Motivație și structuri motivaționale: Psihologie la Bacalaureat

„Născută într-o familie de intelectuali, educată în buna tradiție a școlii românești, formată ca medic de titanii școlii românești de medicină care i-au fost dascăli, marcată de contactul cu strălucirea intelectuală a României interbelice, personalitatea Anei Aslan era un amestec de inteligență lucidă, temeritate, perseverență, feminitate și romantism. Ana Aslan își venera maeștrii. Considera ingratitudinea un păcat de neiertat. Căuta adevărul cu obstinație. Citez: „Urăsc minciuna, pe care o consider cea mai gravă insultă adusă demnității intelectuale a omului. Minciuna este infinit mai gravă decât eroarea; ea reprezintă eroarea premeditată și acceptată ca atare”. lată cum o descrie Valentin Lipatti: "Această mare doamnă era o apariție delicată, fragilă, la care te izbea privirea. Părea că întreaga sa inteligență era concentrată în ochii mari verzi-căprui, alături de curiozitate, ironie, voința de a trăi și munci. (...) Orele pe care le-am petrecut de vorbă cu Ana Aslan au însemnat pentru mine și o explorare a personalității sale - amestec ciudat și fascinant de inteligență și ironie, de entuziasm copilăresc și de timiditate, de exigență și rigoare, de automulțumire și de egoism, dar și de dăruire de sine. (...) O privire pătrunzătoare, care anihila orice intenție de a te dedubla în vreun fel, intenție inutilă dealtfel în fața spiritului său de observație și mai ales al intuiției sale... Prin ce secret această apariție fragilă domina prin simpla ei prezență orice adunare în care apărea? Feminină, de o eleganță sobră, de mare rafinament, exigentă cu colaboratorii, dar mai ales cu ea însăși, personalitatea Anei Aslan era un uluitor aliaj de austeritate, voință, riguroasă disciplină, sensibilitate, dragoste de viață și înțeleaptă înțelegere pentru cei din jurul său. O viață de luptă, de decepții și triumf, îngropase undeva adânc o dureroasă vulnerabilitate și dorință de afecțiune. Dăruirea cu care și-a îmbrățișat profesiunea nu a lăsat loc întemeierii unei familii. (...) Dincolo de rigoarea cu care își controla și își stăpânea exteriorizările, preferința pentru muzica lui Grieg și Chopin îi trăda sensibilitatea delicată și puternică." (...) Personalitatea sa este fascinantă: îmbracată mereu la patru ace, cu o siluetă filiformă, distantă dar respectuoasă, mereu aranjată și coafată, retrasă și totuși cordială. Ca orice om care se dăruiește unui țel atât de mistuitor, Ana Aslan a avut o disciplină de viață și o rigoare incredibilă. Respecta normele sociale și, chiar daca lua masa singură, nu mânca niciodată fară să fie îmbrăcată elegant, parfumată și fără să poarte bijuteriile preferate. Spunea despre sine, într-un interviu, că i-au plăcut oamenii și poveștile lor de viață, chiar dacă nu a fost mereu înțeleasă de cei din jur. A ales să nu se căsătorească niciodată și să nu aibă copii. A ales, mai presus de orice, medicina. Prefera să își aducă hainele de la o casă de modă din Milano și mărturisea că, în anii studenției, era dispusă să își aloce banii pe o lună pe o rochie, dar o rochie frumoasă. Muncea mult, până la 12 ore pe zi, dar știa și să fie mondenă: juca bridge, asculta muzică și mergea la spectacole de balet.” (http://www.fundatiaanaaslan.ro/books/inmemoriam.pdf)