Ficatul și splina: ce a picat cel mai des

Răspuns: A, C, E

1. În ciroză, decompensarea bruscă și orice nodul hepatic peste 1 cm impun evaluare pentru carcinom hepatocelular. AFP poate crește și fără cancer, iar o valoare normală nu exclude tumora și nu înlătură necesitatea investigării nodulului. Hipercaptarea arterială urmată de wash-out venos este aspectul imagistic caracteristic.

• A Adevărat: decompensarea bruscă ridică suspiciunea de CHC.
• B Fals: AFP poate fi crescută și în ciroză fără CHC, deci nu înseamnă întotdeauna cancer.
• C Adevărat: nodulii peste 1 cm necesită evaluare.
• D Fals: o AFP normală nu justifică simpla urmărire a unui nodul peste 1 cm.
• E Adevărat: hipercaptare arterială cu wash-out venos caracteristică.

Răspuns: A, D, E

1. CHC este favorizat de boala hepatică cronică, inclusiv afectarea alcoolică și steatoza asociată obezității. Infecția VHB crește riscul chiar și înaintea instalării cirozei, spre deosebire de leziunile benigne fără potențial oncogen caracteristic.

• A Consumul de alcool este un factor de risc menționat.
• B Hiperplazia nodulară focală este o leziune benignă, fără această asociere caracteristică.
• C Hemangiomul hepatic nu este o leziune precursoare de CHC.
• D Steatoza non-alcoolică asociată obezității este factor de risc.
• E Infecția VHB predispune la CHC inclusiv fără ciroză.

Răspuns: A, C, D, E

1. Rezecția poate fi tratament standard în ficatul necirotic, iar transplantul îndepărtează atât tumora, cât și parenchimul cirotic cu risc de noi leziuni. Chemoembolizarea livrează transarterial citostatic și material emboligen, iar ablația folosește radiofrecvență sau microunde; ciroza limitează volumul rezecabil prin reducerea rezervei și regenerării hepatice.

Răspuns: A, B, C, E

1. Carcinomul hepatocelular reprezintă majoritatea covârșitoare a cancerelor hepatice primare și apare frecvent pe ficat bolnav cronic. Vascularizația arterială determină captare precoce la contrast, permițând diagnosticul imagistic tipic; biopsia se rezervă aspectelor neconcludente, iar semnul spițelor de roată aparține hiperplaziei nodulare focale.

Răspuns: C, D, E

1. După splenectomie pot apărea complicații toracice stângi, colecții subfrenice și leziuni pancreatice. Sângerarea persistentă există, dar este rară, iar trombocitopenia imună poate reprezenta indicația operației.

• A Fals: hemoragia persistentă apare în mai puțin de 1% dintre cazuri, deci nu este frecventă.
• B Fals: trombocitopenia imună este o afecțiune pentru care se poate efectua splenectomia, nu o consecință obișnuită a ei.
• C Adevărat: atelectazia și revărsatul pleural de partea stângă sunt enumerate.
• D Adevărat: un abces subfrenic poate apărea postoperator și necesită drenaj.
• E Adevărat: lezarea pancreasului poate deveni manifestă prin pancreatită acută.

Răspuns: A, E

1. Splenectomia poate produce trombocitoză tranzitorie. Creșterea de până la 30% între zilele 2 și 10 este estimarea bibliografică. Când este indicată antiagregarea pentru trombocitoză, schema descrisă o continuă până la normalizare. Vaccinarea rămâne necesară după splenectomie parțială; hemoragia persistentă și leziunea pancreatică sunt mult mai rare decât procentele propuse.

• A Creșterea de până la 30% în zilele 2-10 este estimarea din bibliografie, cu monitorizare individuală.
• B Vaccinarea antipneumococică este indicată și după splenectomia parțială posttraumatică.
• C Hemoragia persistentă este descrisă sub 1%, mai ales în indicația pentru trombocitopenie, nu peste 20% pentru trombocitoză.
• D Leziunile pancreatice sunt descrise în 1-5%, nu peste 60%.
• E Dacă antiagregarea este indicată pentru trombocitoză, schema bibliografică o continuă până la normalizare; nu este o recomandare universală după orice splenectomie.

