Rezidențiat 2024 farmacie, întrebările 182-200 (caietul A)

Răspuns: A, B, C, E

1. Asocierile antimicrobienelor pot amplifica nefrotoxicitatea, modifica metabolizarea altor medicamente sau prelungi intervalul QT. Amfotericina B cu aminoglicozide necesită atenție renală, eritromicina poate crește expunerea la digoxină, iar ciprofloxacina reduce eliminarea metabolică a teofilinei.

• A Ambele clase pot afecta rinichii.
• B Eritromicina poate crește biodisponibilitatea digoxinei.
• C Ciprofloxacina inhibă metabolizarea teofilinei.
• D Sucralfatul poate reduce absorbția tetraciclinei prin interacțiune digestivă.
• E Levofloxacina și antiaritmicele Ia pot avea efect aditiv asupra QT.

Răspuns: B, E

1. Într-un sistem rezervor individual, nucleul medicamentos poate fi un comprimat care este ulterior acoperit cu un înveliș ce controlează eliberarea. Nucleul poate fi obținut prin comprimare directă ori prin comprimare după granulare umedă; aceste două procedee corespund variantelor B și E.

• B Comprimarea directă poate forma nucleul înaintea acoperirii.
• E Granularea umedă poate preceda comprimarea nucleului.

Răspuns: A, C

Răspuns: B, C, D, E

1. Eticheta preparatelor parenterale precizează numele și concentrația conservanților antimicrobieni adăugați. Când este cazul, indică utilizarea împreună cu un filtru final și lipsa endotoxinelor bacteriene ori caracterul apirogen. [Sursă: Farmacopeea Europeană, monografia 0520, etichetare](https://www.edqm.eu/documents/52006/277487/Free%2Baccess%2Bto%2Bsupportive%2Bpharmacopoeial%2Btexts%2Bin%2Bthe%2Bfield%2Bof%2Bvaccines%2Bfor%2Bhuman%2Buse%2Bduring%2Bthe%2Bcoronavirus%2Bdisease%2B%28COVID-19%29%2Bpandemic%2BUpdated%2Bpackage%2B-%2BOctober%2B2020.pdf/72875b16-432e-3854-36ca-51422e221d68?download=true&version=1.1).

• B Se indică denumirea conservantului antimicrobian adăugat.
• C Se menționează, când este cazul, utilizarea cu un filtru final.
• D Se indică, atunci când este cazul, absența endotoxinelor bacteriene sau apirogenitatea.
• E Se indică și concentrația conservantului antimicrobian.

Răspuns: A, C, D

1. Aportul adecvat de calciu este 200 mg/zi la 0-6 luni și 260 mg/zi la 7-12 luni. Aportul zilnic recomandat este 700 mg la 1-3 ani și 1000 mg la 19-50 de ani. Peste 70 de ani se recomandă 1200 mg/zi, nu 1000 mg.

• A Nou-născutul intră în grupa de 0-6 luni, cu aport adecvat de 200 mg/zi.
• B Nici grupa de 0-6 luni, nici cea de 7-12 luni nu are valoarea de referință de 400 mg/zi.
• C La 1-3 ani aportul recomandat este 700 mg/zi.
• D La 19-50 de ani aportul recomandat este 1000 mg/zi.
• E Peste 70 de ani aportul recomandat este 1200 mg/zi.

Răspuns: B, D, E

1. Amitriptilina, doxepina și imipramina sunt antidepresive triciclice cu activitate antimuscarinică importantă. Escitalopramul și sertralina sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei și au o încărcătură anticolinergică mult mai redusă.

• A Escitalopramul are activitate anticolinergică redusă.
• B Amitriptilina poate produce efecte antimuscarinice importante.
• C Sertralina are activitate anticolinergică redusă.
• D Doxepina are efecte anticolinergice.
• E Imipramina are efecte anticolinergice.

Răspuns: A, B, C

1. Carvedilolul, bisoprololul și metoprololul succinat cu eliberare prelungită au dovezi de reducere a mortalității în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă. Acest beneficiu nu poate fi extrapolat automat la orice beta-blocant sau la orice formulare de metoprolol.

• A Carvedilolul are dovezi de reducere a mortalității.
• B Dovezile vizează metoprololul succinat CR/XL.
• C Bisoprololul are dovezi de reducere a mortalității.
• D Betaxololul nu este unul dintre beta-blocantele cu aceste dovezi.
• E Metoprololul tartrat nu este formularea susținută de aceleași studii.

Răspuns: B, D, E

1. Asocierea antimicrobienelor poate acoperi flora mixtă a infecțiilor intra-abdominale și se folosește în anumite infecții severe cu Pseudomonas. Alte obiective sunt tratamentul empiric suficient de larg și reducerea apariției rezistenței în indicații bine definite.

• A Imunodepresia poate chiar justifica o acoperire combinată.
• B Unele infecții severe cu Pseudomonas pot necesita asociere.
• C Asocierile pot fi utile în terapia empirică.
• D Flora mixtă intra-abdominală poate necesita spectru combinat.
• E În anumite infecții, asocierea reduce selecția rezistenței.

