Chirurgie ortopedică: bolile sistemului musculoscheletal: ce a picat cel mai des

Răspuns: B, C

Răspuns: A, B, E

1. Fixarea externă oferă stabilitate fără implant în focarul lezat și permite accesul la țesuturi, fiind utilă în plăgi contaminate și fracturi greu stabilizabile intern (Lawrence, p. 594).

• A Fracturile deschise instabile sunt o indicație, pentru a permite îngrijirea plăgii.
• B Fracturile infectate beneficiază de evitarea implantului intern în focar.
• C Fractura colului femural nu este o indicație standard pentru fixator extern.
• D Restabilirea congruenței unei suprafețe articulare necesită reducere anatomică și stabilizare, fiind o indicație pentru fixarea internă în comparația din capitol; un fixator extern stabilizează segmentele și nu asigură singur această reducere.
• E Cominuția severă sau instabilitatea care împiedică fixarea internă justifică fixatorul extern.

Răspuns: A, D, E

Răspuns: C, D, E

1. Fixatorul extern stabilizează osul păstrând accesul la plăgile deschise și evitând implantarea materialului în focare contaminate sau infectate. Este util și pentru inelul pelvin instabil; osul patologic și eșecul reducerii neoperatorii sunt indicații generale de chirurgie, fără a impune această metodă specifică.

Răspuns: A, B, E

Răspuns: B, C, E

1. Infecția poate împiedica vindecarea focarului, pseudartroza înseamnă neconsolidare, iar calusul vicios este consolidare în poziție defectuoasă. Acestea sunt complicații locale ale vindecării enumerate în bibliografie, spre deosebire de tromboza venoasă și de complicațiile generale ale traumatismului.

Răspuns: A, E

1. Osteocondromul formează o excrescență osoasă cu componentă cartilaginoasă, iar osteomul osteoid este o leziune osoasă dureroasă, sensibilă la aspirină (Lawrence, p. 630).

• A Radiografia poate arăta o excrescență sesilă sau pediculată.
• B Osteomul osteoid are origine osoasă, nu cartilaginoasă.
• C Mielomul este malign, chiar dacă este cea mai frecventă tumoră osoasă primară.
• D Encondromul preferă oasele tubulare ale mâinii și piciorului; epifiza femurală distală sugerează tumora cu celule gigante.
• E Durerea care se calmează la aspirină este caracteristică osteomului osteoid.

Răspuns: C, D, E

1. Osteosarcomul este o tumoră formatoare de os și poate produce spiculi periostali de tip raze de soare. Sarcomul Ewing produce leziuni distructive, uneori cu reacție periostală în bulb de ceapă. Encondromul se poate transforma în condrosarcom, nu în mielom. Mielomul este o neoplazie plasmocitară medulară și reprezintă cea mai frecventă tumoră primară osoasă în clasificarea bibliografică.

• A Fals: mielomul este neoplazie plasmocitară medulară, nu transformare a encondromului.
• B Fals: în clasificarea bibliografică mielomul este cea mai frecventă tumoră primară osoasă.
• C Adevărat: reacție periostală cu spiculi de tip raze de soare.
• D Adevărat: leziune osoasă distructivă Ewing.
• E Adevărat: osteosarcomul este tumoră formatoare de os.

Răspuns: A, B, C

1. În clasificarea bibliografică a tumorilor osoase primare, care include și tumorile măduvei, mielomul multiplu este cel mai frecvent. Proliferarea plasmocitară produce proteine monoclonale și leziuni osteolitice, cu dureri și fracturi patologice. Electroforeza și proteinuria Bence-Jones ajută diagnosticul. Leziunile predomină în zonele de măduvă roșie, iar reacția osteoblastică redusă poate face scintigrafia osoasă negativă.

Răspuns: B, D

1. În clasificarea după țesutul de origine, mielomul și sarcomul Ewing se încadrează între tumorile maligne cu origine medulară. Granulomul eozinofil este în coloana benignă, în timp ce osteosarcomul și fibrosarcomul provin din alte țesuturi.

