Salut, sunt Zece!
Aici exersezi gratis pentru Evaluarea Națională și Bac, cu subiecte reale și rezolvări pas cu pas.
Fără cont, de pe telefon sau calculator.
Începe să exersezi94 de cerințe oficiale din subiectele de Bac; aici sunt cele mai noi 20. Rezolvi pe loc sau pe caiet, apoi te verifici pe barem.
Prezentați două fapte istorice referitoare la statul român, desfășurate în perioada 1918-1923.
La 1 decembrie 1918, adunarea de la Alba Iulia a hotărât unirea Transilvaniei cu România, contribuind la realizarea României Mari. Constituția din 1923 a definit statul drept național, unitar și indivizibil și a oferit provinciilor unite un cadru politic comun.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre statul român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea - primele trei decenii ale secolului al XX-lea, având în vedere: - menționarea a două măsuri de politică internă care au contribuit la constituirea și consolidarea statului român în perioada 1860-1865; - precizarea constituției adoptate în statul român, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și menționarea a două aspecte referitoare la prevederile acesteia; - prezentarea unui fapt istoric desfășurat în Transilvania, în anul 1918, pentru realizarea României Mari; - formularea unui punct de vedere referitor la politica internă a României în perioada 1919-1927 și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
Cam 2 pagini
Constituirea și consolidarea statului român au rezultat din reforme interne și din valorificarea contextului european. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost create instituții comune, iar în primele decenii ale secolului al XX-lea statul național unitar și-a reorganizat viața politică.
În perioada 1860-1865, secularizarea averilor mănăstirești, adoptată în 1863, a trecut întinse proprietăți în patrimoniul statului. O altă măsură a fost reforma agrară din 1864, care a desființat claca și a împroprietărit o parte a țăranilor. Ambele au contribuit la modernizarea societății. Unificarea administrativă din 1862 crease deja un singur guvern și o singură adunare, la București. Astfel, unirea realizată prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a primit o structură instituțională comună. Reformele au întărit capacitatea statului de a interveni în educație, administrație și economie, chiar dacă nu au eliminat toate dificultățile sociale.
Constituția din 1866, adoptată după venirea lui Carol I, a organizat statul ca monarhie constituțională ereditară. Un prim aspect era separarea puterilor: puterea executivă revenea domnului și guvernului, cea legislativă era exercitată de domn și reprezentanța națională, iar puterea judecătorească aparținea instanțelor. Un al doilea aspect era garantarea unor drepturi și libertăți, precum libertatea presei și a întrunirilor. Votul era cenzitar, ceea ce limita participarea politică în funcție de avere. Constituția oferea totuși cadrul necesar funcționării instituțiilor moderne și stabilității dinastice.
În Transilvania, realizarea României Mari a fost decisă prin Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Prăbușirea Austro-Ungariei a creat condiții pentru afirmarea dreptului națiunilor la autodeterminare. Delegații românilor au adoptat rezoluția unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Rezoluția prevedea și principii democratice și drepturi pentru naționalități. Pentru administrarea provizorie a teritoriilor au fost constituite organisme proprii. Prin urmare, unirea s-a întemeiat pe o decizie reprezentativă a românilor din provincie, ulterior confirmată juridic și diplomatic.
Consider că politica internă din 1919-1927 a urmărit integrarea provinciilor unite și consolidarea cadrului democratic. Un argument este Constituția din 1923: ea a definit România ca stat național, unitar și indivizibil și a introdus cadrul comun al organizării politice pentru întregul teritoriu. Deoarece provinciile aveau anterior sisteme juridice diferite, această reglementare constituțională facilita unificarea instituțională. Ea a consacrat votul universal masculin și a menținut drepturi cetățenești și principiul separării puterilor. Așadar, adoptarea sa demonstrează orientarea către consolidarea statului rezultat din unirea din 1918, chiar dacă practica politică interbelică a avut limite.