Răspuns: A, B, D, E

1. Leucocitoza și devierea la stânga a formulei leucocitare pot sugera un răspuns inflamator infecțios. Polimorfonuclearele din spută și secrețiile purulente pot susține suspiciunea, dar aceste semne nu stabilesc singure etiologia. Absența neutrofilelor în LCR nu este un semn pozitiv de infecție: ea poate fi compatibilă și cu LCR normal.

• A Devierea la stânga reflectă mobilizarea formelor granulocitare imature și poate apărea în infecții.
• B Leucocitoza poate însoți infecția, dar are și cauze neinfecțioase.
• C Lipsa neutrofilelor, izolată, nu indică infecție; în LCR normal celulele sunt puține și predominant mononucleare.
• D Polimorfonuclearele pot indica inflamație respiratorie posibil infecțioasă.
• E Puroiul poate însoți infecția, fără a preciza singur cauza.

Răspuns: C, D

1. Warfarina este metabolizată prin CYP2C9, iar această enzimă participă și la metabolizarea montelukastului. Metoprololul și codeina au ca enzimă relevantă CYP2D6, iar esomeprazolul este metabolizat predominant prin CYP2C19 și CYP3A4.

• A Metoprololul este substrat CYP2D6.
• B Activarea codeinei implică CYP2D6.
• C CYP2C9 metabolizează în special S-warfarina.
• D CYP2C9 este una dintre căile metabolice ale montelukastului.
• E Esomeprazolul implică predominant CYP2C19 și CYP3A4.

Răspuns: A, D

Răspuns: C, D, E

1. Sedimentarea formulărilor se compară prin volumul de sedimentare și gradul de floculare, iar facilitatea redispersării arată cât de ușor se reface suspensia prin agitare. Constanta dielectrică este o proprietate a mediului. Diametrul particulei care nu sedimentează, NSD, este un prag sub care mișcarea browniană împiedică sedimentarea, distinct de măsurătorile sedimentului format și ale redispersării.

• A Constanta dielectrică descrie mediul și interacțiunile dintre particule, nu sedimentul rezultat.
• B NSD reprezintă un diametru-limită pentru nesedimentare, nu unul dintre indicatorii sedimentului format și ai redispersării.
• C Volumul de sedimentare este raportul dintre volumul final al sedimentului și volumul inițial al suspensiei.
• D Gradul de floculare compară volumul sedimentului floculat cu cel al sistemului defloculat.
• E Facilitatea redispersării se poate evalua prin agitarea necesară refacerii suspensiei.

Răspuns: A, B, C, D

Răspuns: A, B, D

1. Structura clasică a beta-blocantelor include un nucleu aromatic și o catenă beta-aminoalcoolică cu amină secundară. Aceste elemente susțin interacțiunea cu receptorul beta, în timp ce nucleele imidazolic și lactamic nu sunt cerințe generale.

• A Gruparea aromatică participă la structura farmacoforă clasică.
• B Catena beta-aminoalcoolică este caracteristică.
• C Nucleul imidazolic nu este obligatoriu.
• D Amina secundară este un element frecvent important.
• E Nucleul lactamic nu este obligatoriu.

Răspuns: B, D, E

1. Membrii Colegiului Farmaciștilor au drepturi de participare și reprezentare, inclusiv alegerea organelor de conducere și contestarea sancțiunilor. Respectarea deontologiei și plata cotizației sunt obligații, nu drepturi.

• A Respectarea deontologiei este o obligație.
• B Alegerea și eligibilitatea în organele colegiului sunt drepturi.
• C Plata cotizației este o obligație.
• D Participarea la acțiuni și informarea în timp util sunt drepturi.
• E Contestarea sancțiunilor este un drept.

Răspuns: A, B, E

1. Relația Stokes arată că sedimentarea încetinește atunci când raza particulelor și diferența dintre densități scad sau viscozitatea mediului crește. Prin urmare, aceste trei modificări favorizează stabilitatea față de separarea gravitațională.

• A Viteza de sedimentare depinde de pătratul razei.
• B Viscozitatea mai mare se opune deplasării particulelor.
• C Suprafața specifică a stratului sedimentat nu este un termen direct al ecuației Stokes.
• D Porozitatea stratului sedimentat nu este un termen direct al ecuației.
• E Densitățile apropiate reduc viteza de sedimentare.

Răspuns: A, D, E

Răspuns: A, B, E

1. Clasificarea farmacologică distinge retragerea prin adaptarea sistemelor complementare de reboundul prin sensibilizarea receptorilor proprii și de recăderea bolii tratate. Oprirea agoniștilor GABAergici după administrare îndelungată poate produce hiperexcitabilitate de retragere, inclusiv convulsii după fenobarbital. Oprirea beta-blocantelor este exemplul de rebound în această clasificare.

• A Sensibilizarea sistemelor receptoriale complementare este mecanismul numit hetero up-regulation.
• B Administrarea îndelungată a agoniștilor GABAergici poate produce adaptările care se manifestă la oprire.
• C Simpla revenire a bolii este recădere, nu definiția retragerii.
• D Riscurile opririi beta-blocantelor sunt reale, dar exemplifică reboundul prin receptorii proprii în această clasificare.
• E Convulsiile după oprirea bruscă a fenobarbitalului pot fi manifestări de retragere.

Răspuns: B, D, E