Cardiologie: ce a picat cel mai des

Răspuns: A, B, D

1. Criteriile Duke separă fenomenele vasculare embolice sau hemoragice de manifestările imunologice. Emboliile arteriale, infarctele pulmonare septice și hemoragiile conjunctivale sunt vasculare, în timp ce petele Roth și glomerulonefrita aparțin categoriei imunologice.

• A Hemoragia conjunctivală este fenomen vascular minor.
• B Emboliile arteriale majore sunt incluse în categoria vasculară.
• C Petele Roth sunt încadrate la fenomene imunologice.
• D Infarctul pulmonar septic este o manifestare embolică vasculară.
• E Glomerulonefrita este fenomen imunologic.

Răspuns: A, C, E

1. Chlamydia, Coxiella și Legionella pot determina endocardită cu izolare dificilă în culturile obișnuite, astfel că răspunsul serologic poate sprijini diagnosticul. Streptococii viridans se identifică în principal prin hemoculturi, iar Haemophilus aparține grupului HACEK.

Răspuns: B, D, E

1. Consumul de droguri intravenoase reprezintă predispoziție, glomerulonefrita este fenomen imunologic, iar infarctul pulmonar septic este fenomen vascular în criteriile Duke minore. Abcesul ecocardiografic aparține criteriilor majore, iar criteriul termic este febra.

Răspuns: A, B, C

1. Managementul acut al fibrilației atriale include controlul frecvenței sau restabilirea ritmului, cu protecție anticoagulantă corespunzătoare (Kumar, p. 1061).

• A Cardioversia electrică poate restabili ritmul sinusal.
• B Cardioversia farmacologică este o alternativă la pacienți selectați.
• C Betablocantele încetinesc conducerea nodală AV și controlează frecvența.
• D Sunt utile blocantele de calciu nondihidropiridinice, precum verapamilul, nu dihidropiridinele.
• E Schema electivă citată este trei săptămâni înainte și minimum patru după cardioversie, cu excepțiile precizate.

Răspuns: A, C, D

1. Controlul frecvenței în fibrilația atrială se bazează pe încetinirea conducerii atrioventriculare; în cazurile refractare, ablația nodului AV cu stimulare poate controla răspunsul ventricular.

• A Verapamilul încetinește conducerea prin nodul AV.
• B Chinidina este utilizată ca antiaritmic pentru ritm, nu ca metodă principală de control al frecvenței.
• C Ablația nodului AV urmată de stimulare este o strategie de control al frecvenței.
• D Digoxinul reduce conducerea AV și frecvența ventriculară.
• E Flecainida este folosită pentru controlul ritmului.

Răspuns: A, D, E

1. Fibrilația atrială paroxistică se convertește în cel mult șapte zile, iar cea persistentă continuă peste șapte zile. Forma persistentă îndelungată depășește un an. Nou diagnosticată se referă la prima recunoaștere, iar permanentă presupune acceptarea comună a abandonării reconversiei.

• A Conversia spontană în cel mult șapte zile corespunde formei paroxistice bibliografice.
• B Forma persistentă are durată peste șapte zile.
• C Forma persistentă îndelungată are durată peste un an, nu trei până la șase luni.
• D Prima diagnosticare este independentă de durata reală și severitatea simptomelor.
• E Forma permanentă presupune decizia comună de a abandona reconversia la ritm sinusal.

Răspuns: A, B, D

1. Cardioversia electrică restabilește frecvent ritmul sinusal, dar mobilizarea trombilor și disfuncția atrială tranzitorie impun protecție anticoagulantă. În schema bibliografică, episodul sub 48 de ore permite omiterea celor trei săptămâni de anticoagulare prealabilă, iar după conversie se continuă minimum patru săptămâni; unda bifazică este mai eficientă.

• A Cardioversia electrică obține ritm sinusal la aproximativ 80% în referință.
• B Schema bibliografică permite omiterea celor 3 săptămâni prealabile când FA durează sub 48 de ore; aceasta nu elimină evaluarea riscului și anticoagularea periprocedurală.
• C Unda bifazică este mai eficientă decât cea monofazică.
• D Anticoagularea continuă cel puțin 4 săptămâni după cardioversie în schema citată.
• E Ecografia transesofagiană este o alternativă selectivă pentru excluderea trombilor, nu obligatorie în toate cazurile.

Răspuns: A, B, D

1. Riscul înalt în NSTEMI sau angină instabilă indică angiografie în primele 24 de ore și se diferențiază de riscul foarte înalt, care necesită evaluare invazivă de urgență. Troponina în creștere, modificările ECG dinamice și scorul GRACE peste 140 definesc categoria de risc înalt. Aritmiile ventriculare maligne și șocul cardiogen aparțin categoriei foarte înalte, cu coronarografie de urgență, de regulă în mai puțin de două ore.

• A Adevărat: GRACE peste 140.
• B Adevărat: troponină în creștere.
• C Fals pentru categoria precisă cerută: aritmiile maligne sunt risc foarte înalt.
• D Adevărat: modificări dinamice ST.
• E Fals pentru categoria precisă: șocul cardiogen este risc foarte înalt.