Răspuns: A, B, C, D

1. Fasceita necrozantă progresează rapid, cu durere disproporționată față de aspectul membrului; gazul subcutanat poate produce crepitații. Tipul I este polimicrobian. Tratamentul asociază antibioterapia intravenoasă cu debridarea chirurgicală urgentă, deoarece antibioticele singure nu controlează sursa necrotică.

• A Adevărat: infecție fascială rapid progresivă.
• B Adevărat: pot apărea crepitații prin gaz subcutanat.
• C Adevărat: durere disproporționată față de aspectul local.
• D Adevărat: tip I polimicrobian.
• E Fals: antibioticele singure nu controlează necroza; este necesară debridarea.

Răspuns: B, C, E

1. Artroza implică pierderea cartilajului și remodelare osoasă, în relație cu solicitarea mecanică. Pensarea articulară reflectă degradarea cartilajului (Lawrence, pp. 618-619).

• A Inițial durerea este legată de activitate; durerea de repaus apare mai târziu.
• B Osteofitele cresc suprafața și reduc mobilitatea, încercând să limiteze stresul articular.
• C Pensarea localizată a spațiului articular este semn radiologic caracteristic.
• D Cartilajul se subțiază și se deteriorează progresiv.
• E Stresul mecanic, instabilitatea și incongruența articulară favorizează artroza.

Răspuns: B, D

1. Tenosinovita septică a flexorilor produce tumefiere uniformă, sensibilitate de-a lungul tecii și menținerea degetului în flexie. Întinderea pasivă a tendonului prin extensie provoacă durere intensă.

• A Degetul este menținut în flexie, nu în extensie.
• B Sensibilitatea pe traiectul tecii reprezintă un semn Kanavel.
• C Manevra dureroasă caracteristică este extensia pasivă.
• D Edemul fusiform uniform al degetului este caracteristic.
• E Barlow este o manevră pentru instabilitatea șoldului sugarului.

Răspuns: A, B, E

1. Pierderea cartilajului determină îngustarea localizată a spațiului articular, iar osul răspunde prin scleroză subcondrală și osteofite marginale. Crepitațiile și redoarea sunt manifestări clinice, fără a constitui semne radiologice.

Răspuns: A, D, E

1. Fasceita de tip 1 este polimicrobiană și apare frecvent la gazde imunocompromise, cu necroză fascială și exsudat fetid. Evoluția poate fi rapid fatală, motiv pentru care antibioticele trebuie asociate imediat debridării, fără amânarea operației.

Răspuns: A, D, E

1. Osteotomiile realiniază osul și corectează diformitățile. Artroplastia înlocuiește suprafețele articulare; forma parțială de genunchi este utilizată când un singur compartiment este afectat și ligamentele încrucișate sunt intacte. Artrodeza fuzionează o articulație dureroasă într-una fixă și stabilă, dar fuziunea articulațiilor mari nu este recomandată în artrita inflamatorie sistemică multiplă.

• A Adevărat: proteză parțială pentru un compartiment și ligamente încrucișate intacte.
• B Fals: fuziunea articulațiilor mari este contraindicată în artrita inflamatorie sistemică multiplă din conduita descrisă.
• C Fals: artroplastia înlocuiește suprafețe, nu le fuzionează.
• D Adevărat: artrodeza creează articulație fixă, stabilă.
• E Adevărat: osteotomia corectează axul și diformitatea osoasă.

Răspuns: A, B, D

1. Tratamentul chirurgical al artrozei poate realinia osul prin osteotomie, înlocui suprafețele prin artroplastie parțială sau totală ori fuziona articulația prin artrodeză. Pensarea spațiului articular și scleroza subcondrală sunt semne radiografice ale degenerării, nu intervenții terapeutice.

• A Adevărat: osteotomii de realiniere.
• B Adevărat: artrodeză.
• C Fals: pensarea este semn radiografic al pierderii cartilajului.
• D Adevărat: artroplastii parțiale sau totale.
• E Fals: scleroza subcondrală este modificare degenerativă, nu procedeu.

Răspuns: A, C, E

1. Osteoartroza produce pensarea localizată a spațiului articular, scleroză subcondrală și osteofite, uneori cu chiste subcondrale. Nidusul mic cu scleroză periferică sugerează osteom osteoid, iar reacția periostală în bulb de ceapă sugerează altă patologie osoasă.