De la reformele lui Cuza la instituțiile României Mari, evoluția statului a combinat construcția națională cu modernizarea politică și socială.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Revoluționarii moldoveni, [...] ajunși dincolo de Carpați, au rămas profund impresionați de
Adunarea de la Blaj. La 12 mai 1848, la Brașov, ei au redactat programul cunoscut sub denumirea
de Prințipiile noastre pentru reformarea patriei, care prevedea: [...] împroprietărirea țăranilor fără
despăgubire [...], „unirea Moldovei și a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc“. [...]
Comitetul revoluționar și comitetul executiv au pregătit [...] declanșarea revoluției în Țara
Românească [...]. Au decis trecerea la acțiune, hotărându-se ca procesul revoluționar să înceapă la
9 iunie 1848, la București, dar și în alte locuri: Islaz, Telega, Ocnele Mari etc. [...] Aflând de proiectele
de acțiune ale Comitetului revoluționar și de apropiata izbucnire a revoluției, autoritățile [...] au trecut
la măsuri represive, efectuând arestări în rândul fruntașilor revoluționari. Din această cauză, în mai
multe puncte din țară, [...] revoluția n-a putut izbucni.
Declanșarea revoluției la Islaz s-a putut realiza în condiții optime [...]. Au fost de față Ion
Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu și preotul Radu Șapcă, cel dintâi citind Proclamația [...]. La
primul punct s-a definit „poziția internațională“ a Țării Românești, care rămânea „în aceleași legături
[...] cu Înalta Poartă [Imperiul Otoman]“ [...]. Totodată, Țara Românească își proclama deplina
„neatârnare administrativă și legislativă“, deci autonomia, respingându-se orice amestec al vreunei
puteri din afară [...]. Prin Proclamație, egalitatea politică a cetățenilor, libertatea „absolută“ a tiparului
și desființarea rangurilor boierești ofereau temeiul social noii construcții a societății. [...] În fruntea
statului rămânea, potrivit Proclamației, un domn, dar „responsabil“ și ales pe cinci ani din toate
categoriile sociale [...]. Adunarea Legislativă [...] trebuia alcătuită din „reprezentanți ai tuturor stărilor
societății“. [...] Era instituită garda națională. O atenție deosebită era dată învățământului,
instrucțiunea publică urmând a fi „egală și întreagă pentru tot românul“.
(
Istoria românilor
)
Numiți un revoluționar din Țara Românească, precizat în sursa dată.
Ion Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu, Radu Șapcă
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Precizați secolul la care se referă sursa dată.
Răspuns: al XIX-lea
Menționați programul elaborat de revoluționarii moldoveni și o prevedere a acestuia, la care se referă sursa dată.
Prințipiile noastre pentru reformarea patriei
împroprietărirea țăranilor fără despăgubire; unirea Moldovei cu Valahia etc.
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la Comitetul revoluționar.
Comitetul revoluționar și comitetul executiv au pregătit [...] declanșarea revoluției în Țara Românească; Aflând de proiectele de acțiune ale Comitetului revoluționar și de apropiata izbucnire a revoluției, autoritățile [...] au trecut la măsuri represive; a hotărât ca procesul revoluționar să înceapă la 9 iunie 1848 în mai multe localități etc.
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Proclamația de la Islaz, susținându-l cu două informații selectate din sursă.
Proclamația de la Islaz conține prevederi referitoare la statutul politico-juridic al Țării Românești. Informațiile care susțin punctul de vedere sunt: La primul punct s-a definit „poziția internațională‟ a Țării Românești, care rămânea „în aceleași legături [...] cu Înalta Poartă [Imperiul Otoman]‟ și Țara Românească își proclama deplina „neatârnare administrativă și legislativă‟, deci autonomia, respingându-se orice amestec al vreunei puteri din afară SAU Proclamația de la Islaz viza organizarea instituțiilor politice din Țara Românească. Informațiile care susțin punctul de vedere sunt: În fruntea statului rămânea, potrivit Proclamației, un domn, dar „responsabil‟ și ales pe cinci ani din toate categoriile sociale și Adunarea Legislativă [...] trebuia alcătuită din „reprezentanți ai tuturor stărilor societății‟ etc.