Răspuns: A, C

1. Riscul înalt în NSTEMI include creșterea progresivă a troponinei și GRACE peste 140, cu coronarografie precoce. Aritmiile ventriculare maligne și insuficiența cardiacă acută impun categoria foarte înaltă. Antecedentele PCI și insuficiența cardiacă cronică stabilă apar în categoria intermediară a algoritmului bibliografic.

• A Adevărat: GRACE peste 140.
• B Fals pentru categoria înaltă exactă: insuficiența cardiacă acută este criteriu foarte înalt, iar cea cronică poate fi intermediară.
• C Adevărat: creștere progresivă a troponinei.
• D Fals: antecedente PCI în categoria intermediară.
• E Fals pentru categoria exactă: aritmiile maligne sunt foarte înalt risc.

Răspuns: A, B, E

1. Strategia invazivă imediată, în mai puțin de două ore, este indicată la risc foarte înalt: ischemie refractară, șoc sau instabilitate hemodinamică și aritmii ventriculare maligne. Diabetul și disfuncția renală izolate cresc riscul, dar nu impun singure aceeași urgență.

• A Angina persistentă în pofida tratamentului este criteriu de urgență.
• B Șocul cardiogen necesită evaluare invazivă urgentă.
• C Diabetul singur este factor de risc intermediar.
• D Disfuncția renală singură este factor de risc intermediar.
• E Aritmiile ventriculare maligne sunt criteriu de urgență.

Răspuns: B, C, E

1. Sindromul coronarian acut implică activare plachetară, justificând asocierea aspirinei cu un inhibitor P2Y12, clasă din care face parte prasugrelul. Ticagrelorul se întreține cu 90 mg de două ori pe zi; aspirina necesită o doză inițială mai mare de 100 mg, iar clopidogrelul crește riscul hemoragic perioperator.

Răspuns: A, B, D

1. Ischemia refractară, instabilitatea circulatorie și aritmiile ventriculare maligne impun coronarografie imediată. Troponina în creștere indică risc înalt cu evaluare în primele 24 de ore, iar antecedentele de revascularizare nu definesc singure categoria de urgență sub două ore.

Răspuns: A, B, C

1. Suprasolicitarea cavităților stângi din regurgitarea mitrală poate produce semne ECG de dilatare atrială și hipertrofie ventriculară. Fibrilația atrială este posibilă, dar hipertrofia ventriculară nu apare la peste 80% dintre pacienți.

• A Adevărat: undele S profunde în V1-V2 sunt componente ale aspectului de hipertrofie ventriculară stângă.
• B Adevărat: fibrilația atrială poate apărea prin afectarea atriului stâng.
• C Adevărat: unda P bifidă exprimă suprasolicitarea atrială stângă.
• D Fals: frecvența indicată în manual este aproximativ 50%.
• E Fals: unda P retrogradă nu este modificarea tipică descrisă pentru această valvulopatie.

Răspuns: A, C, E

1. Regurgitarea mitrală produce suflu holosistolic maxim la apex și șoc apexian puternic, difuz, deplasat lateral prin suprasarcină de volum. Închiderea incompletă a cuspelor reduce zgomotul I, iar umplerea rapidă a ventriculului dilatat poate accentua zgomotul III. Valvele mixomatoase pot produce clic mezosistolic prin prolaps și tensionarea cordajelor.

• A Adevărat: suflu holosistolic apical cu iradiere.
• B Fals: zgomotul III poate fi accentuat.
• C Adevărat: clic mezosistolic prin prolaps mixomatos.
• D Fals: zgomotul I este diminuat prin închidere incompletă.
• E Adevărat: șoc apexian puternic, difuz, deplasat lateral.

Răspuns: B, C

1. Regurgitarea mitrală produce suflu holosistolic apical și supraîncărcare de volum a ventriculului stâng. Umplerea rapidă a ventriculului dilatat accentuează zgomotul III, în timp ce închiderea incompletă a valvei diminuează zgomotul I.

• A Zgomotul I este diminuat.
• B Suflul holosistolic are intensitate maximă la apex și poate iradia axilar.
• C Zgomotul III se accentuează prin umplere rapidă.
• D Șocul apexian este puternic, difuz și deplasat lateral.
• E Clacmentul de deschidere caracterizează stenoza mitrală.

Răspuns: A, C, D

1. Severitatea regurgitării mitrale se estimează prin dimensiunea orificiului regurgitant și a venei contracta, care reflectă amploarea jetului. Evaluarea funcției ventriculare stângi arată consecințele încărcării de volum, în timp ce gradientul transmitral și PHT sunt folosite mai ales pentru stenoza mitrală.

Răspuns: A, C, D, E

1. Excesul tisular valvular și cordajele alungite permit prolabarea cuspelor în sistolă și pot genera clicul mezosistolic. Afecțiunea poate fi familială și asociată bolilor țesutului conjunctiv; restricționarea mobilității cuspelor descrie alt mecanism valvular.

Răspuns: A, B, E

1. Bicuspidia aortică este o anomalie valvulară congenitală frecventă, care se poate asocia cu coarctația aortei și poate avea transmitere familială. Ea poate evolua spre stenoză, dar simpla prezență a două cuspide nu implică obligatoriu obstrucția tractului de ejecție. Asocierea cu sindromul Williams privește stenoza supravalvulară.