• A Scleroza subcondrală este o modificare radiologică tipică artrozei.
• B Descrierea unui nidus radiotransparent mic, cu scleroză densă periferică, este caracteristică osteomului osteoid.
• C Osteofitele marginale reflectă remodelarea degenerativă.
• D Reacția periostală în bulb de ceapă este asociată cu leziuni precum sarcomul Ewing, nu cu tabloul artrozic.
• E Pensarea localizată a spațiului articular reflectă pierderea cartilajului.

Răspuns: A, D, E

Răspuns: B, C, E

1. Fractura diafizară femurală necesită de regulă energie mare la tineri și poate sângera important. Tija zăvorâtă asigură stabilitate și mobilizare precoce, conform p. 598.

• A Fals: la tineri este necesar de regulă un traumatism de mare energie.
• B Adevărat: osteosinteza pe focar închis cu tijă intramedulară este preferată.
• C Adevărat: blocarea proximală și distală stabilizează montajul.
• D Fals: hemoragia în coapsă poate determina hipovolemie sau șoc.
• E Adevărat: stabilitatea obținută permite mobilizare precoce și reduce complicațiile imobilizării.

Răspuns: A, C, D, E

1. Fractura diafizară femurală implică energie mare și poate sechestra mult sânge în coapsă; evaluarea leziunilor asociate precedă stabilizarea intramedulară.

• A La tânăr sunt necesare de regulă forțe mari.
• B Hemoragia poate fi suficientă pentru șoc hipovolemic.
• C Imaginile de pelvis și șold caută leziuni asociate.
• D Genunchiul poate avea leziuni ligamentare concomitente.
• E Tija zăvorâtă stabilizează focarul și permite mobilizare precoce.

Răspuns: B, D, E

1. Fractura de col femural este intracapsulară, cu risc de afectare vasculară și pseudartroză crescută. Membrul este frecvent scurtat, rotat extern și nu poate suporta greutatea. Reducerea și fixarea chirurgicală sunt opțiuni terapeutice, alături de artroplastie în cazurile indicate.

• A Fals: pseudartroza este frecventă prin vascularizație și biologie nefavorabile.
• B Adevărat: reducere și fixare chirurgicală posibilă.
• C Fals: fractură intracapsulară.
• D Adevărat: rotație externă și scurtare.
• E Adevărat: sprijinul este de obicei imposibil.

Răspuns: B, E

Răspuns: A, D, E

1. Două proiecții perpendiculare descriu deplasarea tridimensională a fracturii, iar CT și RMN pot completa evaluarea leziunilor complexe sau oculte. Trebuie incluse articulațiile de deasupra și dedesubtul osului lezat, iar traumatismele craniofaciale impun evaluarea unei posibile leziuni cervicale.

Răspuns: A, E

1. Scafoidul are vascularizație vulnerabilă, ceea ce favorizează necroza avasculară și lipsa consolidării. Tratamentul diferă după deplasare (Lawrence, p. 595).

• A Pseudartroza este o complicație recunoscută.
• B Fracturile deplasate necesită reducere și fixare chirurgicală în conduita descrisă.
• C Cele fără deplasare sunt imobilizate în atelă gipsată.
• D Fractura Colles interesează radiusul distal, nu scafoidul.
• E Necroza avasculară este o complicație favorizată de vascularizația limitată.

Răspuns: C, D

1. Inflamația sinovială produce la început tumefierea țesuturilor moi și demineralizare periarticulară. Deformările, distrucția osoasă și anchiloza indică evoluție structurală avansată.

Răspuns: A, D, E

1. Extruzia nucleului pulpos comprimă rădăcinile nervoase; hernia centrală voluminoasă poate cauza sindrom de coadă de cal, iar IRM localizează compresia.

• A Nucleul pulpos traversează inelul fibros lezat.
• B Sunt afectate segmentele lombare mobile, nu cele mai rigide.
• C Dorsiflexia, nu flexia plantară, accentuează durerea.
• D Compresia mai multor rădăcini sacrate poate produce sindromul.
• E IRM este investigația de elecție.