Răspuns: A, C, E

1. Hiperplazia nodulară focală este o leziune regenerativă benignă, cu funcție hepatică păstrată. Cicatricea centrală și comportamentul la examinările cu contrast ajută diagnosticul; creșterea nu este atribuită contraceptivelor orale.

• A CT poate evidenția cicatricea centrală stelată, mai ales în leziuni mai mari.
• B Creșterea HNF nu este atribuită contraceptivelor orale, spre deosebire de adenomul hepatocelular.
• C Funcția hepatică este de regulă normală.
• D ERCP evaluează arborele biliar; stenozele biliare nu definesc diagnosticul HNF.
• E IRM cu contrast oferă caracterizare foarte eficientă a leziunii și diagnosticului diferențial.

Răspuns: C, D

1. HNF este o leziune hepatică benignă cu aspect tipic de cicatrice centrală stelată și septuri fibroase. Nu are comportamentul invaziv al CHC, iar creșterea sa nu este dependentă de terapia hormonală în descrierea manualului.

• A Procentul de 90% din tumorile maligne primare se referă la CHC.
• B Decompensarea bruscă la cirotic impune suspiciunea de CHC.
• C Cicatricea centrală cu septuri este aspectul clasic.
• D Tratamentul hormonal nu influențează creșterea dimensională descrisă.
• E Invazia portală este caracteristică CHC, nu HNF.

Răspuns: C, E

1. Ficatul primește aproximativ trei sferturi din flux prin vena portă și un sfert prin artera hepatică. Venele hepatice drenează în vena cavă inferioară. Peritoneul visceral nu acoperă aria nuda și patul vezicii biliare. Organizarea funcțională cuprinde opt segmente cu aport vascular și drenaj biliar proprii.

• A Fals: aria nuda și patul vezicular nu sunt acoperite complet de peritoneu.
• B Fals: vena portă furnizează aproximativ trei sferturi.
• C Adevărat: dublă vascularizație portală și arterială.
• D Fals: venele hepatice drenează în cava inferioară.
• E Adevărat: opt segmente cu pediculi vasculari și drenaj biliar proprii.

Răspuns: A, D, E

1. Ficatul primește sânge arterial și portal, fluxul majoritar fiind furnizat de vena portă, iar anatomia arterială poate avea variante frecvente. Organizarea în opt segmente permite rezecții anatomice deoarece fiecare are pedicul propriu; venele hepatice principale sunt trei și drenează în cava inferioară.

Răspuns: A, C

1. Boala polichistică hepatică este autozomal dominantă și se recunoaște imagistic prin multiple chisturi. Transplantul hepatic poate fi necesar în cazurile extreme simptomatice. Decorticarea eficientă pentru chistul simplu este rareori utilă bolii polichistice difuze. Aspirația nu este metoda diagnostică obișnuită, iar septurile și proiecțiile papilare ridică suspiciunea unei tumori chistice.

• A Adevărat: transmitere autozomal dominantă.
• B Fals ca tratament standard eficient: decorticarea este utilă mai ales chisturilor simple, rar bolii difuze.
• C Adevărat: transplantul este rezervat formelor extreme simptomatice.
• D Fals ca metodă diagnostică obișnuită: boala se diagnostichează imagistic, nu prin aspirație de rutină.
• E Fals ca aspect tipic: septurile și proiecțiile papilare sugerează neoplazie chistică.

Răspuns: D, E

Răspuns: A, B, C, E

1. Boala polichistică hepatică are transmitere autozomal dominantă, cu chisturi numeroase și progresive. Boala renală asociată poate evolua spre insuficiență terminală. Afectarea hepatică difuză limitează eficacitatea decorticării, iar cazurile extreme pot necesita transplant hepatic.

• A Afecțiunea are transmitere autozomal dominantă.
• B Asocierea renală poate progresa spre insuficiență renală terminală.
• C Chisturile sunt numeroase și progresive, spre deosebire de majoritatea chisturilor simple.
• D Decorticarea chistului simplu nu reprezintă tratamentul standard al bolii polichistice difuze.
• E Transplantul hepatic poate fi indicat în cazurile extreme.