• A Coarctația aortei este o asociere explicită a bicuspidiei.
• B Bibliografia descrie bicuspidia ca cea mai frecventă anomalie valvulară congenitală.
• C Obstrucția apare când există stenoză; bicuspidia singură nu înseamnă că valva este deja stenotică.
• D Dificultățile de învățare și hipercalcemia din sindromul Williams sunt asociate obstrucției supravalvulare, nu bicuspidiei în sine.
• E Pacienții cu forma familială tind să se prezinte la o vârstă mai tânără.

Răspuns: A, B, D, E

1. Prolapsul mitral poate asocia exces de țesut valvular cu degenerescență mixomatoasă, dilatare de inel, cordaje alungite și contracție dezordonată a mușchilor papilari. Poate avea transmitere familială și asocieri cu boli de țesut conjunctiv. Diafragmul fibros congenital deasupra valvei aortice este o cauză de obstrucție aortică supravalvulară, nu o componentă a prolapsului mitral.

• A Adevărat: dilatare inelară mitrală.
• B Adevărat: contracție dezordonată papilară în descrierea bibliografică.
• C Fals: diafragmul deasupra valvei aortice produce obstrucție aortică supravalvulară.
• D Adevărat: degenerescență mixomatoasă a cuspelor.
• E Adevărat: transmitere familială posibilă.

Răspuns: A, B

1. Prolapsul mitral implică exces de țesut valvular și degenerescență mixomatoasă, adesea cu dilatare inelară sau cordaje alungite. Calcificarea inelului și hipertrofia ventriculară stângă nu sunt modificările sale definitorii. Semnul auscultator caracteristic este clicul mezosistolic; clacmentul de deschidere aparține stenozei mitrale.

• A Adevărat: exces de țesut valvular.
• B Adevărat: degenerescență mixomatoasă.
• C Fals ca element definitoriu: dilatarea inelului, nu calcificarea, aparține descrierii prolapsului.
• D Fals ca modificare caracteristică: hipertrofia VS nu definește prolapsul.
• E Fals: prolapsul produce clic sistolic, nu clacment de deschidere.

Răspuns: A, C, E

1. Cardiomiopatia peripartum este o formă dilatativă asociată sarcinii târzii sau perioadei postpartum. Kumar, p. 1124, menționează preeclampsia și posibilitatea recuperării funcției cardiace.

• A Adevărat: intervalul descris include ultimul trimestru și primele cinci luni după naștere.
• B Fals: forma caracteristică este dilatativă, nu obstructivă.
• C Adevărat: preeclampsia este o asociere recunoscută în text.
• D Fals: este mai frecventă la multipare, mai ales cu obezitate și vârstă peste 30 de ani.
• E Adevărat: aproximativ jumătate dintre paciente își pot recupera funcția cardiacă în șase luni.

Răspuns: B, C, E

1. Tako-tsubo produce disfuncție ventriculară tranzitorie cu balonizare medioapicală, de obicei fără obstrucții coronariene; excesul catecolaminic și vasospasmul sunt mecanisme propuse.

• A Este mai frecventă la femeile de vârstă medie.
• B Vasospasmul este unul dintre mecanismele implicate în text.
• C Coronarele sunt tipic neobstruate.
• D Segmentele bazale sunt de obicei păstrate, cu akinezie medioapicală.
• E Formele severe pot produce șoc cardiogen.

Răspuns: A, B, E

1. Cardiomiopatia hipertrofică este prezentată în bibliografie ca cea mai frecventă cauză de moarte subită cardiacă la tineri. În cardiomiopatia aritmogenă, betablocantele sunt prima linie pentru aritmii neamenințătoare de viață. Takotsubo produce tipic akinezie medioventriculară și apicală cu bază păstrată; noncompactarea afectează predominant apexul, iar biopsia nu se indică de rutină în cardiomiopatia dilatativă.

Răspuns: C, D, E

1. Excesul catecolaminergic tranzitoriu poate produce disfuncție miocardică reversibilă, cu creșterea biomarkerilor cardiaci. Forma tipică afectează segmentele apicale și medioventriculare, cruțând baza, apare mai ales la femei și se remite de regulă în 4-6 săptămâni.

Răspuns: B, C, E

Răspuns: B, C

Răspuns: A, B, D

1. Pericardul rigid limitează umplerea diastolică și generează congestie sistemică și pulmonară, uneori cu clacment protodiastolic.

• A Clacmentul poate apărea prin oprirea bruscă a umplerii.
• B Congestia venoasă poate produce ascită.
• C Semnul Ewart se asociază revărsatelor pericardice mari.
• D Congestia pulmonară poate cauza dispnee.
• E Presiunea jugulară crește și descendentul y este accentuat.

Răspuns: A, C

1. Pericardul constrictiv limitează umplerea cardiacă. Pot exista QRS microvoltate și egalizarea presiunilor telediastolice biventriculare. Ecografia arată tipic ventriculi mici, cu grosime normală a pereților; biopsia endomiocardică este rezervată cazurilor dificile de diferențiere de cardiomiopatia restrictivă.

