Otorinolaringologia: bolile capului și gâtului: ce a picat cel mai des

Răspuns: A, C, D

1. Riscul otitei cu efuziune crește prin expunere infecțioasă și factori care favorizează disfuncția tubară. Sexul masculin, infecția respiratorie superioară recentă, alimentația cu biberonul și expunerea la fum se asociază cu această afecțiune.

• A Mai mulți frați sporesc expunerea la infecții.
• B Sexul masculin este factorul enumerat, nu cel feminin.
• C Hrănirea cu biberonul se află în lista factorilor de risc.
• D Expunerea domestică la fum este factor de risc.
• E Este menționată infecția tractului respirator superior, nu inferior.

Răspuns: B, D, E

1. Otita medie cu efuziune este favorizată de expuneri infecțioase și factori care afectează urechea medie. Tabelul de la p. 559 include biberonul, fumatul în casă și frații numeroși.

• A Fals: tabelul indică sexul masculin.
• B Adevărat: expunerea domestică la fum este un factor de risc.
• C Fals: ototoxicitatea produce mai ales leziuni neurosenzoriale, nu efuziune în urechea medie.
• D Adevărat: alimentația cu biberonul este inclusă în lista de risc.
• E Adevărat: numărul crescut de frați mărește expunerea la infecții respiratorii.

Răspuns: A, B, C

Răspuns: A, B, C, D

1. Infecția congenitală cu citomegalovirus, medicamentele ototoxice și degenerarea cohleară pot afecta celulele senzoriale sau căile auditive și produc hipoacuzie neurosenzorială. Fixarea scăriței împiedică transmiterea mecanică a sunetului și determină predominant hipoacuzie de transmisie.

Răspuns: B, C, D, E

1. Infecția respiratorie recentă și expunerea la fum favorizează disfuncția trompei lui Eustachio și acumularea lichidului în urechea medie. Hrănirea cu biberonul și numărul mare de frați sunt alți factori descriși, iar sexul cu risc crescut este cel masculin.

Răspuns: B, E

1. Audiometria tonală măsoară pragurile auditive la diferite frecvențe și compară conducerea aeriană cu cea osoasă. Testele cu diapazonul sunt distincte, iar înțelegerea și discriminarea vorbirii aparțin audiometriei vocale.

• A Diapazonul pe mastoidă este utilizat în testul Rinne, nu este stimulul audiometriei tonale.
• B Pragurile la frecvențe diferite caracterizează profilul hipoacuziei.
• C Pragul de inteligibilitate se măsoară prin testarea vorbirii.
• D Recunoașterea și discriminarea cuvintelor se evaluează prin audiometrie vocală.
• E Comparația pragurilor aeriene și osoase diferențiază componenta de conducere de cea neurosenzorială.

Răspuns: B, C, D, E

1. Facialul comandă musculatura mimicii și mușchiul scăriței, iar lateralizarea diapazonului poate indica surditate neurosenzorială în urechea opusă. Potențialele evocate oferă evaluare obiectivă inclusiv în comă, iar Romberg elimină compensarea vizuală; oscioarele sunt în urechea medie, nu între receptorii urechii interne.

Răspuns: A, B, E

1. Otita medie, perforația timpanului și fixarea osiculară din otoscleroză reduc transmiterea mecanică a sunetului. Meningita și afectarea cohleară sunt încadrate între cauzele hipoacuziei neurosenzoriale.

Răspuns: A, D, E

1. Amigdalectomia poate fi indicată pentru infecții amigdaliene recurente, anumite abcese peritonsilare și obstrucția căii aeriene cu apnee de somn. Indicația infecțioasă ține și de frecvența episoadelor și de context.

• A Amigdalita recurentă poate indica tonsilectomie când îndeplinește criteriile de frecvență/severitate.
• B Colesteatomul necesită evaluare și tratament otologic, nu tonsilectomie.
• C Rinoreea purulentă izolată orientează spre patologie nazosinusală/adenoidiană, fără indicație proprie de tonsilectomie.
• D Hipertrofia amigdaliană cu apnee obstructivă este indicație.
• E Abcesul peritonsilar recurent sau un prim abces al cărui drenaj necesită anestezie generală poate indica tonsilectomie.