Răspuns: A, C, E

1. Hipersplenismul produce citopenii prin sechestrarea și distrugerea celulelor sanguine în splină. Se poate asocia cu hipertensiune portală din ciroză, tromboză de venă splenică și infiltrare neoplazică în leucemii sau limfoame. Trombocitele sunt reduse, nu crescute; splenectomia ameliorează de regulă citopeniile.

• A Adevărat: ciroza cu hipertensiune portală produce congestie splenică.
• B Fals: hipersplenismul produce trombocitopenie, nu trombocitoză.
• C Adevărat: tromboza venei splenice produce congestie.
• D Fals: splenectomia ameliorează de regulă citopeniile.
• E Adevărat: infiltrare splenică în leucemii și limfoame.

Răspuns: A, B, E

1. Echinococoza hepatică este produsă de E. granulosus, forma chistică, sau E. multilocularis, forma alveolară, reunite sub terminologia largă hidatică în bibliografie. Chistul hepatic se poate complica prin fistulă biliară; eozinofilia este inconstantă. Aspirația sau biopsia diagnostică nu sunt obligatorii și pot produce diseminare ori anafilaxie. Pentru chisturi mari cu fistulă biliară, tratamentul chirurgical este o opțiune eficientă; procedurile percutane terapeutice sunt rezervate cazurilor selectate.

• A Adevărat în terminologia largă bibliografică: echinococoză prin E. granulosus sau E. multilocularis.
• B Adevărat: fistulă biliară posibilă.
• C Fals: eozinofilia apare numai la o parte dintre pacienți.
• D Fals: puncția diagnostică nu este obligatorie și poate disemina parazitul.
• E Adevărat: chirurgia este eficientă pentru chist mare cu fistulă.

Răspuns: A, B, C

1. Echinococcus granulosus poate forma chisturi hepatice cu vezicule fiice, iar unele chisturi uniloculare permit tratament percutanat controlat. Puncția diagnostică neprotejată se evită din cauza riscului de diseminare și anafilaxie, iar tratamentul antiparazitar are rol în cazurile selectate.

• A Echinococcus granulosus este agentul uzual al chistului hidatic hepatic.
• B Veziculele fiice pot conține numeroși protoscolecși.
• C Tratamentul percutanat controlat poate fi utilizat în cazuri uniloculare selectate.
• D Biopsia diagnostică se evită din cauza riscului de însămânțare și anafilaxie.
• E Albendazolul este indicat tocmai pentru chisturi mici, uniloculare, în abordarea bibliografică.

Răspuns: C, D, E

1. Hemangiomul cavernos este o leziune vasculară benignă frecvent descoperită întâmplător și care poate crește în timp. Umplerea progresivă cu contrast de la periferie spre centru este caracteristică; predominanța este feminină.

Răspuns: A, C, D

Răspuns: A, B, E

1. Ligamentele splenice explică raporturile strânse cu stomacul, rinichiul, colonul, diafragma și coada pancreasului, iar perfuzia este mare, aproximativ 5% din debitul cardiac. Pe lângă artera splenică există circulație colaterală prin vasele gastrice scurte, iar drenajul venos ajunge în sistemul port.

Răspuns: A, B, C, E

1. Splenectomia poate fi indicată pentru leziuni tumorale, abcese, anevrisme de arteră splenică și anumite boli hematologice precum sferocitoza ereditară. Trombocitopenia medicamentoasă nu este o indicație obișnuită, deoarece conduita vizează în primul rând medicamentul cauzal.

• A Tumorile splenice primare și metastatice sunt enumerate.
• B Abcesul splenic este o indicație descrisă.
• C Anevrismul arterei splenice apare în lista indicațiilor.
• D Trombocitopenia indusă medicamentos nu este indicația enumerată.
• E Sferocitoza ereditară este o indicație hematologică.

Răspuns: A, D, E

1. Îndepărtarea splinei poate diminua distrugerea eritrocitelor sau trombocitelor și se poate utiliza în anumite anemii hemolitice, trombocitopenie imună și hipersplenism simptomatic. Simplul volum splenic crescut, fără disfuncție, nu justifică intervenția, iar asplenia înseamnă deja absența organului.