• A QRS microvoltate pot fi prezente.
• B Biopsia nu este de rutină; poate ajuta în diagnosticul diferențial dificil.
• C Presiunile telediastolice ventriculare sunt de obicei apropiate/egalizate prin constricție.
• D Radiografia arată tipic un cord relativ mic față de congestie, nu cardiomegalie caracteristică.
• E Tabloul ecografic tipic are cavități mici și grosime normală a pereților, nu ventriculi mari cu pereți subțiri.

Răspuns: A, C, D, E

Răspuns: B, C, D

1. Activitatea electrică fără puls este un ritm de stop neșocabil. Resuscitarea și adrenalina trebuie însoțite de căutarea cauzelor reversibile, între care hipovolemia și embolia pulmonară.

• A Fals: AEP nu se tratează prin șoc electric sincronizat.
• B Adevărat: repleția este necesară când cauza este hipovolemia.
• C Adevărat: adrenalina face parte din algoritmul ritmurilor neșocabile.
• D Adevărat: embolia pulmonară masivă poate împiedica debitul cardiac în ciuda activității electrice.
• E Fals: amiodarona după trei șocuri aparține traseului pentru FV sau tahicardie ventriculară fără puls.

Răspuns: A, B, C, D

1. După revenirea circulației spontane se controlează temperatura și oxigenarea, cu SpO2 94-98% în algoritmul bibliografic, se efectuează ECG în 12 derivații și se tratează cauzele reversibile, inclusiv hiperpotasemia dacă este prezentă. Activitatea electrică fără puls este neșocabilă; șocul nesincronizat se folosește pentru fibrilație ventriculară sau tahicardie ventriculară fără puls.

• A Adevărat: controlul temperaturii.
• B Adevărat: ECG în 12 derivații.
• C Adevărat: SpO2 94-98% în algoritmul bibliografic.
• D Adevărat: corecția hiperpotasemiei când este cauza sau tulburarea prezentă.
• E Fals: activitatea electrică fără puls este ritm neșocabil.

Răspuns: B, C, D, E

1. În RCP se caută și se tratează cauzele reversibile, inclusiv hipoxia, hipovolemia, tulburările potasiului, hipotermia și pneumotoracele în tensiune. Hipervolemia nu este H-ul din algoritmul standard.

• A Algoritmul standard include hipovolemia, nu hipervolemia ca H reversibil.
• B Ambele extreme ale potasemiei pot provoca stop și necesită corecție.
• C Hipotermia este o cauză reversibilă.
• D Hipoxia trebuie corectată prin oxigenare și ventilație.
• E Pneumotoracele în tensiune este o cauză obstructivă care necesită decompresie urgentă.

Răspuns: A, C, D

1. Dezechilibrele potasiului pot declanșa stop cardiac, iar deficitul de volum circulant este o altă cauză reversibilă. Lista celor patru H include hipoxia și hipotermia, alături de hipovolemie și hipo-/hiperpotasemie.

Răspuns: C, D, E

Răspuns: B, C, E

1. QT lung dobândit poate fi indus de medicamente care întârzie repolarizarea și de tulburări electrolitice; bradicardia este un factor favorizant (Kumar, p. 1064).

• A Bradicardia, nu tahicardia, este inclusă între cauzele dobândite.
• B Amiodarona poate prelungi QT.
• C Anumite antipsihotice, inclusiv haloperidolul, pot prelungi QT.
• D Magneziul este folosit în tratamentul torsadei; deficitul de magneziu favorizează QT lung.
• E Hipopotasemia favorizează prelungirea repolarizării și QT lung.

Răspuns: C, D

1. QT lung dobândit poate fi produs de sotalol, amiodaronă și organofosforice. Tulburările electrolitice tipice sunt hipopotasemia și hipocalcemia, nu creșterea acestor electroliți. Sindromul Romano-Ward este congenital.

• A Hiperpotasemia nu este dezechilibrul tipic de QT lung; potasiul scăzut favorizează prelungirea repolarizării.
• B Hipercalcemia scurtează de regulă QT, în timp ce hipocalcemia îl prelungește.
• C Sotalolul și amiodarona pot prelungi QT.
• D Intoxicația cu organofosforice poate asocia QT prelungit.
• E Romano-Ward este un sindrom congenital, de obicei autozomal dominant.

Răspuns: B, C, D

1. Sotalolul și eritromicina pot întârzia repolarizarea ventriculară, iar infarctul acut poate fi asociat cu prelungirea QT. Hipocalcemia, nu hipercalcemia, prelungește intervalul, iar magneziul este utilizat terapeutic în torsada vârfurilor.

Răspuns: C, D, E

1. Quinolonele pot întârzia repolarizarea ventriculară și pot prelungi QT, iar prolapsul mitral și postul prelungit sunt alte cauze enumerate. Dintre dezechilibrele calciului, hipocalcemia prelungește QT; dintre modificările ritmului, bradicardia este cea relevantă.

Răspuns: A, C, D

1. Levosimendanul și dobutamina asociază creșterea contractilității cu efecte vasodilatatoare. Nitroprusiatul reduce rezistența vasculară, în timp ce noradrenalina și dopamina în doză mare produc predominant vasoconstricție.

• A Levosimendanul este inotrop și vasodilatator prin sensibilizare la calciu și deschiderea canalelor de potasiu.
• B Noradrenalina stimulează receptorii alfa și produce vasoconstricție.
• C Nitroprusiatul dilată vasele și reduce postsarcina.
• D Dobutamina are efect beta-adrenergic cu componentă vasodilatatoare.
• E În doza indicată predomină stimularea alfa și vasoconstricția.