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia o acțiune din politica internă a statului român din perioada 1863-1883 a contribuit la modernizarea acestuia. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.)
Legea instrucțiunii publice, Constituția din 1866 etc.
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să
colaboreze cu două guverne, unul la Iași și celălalt la București. Abia la sfârșitul anului 1861, Imperiul
Otoman a recunoscut unirea politico-administrativă a Moldovei cu Țara Românească pe timpul
domniei lui Cuza [...].
Unirea, odată realizată, neînțelegerile politice au reapărut cu puteri sporite de însemnătatea
problemelor de rezolvat, între care cea mai dificilă era, desigur, elaborarea Legii rurale [...]. O altă
problemă a estompat temporar confruntarea în jurul Legii rurale: secularizarea averilor mănăstirești
[...]. Prin legea din [...] 1863 au fost trecute în proprietatea statului „toate averile mănăstirești“. Ca
urmare, aproximativ un sfert din teritoriul țării a devenit patrimoniu al statului, ceea ce a mărit
suprafața de care dispuneau autoritățile pentru viitoarea împroprietărire. Cu scopul de a elimina
obstacolele din calea împroprietăririi, ca și a altor reforme, Cuza [...] a promulgat o nouă constituție
(Statutul Dezvoltător), care întărea puterea domnului în detrimentul legislativului.
(
F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român
)
Numiți noua constituție precizată în sursa B.
Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele
dispoziții foarte înaintate și altele retrograde. În problema unirii Moldovei cu Țara Românească -
fundamentală pentru români - se alesese o cale de compromis. [...] Menținute sub suzeranitatea Porții
[Imperiul Otoman] și sub „garanția colectivă“ a puterilor, cele două țări urmau „să se administreze liber
și în afara oricărei ingerințe a Înaltei Porți“, purtând denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei și
Țării Românești“, separația administrativ-politică fiind însă menținută mai departe. Fiecare Principat
urma să fie condus de câte un domn și miniștrii săi, ultimii supuși responsabilității ministeriale. Puterea
legislativă trebuia să fie exercitată colectiv de domn, Adunarea din țara respectivă și Comisia centrală
nou instituită, comună Principatelor. Puterii judecătorești trebuia să i se asigure independența [...].
Domnul urma să fie ales în fiecare țară pe viață de către Adunarea electivă. Domn putea fi fiecare
muntean sau moldovean, cu un venit de 3 000 de galbeni și având îndeplinite funcții publice timp de
zece ani. [...] În ansamblu, Convenția de la Paris, deși nu acorda Unirea, apropia pe români de
momentul realizării unificării celor două Principate. (
D. Berindei, Istoria românilor
)
Precizați, din sursa A, o informație referitoare la domn.
Domnul urma să fie ales pe viață de Adunarea electivă.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Menționați două spații istorice, precizate atât în sursa A, cât și în sursa B.
Moldova și Țara Românească.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că puterile ajung la un compromis în problema unirii românilor.
Răspuns: a) Adevărat
Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect).
Cauză: prin legea din 1863 toate averile mănăstirești au trecut în proprietatea statului. Efect: aproximativ un sfert din teritoriul țării a devenit patrimoniu al statului.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Prezentați două fapte istorice din perioada 1866-1886 referitoare la România.
În 1866 a fost adoptată Constituția care instituia monarhia ereditară și separarea puterilor, oferind cadrul organizării statului. În 1877, România și-a proclamat independența și a participat la războiul împotriva Imperiului Otoman; independența a primit recunoaștere internațională în 1878.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Ocupația militară otomană a Principatelor a fost de scurtă durată. Sub presiunea Marii
Britanii și a Franței, Imperiul otoman și reprezentanții boierilor români au ajuns în 1822 la o înțelegere
prin care se menținea suzeranitatea otomană, [...] reinstaurându-se domnii pământeni în Țara
Românească și Moldova. [...] Dorința noilor domni [...] Grigore Ghica (1822-1828) al Țării Românești
și Ioan Sandu Sturdza (1822-1828) al Moldovei de a-și extinde prerogativele puterii, le-a atras
opoziția boierilor care doreau puteri sporite doar pentru ei. Drept urmare, îndelungatul conflict dintre
domnitori și boieri a continuat și în perioada post-fanariotă.