Răspuns: B, C

1. Radiculopatia L4 poate provoca hipoestezie pe fața medială a piciorului și gleznei, cu diminuarea reflexului rotulian. Teritoriul lateral al gambei și extensorul lung al halucelui corespund mai ales L5, iar reflexul achilean corespunde S1.

• A Fața laterală a gambei este teritoriul descris pentru L5.
• B Hipoestezia medială a piciorului și gleznei este compatibilă cu L4.
• C Reflexul rotulian poate fi diminuat în afectarea L4.
• D Diminuarea reflexului achilean orientează spre S1.
• E Hipotonia extensorului lung al halucelui orientează spre L5.

Răspuns: A, E

1. Rădăcina L4 contribuie la sensibilitatea feței mediale a piciorului și gleznei și la arcul reflex rotulian. Compresia ei poate produce durere în acest teritoriu și diminuarea reflexului, pe când halucele și extensorul său țin mai ales de L5, iar reflexul achilean de S1.

Răspuns: B, D, E

1. Localizarea și compartimentul osos afectat oferă indicii pentru tipul tumorii. Osteosarcomul preferă metafizele din jurul genunchiului, sarcomul Ewing poate interesa osul iliac, iar mielomul se dezvoltă în zonele de măduvă roșie. Fibrosarcomul are predilecție pentru metafizele oaselor lungi, iar condrosarcomul pentru pelvis și centura scapulară; acestea diferențiază localizările propuse în A și C.

• A Fals ca predilecție: fibrosarcomul afectează mai ales metafizele oaselor lungi.
• B Adevărat: osteosarcomul are predilecție pentru femurul distal.
• C Fals ca predilecție: condrosarcomul preferă pelvisul și centura scapulară, nu tibia proximală.
• D Adevărat: sarcomul Ewing poate afecta osul iliac.
• E Adevărat: mielomul afectează oasele cu măduvă roșie.

Răspuns: A, B, C

1. Atela previne mișcarea în focarul de fractură, reduce leziunile țesuturilor și durerea. Fracturile deschise necesită profilaxie antitetanică atunci când este indicată. Reducerea închisă manipulează fragmentele fără expunerea focarului; reducerea deschisă le expune chirurgical și le manipulează direct. Traiectul intraarticular impune refacerea anatomică a suprafeței și poate necesita reducere deschisă, neconstituind o indicație generală pentru reducere închisă.

• A Adevărat: atela limitează mișcarea în focar.
• B Adevărat: imobilizarea scade durerea.
• C Adevărat: profilaxie antitetanică dacă este necesară, în special în fracturile deschise.
• D Fals ca indicație generală: traiectul articular cere reducere anatomică și poate indica abord deschis; nu este indicație de principiu pentru reducere închisă.
• E Fals: manipularea fără expunere este reducere închisă; cea deschisă expune și manipulează direct fragmentele.

Răspuns: A, C, D

1. O fractură este deschisă când focarul comunică cu exteriorul printr-o leziune tegumentară sau mucoasă, adesea evidentă la inspecție. Această comunicare implică contaminare și impune tratament urgent pentru reducerea riscului de infecție și a afectării țesuturilor.

Răspuns: A, B, D, E

1. Reimplantarea are șanse mai mici când leziunea distruge extensiv țesuturile, afectează mai multe niveluri sau pacientul nu poate tolera reconstrucția.

• A Strivirea compromite țesuturile și vasele.
• B Leziunile etajate reduc fezabilitatea reconstrucției.
• C Policele are importanță funcțională și constituie o indicație de reimplantare.
• D Vârsta înaintată asociată comorbidităților poate contraindica procedura.
• E Avulsia produce leziuni vasculare și nervoase întinse.

Răspuns: A, D, E

1. Fracturile de stres sunt leziuni de suprasolicitare: oboseala musculară reduce absorbția șocurilor și transferă solicitarea repetată către os. Radiografiile pot fi negative precoce, în timp ce scintigrafia detectează activitatea de remodelare. Localizarea istorică la primul metatarsian al militarilor este formularea bibliografică a acestei întrebări.