Răspuns: B, C, D

1. Inotropii cresc contractilitatea în insuficiența cardiacă acută selectată; ei se deosebesc de vasodilatatoare și de antagoniștii aldosteronului.

• A Nitroprusiatul este vasodilatator.
• B Dopamina poate avea efect inotrop dependent de doză.
• C Dobutamina este un inotrop beta-adrenergic.
• D Levosimendanul sensibilizează aparatul contractil la calciu.
• E Eplerenona blochează receptorul mineralocorticoid.

Răspuns: A, D

1. Dobutamina este un agonist adrenergic cu efect inotrop pozitiv și vasodilatator. Creșterea debitului cardiac îmbunătățește perfuzia renală și poate crește diureza.

• A Stimulează receptorii β1 și β2 și poate produce vasodilatație.
• B Frecvența cardiacă crește, nu scade.
• C Debitul cardiac crește prin efectul inotrop.
• D Ameliorarea hemodinamică poate crește diureza.
• E Inhibarea fosfodiesterazei descrie milrinona.

Răspuns: A, B, E

1. Dopamina în doză mică poate crește perfuzia renală și diureza, iar dobutamina poate ameliora diureza prin creșterea debitului cardiac. Levosimendanul are și efect vasodilatator, în timp ce dozele mari de dopamină cresc rezistența vasculară și postsarcina.

Răspuns: B, C, D

1. După SCA sunt utilizate beta-blocante și statine cu potență înaltă, în absența contraindicațiilor; IPP protejează pacienții cu risc digestiv crescut sub antiagregante. Antagonistul aldosteronic este indicat în conduita postinfarct descrisă la insuficiență cardiacă și FE sub 40%, cu funcție renală și potasiu adecvate. Terapia triplă la fibrilație atrială și stentare este limitată în funcție de riscul hemoragic; bibliografia descrie 4 săptămâni sau 6 luni, nu minimum 12 luni pentru toți.

• A Fals: terapia triplă nu se recomandă tuturor minimum 12 luni; durata este limitată de riscul hemoragic.
• B Adevărat: beta-blocant când nu există contraindicații.
• C Adevărat: statină cu potență înaltă.
• D Adevărat: IPP la risc înalt de hemoragie digestivă sub antiagregante.
• E Fals: indicația bibliografică postinfarct este insuficiență cardiacă cu FE sub 40%, nu peste 40%.

Răspuns: A, B, D, E

Răspuns: A, B, E

1. Schema bibliografică de prevenție secundară postinfarct include betablocant oral, IECA și blocant al receptorilor ADP, alături de statină cu potență înaltă și aspirină de întreținere 75 mg/zi. Doza de încărcare a aspirinei nu se confundă cu administrarea zilnică de întreținere. Indicațiile și durata tratamentelor se adaptează funcției ventriculare și riscului individual.

• A Betablocantul oral face parte din schema bibliografică postinfarct; indicația și durata se individualizează.
• B IECA face parte din schema bibliografică, cu beneficiu deosebit în disfuncția ventriculară.
• C Este recomandată o statină cu potență înaltă, nu redusă.
• D Schema bibliografică indică aspirină 75 mg zilnic pentru întreținere, nu 300 mg zilnic.
• E Blocantul receptorilor ADP completează tratamentul antiagregant conform strategiei și riscului hemoragic.

Răspuns: A, C, D, E

1. Dieta după un sindrom coronarian acut urmărește reducerea riscului aterosclerotic și controlul greutății și tensiunii. Sunt favorizate alimentele vegetale și reducerea grăsimilor saturate, a grăsimilor trans și, la hipertensivi, a sării; bibliografia cere limitarea alcoolului, fără interdicție universală.

Răspuns: B, D, E

1. Regurgitarea aortică acută poate rezulta din distrucția valvulară infecțioasă sau dintr-un eveniment structural brusc al rădăcinii aortei.

• A Spondilita anchilopoietică este asociată formei cronice.
• B Disecția poate compromite brusc coaptarea cuspelor.
• C Bicuspidia este asociată predominant regurgitării cronice.
• D Endocardita poate distruge rapid cuspele.
• E Ruptura anevrismului sinusului Valsalva este enumerată între cauzele acute.

Răspuns: A, B, C

1. Regurgitarea aortică produce circulație hiperdinamică și poate determina mișcarea ritmică a capului și angină. Jetul regurgitant poate genera uruitura Austin Flint; suflul diastolic se caută cu pacientul aplecat înainte, iar aritmiile sunt relativ rare.

Răspuns: A, C, D, E

1. În cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, verapamilul poate ameliora simptomele, iar miectomia septală reduce obstrucția la pacienții selectați. Vasodilatatoarele pot agrava gradientul prin reducerea umplerii și a postsarcinii. ICD previne moartea subită la pacienții cu risc crescut; amiodarona poate controla aritmiile, fără a înlocui indicația de ICD.

