Infecții transmisibile pe cale sexuală și infecția cu virusul imunodeficienței umane: ce a picat cel mai des

Răspuns: A, B, D

1. Lista afecțiunilor definitorii SIDA cuprinde anumite infecții oportuniste, infecții recurente și neoplazii precis desemnate. Simplul fapt că un cancer poate fi mai frecvent la persoanele cu HIV nu îl face automat definitoriu.

• A Adevărat: retinita CMV cu afectarea vederii este inclusă explicit.
• B Adevărat: pneumonia recurentă este în lista definitorie.
• C Fals: cancerul hepatic nu figurează între aceste afecțiuni.
• D Adevărat: toxoplasmoza cerebrală este o infecție oportunistă definitorie.
• E Fals: cancerul anal nu este inclus; neoplazia epitelială definitorie din listă este carcinomul cervical invaziv.

Răspuns: A, C, E

1. Septicemia recurentă cu Salmonella este afecțiune definitorie pentru SIDA. Deși pătrunderea obișnuită utilizează CD4 și coreceptori, bibliografia descrie infecție independentă CD4 în astrocite și celule epiteliale renale. Producția virală a celulei infectate durează aproximativ 2 zile în modelul descris. Anticorpii neutralizanți apar în jurul a 12 săptămâni, diferit de primele teste serologice pozitive. Inflamația poate persista sub ARV eficient și contribuie la riscul cardiovascular.

• A Adevărat: septicemia recurentă Salmonella definește SIDA.
• B Fals: sursa descrie infecție independentă CD4 în astrocite și epiteliu renal.
• C Adevărat în modelul turnoverului descris: aproximativ 2 zile de producție virală celulară.
• D Fals: anticorpii neutralizanți apar aproximativ la 12 săptămâni în sursă.
• E Adevărat: inflamația persistentă poate menține riscul de infarct sub ARV eficient.

Răspuns: A, C, D

1. Carcinomul cervical invaziv, sarcomul Kaposi și limfomul Burkitt sunt afecțiuni definitorii pentru SIDA. Coinfecția cu virus hepatitic B sau C nu constituie singură o afecțiune definitorie.

• A Carcinomul cervical invaziv este o afecțiune definitorie SIDA.
• B Infecția VHB sau VHC nu este singură definitorie pentru SIDA.
• C Sarcomul Kaposi este definitoriu.
• D Limfomul Burkitt este definitoriu.
• E «Tulburită cronică» nu denumește o afecțiune din clasificarea definitorie pentru SIDA.

Răspuns: A, D

1. Tuberculoza, indiferent de localizare, și carcinomul cervical invaziv fac parte din afecțiunile care definesc SIDA. Candidoza strict orofaringiană, leucoplazia păroasă și angiomatoza bacilară pot indica imunosupresie, dar nu sunt echivalente criteriilor definitorii enumerate.

Răspuns: C, D, E

Răspuns: A, C, E

Răspuns: B, D, E

1. Primoinfecția HIV produce frecvent cefalee și alte simptome neurologice. Profilul de laborator descris cuprinde limfopenie cu limfocite reactive atipice și posibil raport CD4:CD8 inversat. Pruritul poate apărea în toate stadiile. Limfadenopatia generalizată izolată, cu CD4 peste 300/mm³, nu reprezintă o afecțiune definitorie pentru SIDA.

• A Fals: adenopatia generalizată cu CD4 peste 300 nu este afecțiune definitorie SIDA.
• B Adevărat: cefaleea și alte manifestări neurologice sunt frecvente în primoinfecție.
• C Fals pentru profilul precoce descris: limfopenie cu limfocite reactive atipice, nu limfocitoză.
• D Adevărat: raportul CD4:CD8 poate fi inversat.
• E Adevărat: pruritul poate fi frecvent în toate stadiile.

