da aspect polichistic, iar asocierea cu un dinte inclus și resorbția rădăcinilor vecine sunt frecvente. (Manual, vol. II, p. 642.)