• A Adevărat: miectomie septală pentru obstrucție simptomatică selectată.
• B Fals: vasodilatatoarele pot agrava gradientul obstructiv.
• C Adevărat: ICD pentru prevenirea morții subite la risc crescut.
• D Adevărat: verapamil pentru control simptomatic în cazuri selectate.
• E Adevărat: amiodarona este utilizată pentru aritmii în conduita descrisă.

Răspuns: A, B, C

1. Markerii consacrați ai riscului de moarte subită în cardiomiopatia hipertrofică includ istoricul familial de moarte subită sub 50 ani, tahicardia ventriculară nesusținută la Holter și sincopa inexplicabilă. Durerea toracică și dispneea sunt simptome ale bolii, fără a reprezenta singure markerii de risc aritmic enumerați; evaluarea include și alți parametri structurali și hemodinamici.

• A Adevărat: moarte subită familială sub 50 ani.
• B Adevărat: tahicardie ventriculară nesusținută pe Holter.
• C Adevărat: sincopă inexplicabilă.
• D Fals ca marker consacrat izolat în evaluarea cerută: durerea toracică este simptom general.
• E Fals ca marker consacrat izolat: dispneea reflectă disfuncția de umplere sau obstrucția.

Răspuns: A, C, D, E

1. Cardiomiopatia hipertrofică poate rămâne asimptomatică sau poate produce obstrucție dinamică, sincopă și aritmii. Examenul poate identifica impuls apical dublu și puls carotidian sacadat, iar riscul de moarte subită există la orice vârstă.

• A Pulsația apicală dublă este un semn descris.
• B Suflurile tipice sunt sistolice, de ejecție sau prin regurgitare mitrală.
• C Ejecția rapidă urmată de obstrucție produce pulsul sacadat.
• D Numeroase cazuri sunt descoperite prin screening.
• E Moartea subită poate apărea la orice vârstă.

Răspuns: B, C, D

1. Hipertrofia masivă, antecedentele familiale de moarte subită și tahicardia ventriculară nesusținută identifică un risc aritmic crescut în cardiomiopatia hipertrofică. Răspunsul tensional de risc la efort este plat sau hipotensiv; mișcarea sistolică anterioară mitrală descrie mecanismul obstrucției.

Răspuns: B, E

Răspuns: A, B, E

1. Cardiomiopatia aritmogenă poate întârzia activarea unor regiuni ventriculare, generând unde epsilon și potențiale tardive. În stadii avansate, afectarea structurală poate produce dilatare și anevrisme ventriculare drepte.

Răspuns: B, C

Răspuns: B, D, E

1. Resincronizarea stimulează coordonat cei doi ventriculi și este indicată la pacienți selectați cu disfuncție sistolică și QRS prelungit, în special cu bloc de ramură stângă. Poate reduce regurgitarea mitrală funcțională și mortalitatea inclusiv în clasa IV, iar mulți candidați îndeplinesc și criteriile pentru defibrilator implantabil.

Răspuns: A, B, D, E

1. Resincronizarea utilizează stimulare biventriculară pentru a coordona contracția la pacienți selectați cu disfuncție ventriculară stângă și QRS prelungit. Poate favoriza remodelarea inversă, reduce regurgitarea mitrală funcțională și îmbunătăți funcția ventriculară.

Răspuns: A, B, C, E

1. Infecția necontrolată, afectarea multiorganică și insuficiența hepatică sau renală severă compromit rezultatul transplantului cardiac. Tromboembolismul recent este o altă contraindicație enumerată; pentru boala psihică este relevantă lipsa controlului terapeutic.

Răspuns: A, E

1. În blocul Wenckebach, conducerea nodală încetinește progresiv până când o depolarizare atrială nu mai ajunge la ventriculi. Blocul 2:1 este clasificat separat, iar riscul de progresie și indicația de stimulare sunt în general mai mari în Mobitz II infranodal.

Răspuns: B, C, D, E

1. Blocul Mobitz II este infranodal și poate produce blocarea bruscă a unei unde P fără alungire progresivă a PR, frecvent cu QRS larg. Riscul de progresie spre bloc complet justifică deseori stimularea cardiacă, iar infarctul acut poate constitui contextul apariției sale.

Răspuns: A, B, D

1. Cadranul bibliografic separă drept cauze principale boala ischemică, cardiomiopatia dilatativă și hipertensiunea arterială. Pericardiopatiile și toxicitatea alcoolului ori a medicamentelor pot produce insuficiență cardiacă, dar sunt încadrate la alte cauze.

Răspuns: A, B, D

Răspuns: A, B, D, E

1. Ecocardiografia măsoară cavitățile, apreciază funcția sistolică și diastolică și identifică tulburările de cinetică ori bolile valvulare. Captarea tardivă a gadoliniului este o tehnică de rezonanță magnetică, nu una ecocardiografică.

Răspuns: C, E

1. Diureticele reduc congestia prin inhibarea reabsorbției renale de sare și apă. Ele ameliorează simptomele, dar necesită supravegherea electroliților și nu au același nivel de dovezi pentru supraviețuire ca terapiile neurohormonale.

• A Fals: blochează reabsorbția tubulară, nu secreția de sodiu și clor.
• B Fals: bumetanidul este diuretic de ansă.
• C Adevărat: hipomagneziemia este un risc menționat, alături de hipokaliemie.
• D Fals: asocierea unui diuretic de ansă cu unul tiazidic poate fi necesară în insuficiența cardiacă severă.
• E Adevărat: manualul apreciază drept limitate dovezile asupra supraviețuirii.