Răspuns: C, E

Răspuns: B, C, D, E

1. Infecția HIV avansată se poate însoți de citopenii prin efecte medulare, infecții oportuniste, neoplazii și medicamente. Anemia și neutropenia sunt frecvente; trombocitopenia izolată poate apărea și precoce, iar pancitopenia impune căutarea unei cauze asociate.

• A Caracteristică este limfopenia progresivă, nu limfocitoza.
• B Anemia este frecvent normocromă și normocitară.
• C Neutropenia este frecventă, de obicei ușoară.
• D Trombocitopenia izolată este o complicație hematologică, deși poate debuta precoce.
• E Infecțiile oportuniste sau limfoamele pot produce pancitopenie.

Răspuns: A, C, D

Răspuns: D, E

Răspuns: D, E

1. Progresia HIV netratat este variabilă. Mulți pacienți au scădere treptată a CD4 timp de aproximativ 10 ani înaintea bolii simptomatice sau SIDA, dar există progresori rapizi și controlori pe termen lung. Vârsta înaintată se asociază cu progresie mai rapidă; sexul și sarcina în sine nu au efectul accelerator susținut în A/B.

• A Fals: sarcina în sine nu accelerează obligatoriu progresia.
• B Fals: sexul masculin nu determină în sine progresie mai rapidă în descrierea citată.
• C Fals: vârsta înaintată se asociază cu progresie mai rapidă.
• D Adevărat: evoluție interindividual variabilă.
• E Adevărat: scădere CD4 pe aproximativ 10 ani la mulți pacienți netratați.

Răspuns: B, D

Răspuns: A, B

1. Evaluarea virusologică inițială a infecției HIV include confirmarea prin anticorpi și măsurarea încărcăturii virale. Glicemia, profilul osos și radiografia pulmonară pot aparține bilanțului general, dar nu sunt teste virusologice.

• A Anticorpii anti-HIV sunt utilizați pentru confirmare.
• B Încărcătura virală HIV este o investigație virusologică de bază.
• C Glicemia este o investigație biochimică.
• D Profilul osos este biochimic, nu virusologic.
• E Radiografia este imagistică, nu virusologie.

Răspuns: A, C, D

Răspuns: B, D, E

1. Detectarea genomului viral poate demonstra infecția înainte de apariția anticorpilor și la nou-născut, la care anticorpii materni complică interpretarea serologiei. Cultura virală este posibilă în laboratoare specializate, iar anticorpii anti-p24 nu cresc progresiv în stadiile avansate.

Răspuns: B, C, E

Răspuns: B, C, E

1. Profilaxia HIV post-expunere trebuie începută rapid și continuată patru săptămâni. Indicația ține de riscul expunerii și de viremia sursei, iar Truvada asociată cu raltegravir constituie regimul evaluat în această întrebare.

• A Fals: PEP nu substituie celelalte metode de protecție sexuală.
• B Adevărat conform textului: PEP nu este recomandată când sursa cunoscută are viremie sub 200 copii ARN HIV/mL.
• C Adevărat: fereastra de utilitate menționată este în primele 72 de ore.
• D Fals: durata descrisă este de patru săptămâni, nu două.
• E Adevărat: aceasta este combinația standard prezentată în manual pentru Marea Britanie.

Răspuns: A, B, D

1. IRIS apare după inițierea terapiei antiretrovirale, de obicei în primele săptămâni, prin refacerea răspunsului imun. Inflamația poate agrava semnele unei infecții cunoscute sau demasca una latentă, inclusiv inflamație retiniană legată de CMV. Această agravare nu înseamnă deteriorare imună și nici nu dovedește eșecul tratamentului antituberculos.

• A Adevărat: pot reapărea ori se pot agrava semne ale infecțiilor existente.
• B Adevărat: apare de regulă în primele săptămâni după inițierea ARV.
• C Fals: este determinat de ameliorarea răspunsului imun, nu de deteriorarea sa.
• D Adevărat: poate apărea inflamație retiniană asociată CMV.
• E Fals: agravarea paradoxală nu dovedește eșecul terapiei antituberculoase.

