III30 p
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre spațiul românesc în secolele al XIV-lea - al XV-lea, având în vedere: - precizarea unui conflict militar la care participă românii din sudul Carpaților în secolul al XIV-lea și menționarea a două aspecte cu privire la acesta; - menționarea a două acțiuni politice referitoare la spațiul românesc din estul Carpaților în secolul al XIV-lea; - prezentarea unui fapt istoric la care participă românii în prima jumătate a secolului al XV-lea; - formularea unui punct de vedere referitor la acțiunile diplomatice desfășurate de români în a doua jumătate a secolului al XV-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
Cam 2 pagini
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În secolele al XIV-lea și al XV-lea, statele medievale românești s-au consolidat în condițiile presiunii puterilor vecine. Conducătorii au folosit atât rezistența militară, cât și alianțele diplomatice pentru apărarea autonomiei.
Un conflict la care au participat românii din sudul Carpaților a fost bătălia de la Posada, din 1330. Regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, a desfășurat o campanie împotriva lui Basarab I, urmărind restabilirea autorității sale asupra Țării Românești. Basarab a evitat confruntarea în condițiile impuse de adversar și a atacat oastea ungară în timpul retragerii, într-un loc îngust. Victoria sa a înlăturat încercarea de supunere militară și a confirmat independența statului față de coroana ungară. Astfel, un conducător local a reușit să transforme rezistența armată într-un mijloc de consolidare politică.
În spațiul est-carpatic, o primă acțiune politică din secolul al XIV-lea a fost trecerea lui Bogdan din Maramureș în Moldova și înlăturarea urmașilor lui Dragoș. Această acțiune a dus la desprinderea Moldovei de sub dominația Ungariei. O a doua acțiune a fost recunoașterea suzeranității regelui Poloniei de către Petru I Mușat, în 1387. Domnul Moldovei căuta un sprijin extern împotriva pretențiilor maghiare. Cele două acțiuni au contribuit la afirmarea statului, una prin înlăturarea controlului direct, cealaltă printr-o alianță care echilibra presiunea vecinilor.
În prima jumătate a secolului al XV-lea, românii au participat la lupta antiotomană condusă de Iancu de Hunedoara. Un fapt relevant este campania cea lungă din 1443-1444. Oștile creștine au înaintat în Balcani și au obținut victorii asupra otomanilor, urmărind limitarea expansiunii acestora în Europa. Dificultățile iernii și ale aprovizionării au determinat întoarcerea armatei. Campania a arătat că rezistența antiotomană depășea apărarea unui singur teritoriu și presupunea cooperare militară într-un context regional.
Consider că diplomația românească din a doua jumătate a secolului al XV-lea a urmărit obținerea unui sprijin extern pentru apărarea autonomiei. Un argument este tratatul încheiat de Ștefan cel Mare cu regele Ungariei, Matia Corvin, în 1475, în contextul amenințării otomane. Deoarece victoria de la Vaslui nu înlătura riscul unei noi campanii a sultanului, domnul Moldovei avea nevoie de aliați. Tratatul prevedea sprijin reciproc împotriva adversarilor, iar înțelegerea se înscria într-o politică de echilibru între puterile vecine. Așadar, alianțele erau instrumente de susținere a rezistenței militare și de protejare a statului.
Evoluția spațiului românesc medieval a rezultat din îmbinarea organizării interne, a victoriilor militare și a acordurilor diplomatice adaptate împrejurărilor.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.