Răspuns: B, C, D, E

1. În insuficiența cardiacă se recomandă oprirea fumatului, vaccinarea antigripală și antipneumococică, reducerea aportului de sare și monitorizarea greutății pentru a detecta retenția hidrosalină. Pacienții cu boală compensată beneficiază de exercițiu și reabilitare adaptate capacității, nu de o recomandare universală de efort intens.

• A Efortul intens nu este recomandare generală; se indică exercițiu adaptat și reabilitare în boala compensată.
• B Cântărirea zilnică ajută detectarea retenției hidrosaline.
• C Vaccinarea antigripală și antipneumococică este recomandată.
• D Reducerea aportului de sare limitează retenția, cu ținte individualizate.
• E Fumatul trebuie oprit.

Răspuns: A, C, E

1. IECA pot produce tuse prin modificarea metabolismului bradikininei, precum și hipotensiune și disfuncție renală. Reducerea aldosteronului favorizează hiperkaliemia, nu hipokaliemia.

Răspuns: A, B, C, D

1. Figura 30.57 plasează în stadiul C tratamentul cu beta-blocante, antagoniștii aldosteronului, resincronizarea când există bloc de ramură și revascularizarea în cazurile potrivite. Dispozitivele de asistare ventriculară apar în treapta stadiului D, pentru simptome refractare care necesită intervenții speciale.

• A Resincronizarea în prezența blocului de ramură este înscrisă în zona stadiului C a figurii.
• B Antagoniștii aldosteronului sunt înscriși în zona stadiului C.
• C IECA și beta-blocantele sunt înscrise pentru pacienții din stadiul C, continuând terapiile din stadiile anterioare.
• D Revascularizarea și chirurgia valvei mitrale sunt înscrise între opțiunile stadiului C, în funcție de substrat și indicații.
• E VAD și transplantul apar în zona stadiului D, alături de alte intervenții pentru insuficiență cardiacă refractară.

Răspuns: A, C, E

1. Stadiul C presupune boală structurală cu simptome actuale sau anterioare. Figura 30.57 de la p. 1075 include restricția sodiului, beta-blocantele și antagoniștii aldosteronului, cu resincronizare condiționată de blocul de ramură; asistarea ventriculară apare la stadiul D.

• A Adevărat: restricția alimentară de sodiu este inclusă în treapta terapeutică a stadiului C.
• B Fals: resincronizarea este rezervată pacienților care îndeplinesc criterii electrice și funcționale.
• C Adevărat: figura include antagoniștii aldosteronului în escaladarea tratamentului stadiului C.
• D Fals ca încadrare a stadiului C: figura plasează dispozitivul de asistare ventriculară în boala refractară din stadiul D.
• E Adevărat ca recomandare generală, în absența contraindicațiilor: beta-blocantele fac parte din terapia insuficienței sistolice.

Răspuns: B, C, E

1. Clopidogrelul reduce riscul trombotic prin antiagregare, atorvastatina reduce riscul aterosclerotic, iar enalaprilul are rol prognostic la pacienții cu indicație de IECA. Ivabradina și verapamilul reduc simptomele anginoase, fără a constitui terapiile cu reducere demonstrată a evenimentelor majore în această clasificare a anginei stabile.

• A Fals pentru reducerea evenimentelor în angina stabilă: ivabradina are rol antianginos simptomatic.
• B Adevărat: clopidogrel antiagregant.
• C Adevărat: enalapril IECA la indicație.
• D Fals pentru beneficiul prognostic cerut: verapamil antianginos simptomatic.
• E Adevărat: atorvastatină pentru reducerea riscului aterosclerotic.

Răspuns: B, C, D

1. Dubla antiagregare asociază aspirina cu un inhibitor al receptorului plachetar ADP. Clopidogrelul este utilizat inclusiv după tromboliză, iar prasugrelul sau ticagrelorul sunt opțiuni preferate în intervenția coronariană cu stent.

• A HNF este anticoagulant, nu antiagregant plachetar.
• B Aspirina și clopidogrelul constituie dublă antiagregare.
• C Ticagrelorul se poate asocia aspirinei după implantarea de stent.
• D Prasugrelul se poate asocia aspirinei la PCI.
• E Fondaparinux este anticoagulant prin inhibarea factorului Xa.

Răspuns: A, B, D, E

1. Când angioplastia primară nu este disponibilă în intervalul recomandat, tromboliza precoce poate restabili perfuzia, evaluată după 60-90 de minute. Anticoagularea se continuă, inclusiv cu fondaparinux în schema descrisă, iar sângerarea gastrointestinală recentă contraindică fibrinoliza; beneficiul este maxim cât mai devreme, nu spre finalul primelor 12 ore.

Răspuns: B, D, E

1. Angioplastia primară necesită inhibiție plachetară duală și anticoagulare procedurală, iar stenturile farmacologic active sunt preferate. Tromboaspirația și inhibitorii GP IIb/IIIa nu se utilizează de rutină în toate cazurile.