Răspuns: A, B, C

1. Amigdalectomia este indicată pentru anumite infecții recurente, obstrucție și suspiciune de tumoră. Tabelul de la p. 568 include abcesul recidivant și apneea obstructivă.

• A Adevărat: abcesul peritonsilar recurent este indicație infecțioasă explicită.
• B Adevărat: suspiciunea malignă justifică îndepărtare și evaluare histologică.
• C Adevărat: obstrucția tonsilară asociată apneei poate necesita intervenție.
• D Fals: sindromul Pierre-Robin nu este prin el însuși indicație tonsilară în tabel.
• E Fals: laringitele repetate nu echivalează cu amigdalita recurentă indicată în sursă.

Răspuns: B, C, D, E

1. Amigdalectomia poate fi indicată în amigdalită cronică, abcese peritonsilare recurente, obstrucție cu apnee de somn și suspiciune de malignitate. Pentru otitele medii recurente se poate utiliza adenoidectomia în cazuri selectate; acestea nu reprezintă indicație pentru îndepărtarea izolată a amigdalelor palatine.

• A Fals ca indicație a tonsilectomiei izolate: otitele recurente pot necesita adenoidectomie în cazuri selectate.
• B Adevărat: amigdalită cronică.
• C Adevărat: abces peritonsilar recurent.
• D Adevărat: obstrucție amigdaliană cu apnee de somn.
• E Adevărat: suspiciune de malignitate.

Răspuns: A, D

1. Amigdalectomia poate înlătura focarul responsabil de episoadele repetate de amigdalită și de abcesele peritonsilare recurente. Suspiciunea tumorală, obstrucția respiratorie și apneea sunt indicații distincte de cele infecțioase.

Răspuns: A, C, E

1. Stridorul inspirator sugerează obstrucție a căii aeriene superioare. La adult, cauzele frecvente includ neoplasmul, angioedemul și traumatismul laringelui. Corpii străini traheali sunt asociați în tiparul bibliografic mai ales fazei expiratorii sau unui zgomot bifazic, iar diafragmele congenitale sunt predominant pediatrice și produc frecvent stridor bifazic.

• A Adevărat: traumatismul laringian poate obstrua calea aeriană superioară.
• B Fals pentru tiparul frecvent inspirator adult cerut: corpul străin traheal este asociat mai ales stridorului expirator sau bifazic.
• C Adevărat: neoplasm al căii aeriene superioare.
• D Fals pentru tiparul frecvent adult: diafragmele congenitale sunt în principal pediatrice, cu stridor bifazic.
• E Adevărat: angioedem laringian.

Răspuns: A, D

1. Stridorul inspirator indică de regulă obstrucție laringiană sau supraglotică; laringomalacia și epiglotita sunt exemple pediatrice tipice.

• A Colapsul supraglotic provoacă zgomot inspirator.
• B Astmul determină predominant wheezing expirator.
• C Traheomalacia produce mai ales stridor bifazic sau expirator.
• D Inflamația epiglotei poate obstrua inspirul.
• E Corpul străin bronșic produce obstrucție intratoracică, predominant expiratorie.

Răspuns: A, B, D

1. Tinitusul continuu se asociază leziunilor cohleare sau neurosenzoriale, inclusiv hipoacuziei neurosenzoriale, bolii Meniere și labirintitei virale. Anevrismul intracerebral și hidrocefalia sunt asociate în tiparul bibliografic tinitusului pulsatil, legat de fenomene vasculare sau de presiune.

• A Adevărat: afectare neurosenzorială cohleară.
• B Adevărat: Meniere, adesea unilateral.
• C Fals pentru tiparul cerut: anevrismul este asociat tinitusului pulsatil.
• D Adevărat: labirintită virală.
• E Fals pentru tiparul din clasificare: hidrocefalia este asociată celui pulsatil.

Răspuns: A, D, E

1. Durerea din structurile cu inervație senzitivă comună urechii poate fi percepută ca otalgie reflectată. Sindromul Eagle, tumorile hipofaringiene și parotidita sunt cauze extraotice, spre deosebire de otită și mastoidită.