Răspuns: C, E

1. După reluarea răspunsului imun prin ARV pot apărea inflamație paradoxală și agravarea manifestărilor infecțiilor preexistente.

• A Riscul este asociat imunosupresiei importante inițiale.
• B Poate surveni deteriorare hepatică, nu ameliorarea specifică descrisă.
• C Semnele preexistente se pot agrava prin răspunsul inflamator.
• D Unele infecții impun temporizarea ARV pentru limitarea IRIS.
• E Tuberculoza poate prezenta agravare radiologică paradoxală.

Răspuns: B, D, E

1. Infecția primară HIV poate mima mononucleoza, iar HIV-2 evoluează mai lent. P. 1426-1428 confirmă reducerea riscului prin circumcizie, asocierea cu neoplazia intraepitelială și predominanța transmiterii perinatale.

• A Fals: circumcizia poate reduce atât dobândirea, cât și transmiterea HIV, conform paginii 1426.
• B Adevărat: neoplazia intraepitelială vaginală sau cervicală de grad cel puțin 2 este o condiție asociată HIV.
• C Fals: majoritatea transmiterilor materno-fetale se produc perinatal, deși transmiterea intrauterină este posibilă.
• D Adevărat: sindromul mononucleozic este o prezentare posibilă a infecției primare.
• E Adevărat: HIV-2 poate produce SIDA, dar progresia sa este mai lentă decât a HIV-1.

Răspuns: A, B, D, E

Răspuns: A, C, D

1. Atazanavirul, darunavirul și lopinavirul inhibă proteaza HIV și maturarea particulelor virale. P. 1436 separă această clasă de inhibitorii revers-transcriptazei.

• A Adevărat: atazanavirul aparține inhibitorilor de protează.
• B Fals: abacavirul este inhibitor nucleozidic de revers-transcriptază.
• C Adevărat: darunavirul este inhibitor de protează.
• D Adevărat: lopinavirul este inhibitor de protează.
• E Fals: tenofovirul este inhibitor nucleotidic de revers-transcriptază.

Răspuns: C, D

Răspuns: B, D

1. În toxoplasmoza cerebrală asociată HIV sunt caracteristice deficitul neurologic focal, convulsiile și multiplele leziuni cu captare inelară de contrast, edem și efect de masă. Asocierea debutului insidios cu febră nespecifică, greață și cefalee este descrisă în aceeași pagină la criptococoză. Aceste simptome se pot suprapune între infecții, dar nu reprezintă profilul diferențial al toxoplasmozei vizat de item.

• A Leziunile predominant în substanța albă, hiperintense T2, orientează către leucoencefalopatia multifocală progresivă.
• B Adevărat: deficitul focal și convulsiile sunt manifestări descrise pentru toxoplasmoză.
• C Leziunea unică nu este aspectul caracteristic selectat; toxoplasmoza poate avea rar o singură leziune, astfel încât unicitatea nu o exclude absolut.
• D Adevărat: multiplele leziuni cu priză inelară, edem și efect de masă sunt aspectul caracteristic.
• E Este profilul de debut descris la criptococoză pe pagina citată; febra și cefaleea izolate nu sunt specifice și pot apărea și în toxoplasmoză.

Răspuns: A, D

1. Criptococul este dobândit în principal prin inhalare și poate disemina la persoanele cu imunitate celulară afectată. În infecția HIV, afectarea meningeală este prezentarea caracteristică; diareea persistentă, retinita și semnul semilunii pulmonare orientează spre alți agenți oportuniști.

Răspuns: A, D

1. Imunosupresia HIV reduce controlul limfocitelor B infectate cu EBV, favorizând proliferări limfoide maligne. EBV se asociază cu limfomul cerebral primar și alte limfoame non-Hodgkin, în timp ce leucoencefalopatia multifocală progresivă este legată de virusul JC și neoplaziile anogenitale de HPV.