Răspuns: A, B, C

1. Stenoza mitrală este de obicei reumatismală și devine simptomatică după o reducere suficientă a ariei valvulare. Valvele încă mobile dau un zgomot I întărit, iar contracția atrială accentuează suflul înaintea sistolei.

• A Boala cardiacă reumatismală este etiologia dominantă.
• B Simptomele apar de regulă sub aria de 2 cm² menționată.
• C Mobilitatea cuspelor permite întărirea zgomotului I.
• D În ritm sinusal există accentuare presistolică, nu diminuare.
• E Dilatarea atriului stâng favorizează frecvent fibrilația atrială.

Răspuns: A, B, E

1. Obstrucția mitrală reduce umplerea ventriculară și amplitudinea pulsului, iar hipertensiunea pulmonară secundară poate produce insuficiență pulmonară cu suflu Graham-Steell și undă jugulară a amplă. Rulmentul mitral are frecvență joasă, iar calcificarea valvelor reduce mobilitatea și intensitatea zgomotului întâi.

Răspuns: A, C, E

1. Scăderea performanței cardiace este compensată prin creșterea presiunilor de umplere și tahicardie. Perfuzia renală redusă activează sistemul renină-angiotensină, determinând vasoconstricție și retenție de sodiu și apă. În formele cronice severe crește și ADH, favorizând retenția de apă și hiponatremia.

• A Adevărat: retenție sodică.
• B Fals ca răspuns compensator predominant: vasoconstricție periferică.
• C Adevărat: creșterea presiunii de umplere și tahicardia pot menține debitul.
• D Fals: perfuzia renală redusă activează sistemul renină-angiotensină.
• E Adevărat: ADH crescut în insuficiența cronică severă.

Răspuns: B, C

Răspuns: A, D

1. Compresiile eficiente la adult au adâncimea de 5-6 cm și ritmul de 100-120/minut, cu raport de 30 compresii la două ventilații. Extensia capului și ridicarea bărbiei deschid calea aeriană; monitorizarea ECG aparține etapei avansate și nu este o condiție pentru începerea suportului de bază.

Răspuns: C, E

1. Blocul complet de ramură dreaptă întârzie activarea ventriculului drept, lărgind QRS și producând o undă R tardivă proeminentă în V1.

• A Unda S adâncă în V1 sugerează bloc de ramură stângă.
• B Unda R tardivă în V6 aparține blocului stâng.
• C R amplă tardivă în V1 este caracteristică.
• D Undele Q anormale nu reprezintă criteriul cerut pentru blocul drept.
• E Durata QRS de cel puțin 0,12 secunde definește blocul complet.

Răspuns: B, C, D

1. În blocul de ramură dreaptă, activarea întârziată a ventriculului drept produce o undă R tardivă și aspect rsR′ în V1 și V2. Asocierea unui hemibloc anterior stâng poate determina deviație axială stângă. Unda S adâncă în V1 și dedublarea inversată a zgomotului II caracterizează blocul de ramură stângă.

Răspuns: B, E

1. Infarctul de tip 2 rezultă din dezechilibrul dintre necesarul de oxigen al miocardului și aportul disponibil. Hipotensiunea și aritmiile pot produce acest dezechilibru fără un accident primar de placă.

• A Fals: infarctul asociat trombozei de stent este tipul 4b.
• B Adevărat: scăderea presiunii de perfuzie poate reduce aportul coronarian de oxigen.
• C Fals: fisura plăcii este un mecanism coronarian primar, încadrat la tipul 1.
• D Fals: infarctul legat de bypassul aorto-coronarian aparține tipului 5.
• E Adevărat: aritmiile pot crește consumul de oxigen sau compromite perfuzia coronariană.

Răspuns: A, D

1. Abciximabul blochează receptorul plachetar GP IIb/IIIa și împiedică legarea fibrinogenului între trombocite. Astfel inhibă puternic agregarea, printr-un mecanism diferit de heparină, inhibitorii trombinei și antagoniștii P2Y12.

Răspuns: A, B, C

Răspuns: A, D, E

1. Stenoza aortică limitează creșterea debitului la efort și crește solicitarea ventriculului stâng, explicând sincopa și angina; auscultația relevă suflu sistolic cu iradiere carotidiană.

• A Sincopa de efort este o manifestare clasică.
• B Suflul protodiastolic caracterizează regurgitarea aortică.
• C Pulsul amplu cu colaps rapid sugerează regurgitare aortică.
• D Suflul de ejecție cu iradiere pe carotide este caracteristic.
• E Angina poate apărea prin dezechilibru între necesar și aport coronarian.

Răspuns: A, B, C, E

1. ECG poate evidenția modificări difuze ST-T, iar ecocardiografia evaluează funcția și cinetica ventriculară. IRM caracterizează inflamația miocardică și ajută la confirmare. Coronarografia poate exclude ischemia acută; biopsia se rezervă pacienților selectați, inclusiv celor cu debut fulminant sau agravare.

• A Pot exista anomalii difuze ale undei T și segmentului ST.
• B Ecocardiografia este o investigație esențială a funcției biventriculare.
• C IRM este recomandat pentru confirmare și caracterizare tisulară.
• D Biopsia este invazivă și rezervată unor pacienți selectați, nu tuturor.
• E Coronarografia este adesea necesară pentru excluderea ischemiei acute.

Răspuns: C, D