Răspuns: A, C, D

1. Carcinomul scuamos predomină net între tumorile maligne laringiene, mai frecvente la bărbați și favorizate de tutun și alcool. Tratamentul local principal folosește chirurgia și radioterapia, adaptate extensiei.

• A Adevărat: vârful de incidență este în decadele a șasea și a șaptea.
• B Fals: bărbații sunt mai predispuși decât femeile.
• C Adevărat: chirurgia și radioterapia reprezintă primele opțiuni terapeutice din text.
• D Adevărat: fumatul și alcoolul sunt factori de risc majori.
• E Fals: leziunea malignă predominantă este carcinomul scuamos; papilomul nu este echivalentul său malign.

Răspuns: A, B, D, E

1. Cancerul laringian este predominant scuamos, cu fumatul și alcoolul factori majori de risc. Laringoscopia directă evaluează extensia superficială, iar CT și IRM invazia profundă și ganglionii. Chirurgia și radioterapia sunt modalități terapeutice principale. Afectarea ganglionară cervicală este factor prognostic negativ.

• A Adevărat: carcinom scuamos predominant.
• B Adevărat: tutun și alcool.
• C Fals: laringoscopia apreciază suprafața; CT/IRM invazia profundă.
• D Adevărat: chirurgie și radioterapie.
• E Adevărat: adenopatia cervicală agravează prognosticul.

Răspuns: A, D, E

1. Inflamațiile glandelor salivare pot fi virale sau bacteriene, iar supurația poate duce la abces parotidian. Anchiloglosia și limfangioamele sunt anomalii structurale, fără a reprezenta inflamații glandulare.

• A Abcesul parotidian este o infecție supurată a glandei.
• B Anchiloglosia este o anomalie a frenului lingual.
• C Limfangiomul este o malformație limfatică, nu o sialadenită.
• D Sialadenita supurativă este o inflamație bacteriană acută.
• E Adenita urliană este inflamația glandulară din oreion.

Răspuns: B, C, E

1. Hemangiomul parotidian predomină între tumorile benigne salivare ale copilului și poate involua, iar carcinomul mucoepidermoid este principala malignitate a glandelor salivare mari. În clasificarea bibliografică, sialadenita acută afectează frecvent submandibulara; Sjögren se confirmă prin biopsie salivară, iar masa cervicală nedureroasă la adult trebuie investigată pentru malignitate.

Răspuns: B, C, D, E

1. Otita medie acută este o infecție foarte frecventă la copil, cu lichid și inflamație în urechea medie. Netratată, se poate extinde către mastoidă ori structurile intracraniene. Timpanocenteza este rezervată unor situații selectate și este rar necesară.

• A Urechea înotătorului este otita externă.
• B Semnele de iritație meningeală sunt rare și necesită evaluarea extensiei intracraniene.
• C Infecția netratată se poate extinde spre mastoidă.
• D Timpanocenteza este rar necesară și are indicații selectate.
• E În datele pediatrice din SUA, otita medie acută este infecția pentru care se prescriu cel mai frecvent antibiotice.

Răspuns: A, B, D, E

1. Otita medie acută netratată poate extinde infecția la mastoidă, labirint, nervul facial și structurile intracraniene, producând mastoidită, labirintită, paralizie facială sau meningită. Neurinomul de acustic este o tumoră a tecii nervoase, nu o complicație a progresiei infecției.

• A Adevărat: extensie intracraniană cu meningită.
• B Adevărat: paralizie facială infecțioasă.
• C Fals: neurinomul este tumoră, nu progresie infecțioasă a otitei.
• D Adevărat: extensie la labirint.
• E Adevărat: extensie la mastoidă.

Răspuns: A, B, C

1. La copil, inflamația sau traumatizarea mucoasei nazale și unele tumori vasculare pot produce epistaxis (Lawrence, p. 563).

• A Un corp străin nazal poate produce secreție unilaterală și sângerare.
• B Rinita alergică inflamează mucoasa și favorizează epistaxisul.
• C Angiofibromul juvenil este o tumoră intens vascularizată cu epistaxis recurent.
• D Colesteatomul este o afecțiune otologică și nu cauza nazală descrisă.
• E Traumatismul laringian nu reprezintă cauza locală nazală a epistaxisului.