O altă problemă nerezolvată se referea la rolul Rusiei. Noul țar, Nicolae I [...], era hotărât să
apere cu orice preț interesele Rusiei în Principate; în 1826 el l-a silit pe sultanul turc să semneze
Convenția de la Akkerman. Prevederile acesteia reafirmau prerogativele Rusiei ca putere protectoare
[...]. Guvernul rus părea decis să scoată complet Principatele de sub suzeranitatea otomană. Drept
urmare, a solicitat domnilor și boierilor să elaboreze un regulament general, în scopul reorganizării, pe
plan intern, a administrației politice și a vieții economice.
(
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României
)
Numiți un domnitor precizat în sursa A.
Grigore Ghica, Ioan Sandu Sturdza
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Anii de domnie personală a lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) au fost productivi și sugestivi
în privința a ceea ce a intenționat să facă pentru a aduce Țara Românească mai aproape de
standardele europene de civilizație. Acceptând ideea că prosperitatea unei națiuni depinde de comerț,
a luat măsuri pentru a îmbunătăți drumurile, ce se aflau într-o stare dezastruoasă, s-a străduit să
elimine tarifele vamale ce mai existau între Țara Românească și Moldova, acțiune care, în consecință,
ar fi condus la o uniune vamală și la o inevitabilă apropiere politică între cele două Principate. Bibescu
a încercat să protejeze interesele economice ale țării, [...] cerând cu insistență guvernului otoman
acordul pentru o creștere a taxelor de la 3% la 5% la bunurile manufacturate de import.
Cu toate că a fost puternic preocupat de educație, soluția sa de rezolvare a înapoierii culturale,
așa cum o numea el, s-a deosebit substanțial de planurile generației mai tinere de boieri liberali. În loc
să sporească rolul limbii române [...] a propus introducerea limbii franceze ca limbă de predare în
învățământul secundar și liceal [...]. (
K. Hitchins, Românii 1774-1866
)
Precizați, din sursa B, o informație referitoare la comerț.
prosperitatea unei națiuni depinde de comerț; domnul a cerut creșterea taxelor pentru anumite produse importate etc.
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Menționați cele două Principate la care se referă atât sursa A, cât și sursa B.
Țara Românească, Moldova
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că domnitorul este preocupat de domeniul educației.
Răspuns: B
Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect).
cauză: Dorința noilor domni [...] Grigore Ghica (1822-1828) al Țării Românești și Ioan Sandu Sturdza (1822-1828) al Moldovei de a-și extinde prerogativele puterii, le-a atras opoziția boierilor care doreau puteri sporite doar pentru ei. și efect: Drept urmare, îndelungatul conflict dintre domnitori și boieri a continuat și în perioada post-fanariotă. SAU cauză: Guvernul rus părea decis să scoată complet Principatele de sub suzeranitatea otomană. și efect: Drept urmare, a solicitat domnilor și boierilor să elaboreze un regulament general, în scopul reorganizării, pe plan intern, a administrației politice și a vieții economice. etc.
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Prezentați alte două fapte istorice la care participă românii în perioada 1801-1864, în afara celor la care se referă sursele date.
elaborarea proiectului politic Prințipiile noastre pentru reformarea patriei, dubla alegere a lui Al. I Cuza, realizarea reformei agrare etc.
Din baremul oficial. Orice răspuns corect echivalent e bun.
Îți scriem când punem subiecte oficiale noi explicate, în ziua examenului cu grila și rezultatele și, rar, când avem nevoie de ajutorul tău. Cel mult 2 emailuri pe lună, plus zilele de examen. Doar despre Bacalaureat.
Gata! Ți-am trimis un email de confirmare. Dacă nu-l vezi, uită-te și în Promoții sau Spam.