• A Oboseala musculară reduce protecția osului față de solicitarea repetitivă.
• B Sensibilitatea radiografiei este redusă în stadiul precoce.
• C Scintigrafia cu technețiu poate identifica precoce activitatea osoasă asociată fracturii.
• D Primul metatarsian la militari este localizarea istorică indicată în bibliografie; nu exprimă frecvența actuală a sediilor.
• E Fracturile de stres sunt leziuni clasice de suprasolicitare.

Răspuns: A, D, E

Răspuns: A, B, D

1. Leziunea meniscală poate produce blocaj articular și sensibilitate pe interlinia genunchiului; McMurray mobilizează un fragment meniscal și poate deveni pozitiv. Sertarul anterior testează ligamentul încrucișat anterior, iar Thompson integritatea tendonului Ahile, nu meniscul.

• A Adevărat: fragmentul meniscal deplasat poate bloca articulația.
• B Adevărat: sensibilitate pe interlinia articulară.
• C Fals ca test meniscal: sertarul anterior explorează LIA.
• D Adevărat: McMurray provoacă leziunea meniscală.
• E Fals ca test meniscal: Thompson explorează integritatea tendonului Ahile.

Răspuns: A, B, C, D

1. Ruptura Achilleană apare frecvent la sportivul de vârstă mijlocie, cu durere bruscă și deficit de flexie plantară; diagnosticul clinic poate fi completat ecografic.

• A Solicitarea sportivă la vârstă mijlocie este context tipic.
• B Corticosteroizii slăbesc structura tendonului.
• C Durerea severă în gambă apare la rupere.
• D Ecografia poate confirma discontinuitatea.
• E Tratamentul conservator poate fi eficient în cazuri potrivite.

Răspuns: B, D

1. Displazia de dezvoltare a șoldului este mai frecventă la fete și poate avea semne clinice discrete. Manevra Ortolani reduce șoldul luxat. După prima lună, limitarea abducției este importantă, iar ecografia este utilă precoce, cât timp capul femural este predominant cartilaginos.

• A Sexul feminin este mai afectat.
• B Cracmentul Ortolani indică revenirea capului femural în acetabul.
• C Diagnosticul poate fi discret, mai ales în afectarea bilaterală.
• D După o lună, limitarea abducției este semnul clinic cel mai relevant în schema bibliografică.
• E Ecografia este utilă înainte de osificarea capului femural, nu exclusiv după nouă luni.

Răspuns: A, B, D

Răspuns: A, C

1. Întrebarea cere cauzele endocrine ale osteoporozei. Excesul de hormoni tiroidieni și hipercortizolismul se încadrează în această grupă; alte boli pot fragiliza osul prin mecanisme diferite.

• A Corect: hipertiroidismul accelerează turnoverul osos și este enumerat ca tulburare endocrină.
• B Fals: artrita reumatoidă este o boală inflamatorie, chiar dacă se poate asocia cu osteoporoză.
• C Corect: boala Cushing produce exces de glucocorticoizi și pierdere osoasă.
• D Fals: mielomul multiplu este o boală malignă hematologică, nu endocrină.
• E Fals: ciroza poate afecta metabolismul osos, dar nu reprezintă o tulburare endocrină din grupa cerută.

Răspuns: B, C, D

1. Osteoporoza reduce cantitatea de os, păstrând în general proporția dintre mineral și matricea organică, ceea ce scade rezistența mecanică. Pierderea estrogenică după menopauză și corticoterapia favorizează resorbția sau reduc formarea osoasă, iar densitometria cuantifică pierderea minerală; estrogenii precoce pot avea efect preventiv.

Răspuns: B, C, D, E

1. Tratamentul oncologic osos urmărește rezecția cu margini adecvate, adaptată histologiei și extensiei. Reconstrucția poate salva membrul numai dacă nu reduce radicalitatea oncologică (Lawrence, p. 632).

• A Excizia locală simplă este caracteristică tumorilor benigne, fără a fi suficientă pentru malignități.
• B Tumorile maligne necesită în general rezecție lărgită sau radicală.
• C Înlocuirea protetică poate reface funcția după rezecția tumorală.
• D Păstrarea membrului nu trebuie să lase țesut tumoral restant.
• E Gradul de anaplazie celulară contribuie la alegerea tratamentului.