Examen barou, absolvire INPPA, noiembrie 2022

Între avocatul AA din Baroul S. și clientul CC se încheie un contract de asistență juridică având ca obiect asistare/reprezentare într-un dosar civil aflat pe rolul Tribunalului B. În temeiul acestui contract de asistență juridică:

Avocatul AA, la solicitarea lui BB și CC, redactează un contract de împrumut de consumație nr. X/2022, încheiat între BB (creditor) și CC (debitor), cu atestarea identității părților, a conținutului și a datei actului. În acest caz:

Avocatul stagiar AA a încheiat un contract de colaborare cu „BB - societate civilă de avocați”, cu sediul în municipiul B. În acest caz:

Avocatul CD, care îl reprezintă pe clientul său AB, se prezintă la o autoritate publică, unde este primit de reprezentantul acesteia, în vederea rezolvării sesizării adresate autorității de către AB. Reprezentantul autorității publice are o atitudine abuzivă și nelegală față de CD, cu care intră într-un conflict direct. Conflictele avocatului cu autoritățile publice se aduc de îndată la cunoștința:

Avocatul AA a devenit incompatibil la 1 februarie 2022, sens în care a fost trecut pe tabloul avocaților incompatibili începând cu această dată, dar a continuat să exercite profesia de avocat până în luna august 2022 inclusiv. În acest caz fapta sa constituie:

În caz de nedemnitate, Consiliul Baroului în care avocatul constatat nedemn este înscris pe tabloul avocaților comunică decizia motivată, împreună cu hotărârea judecătorească și înscrisurile în baza cărora a fost verificată starea de nedemnitate, în termen de 15 zile:

Decizia Consiliului Baroului X prin care s-a stabilit contribuția avocaților la realizarea bugetului baroului va fi:

Înainte de prezentarea la examenul de primire în profesia de avocat, numitul AB îndeplinește funcția de administrator unic al Societății X S.R.L. În urma promovării examenului de intrare în profesia de avocat de către AB:

Prin decizia Decanului Baroului S., ca urmare a unei contestații/reclamații cu privire la onorariile încasate, s-a dispus restituirea de către avocatul BD către clientul său SD a unei părți din onorariul perceput, respectiv suma de 2500 lei, motivat de îndeplinirea parțială a obligațiilor profesionale asumate prin contractul de asistență juridică. În acest context:

AA exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unei entități care nu face parte din formele de organizare profesională recunoscute de lege.

Într-un contract de vânzare se stipulează clauza conform căreia, „în cazul în care cumpărătorul nu plătește, în termenul indicat la art. x din Contract, oricare dintre ratele/tranșele ce alcătuiesc prețul vânzării, acesta va fi desființat integral și de plin drept, cumpărătorul fiind de drept în întârziere prin simplul fapt al neexecutării obligației de plată”. Clauza ar putea produce următoarele efecte:

X este debitorul lui Y pentru mai multe datorii constând în sume de bani. Dat fiind că X și Y nu au convenit asupra cărei/căror datorii se impută plata, iar X efectuează o plată:

A îi închiriază lui B un imobil-apartament cu destinație de locuință, durata închirierii fiind de 5 ani, în contract stipulându-se că „locatarul renunță la dreptul de denunțare unilaterală”. După 2 ani de executare a contractului, locatarul notifică locatorului denunțarea unilaterală a acestuia cu un preaviz de 60 zile. În această situație, contractul de închiriere:

D.G. este debitorul lui A.B. în ceea ce privește restituirea unei creanțe de 100.000 lei. După scadență, deoarece D.G. nu își achită obligația, A.B. înregistrează o acțiune oblică având două capete de cerere. În primul rând, A.B. solicită ca instanța să îl autorizeze să efectueze în numele lui D.G., în calitate de tată al defunctului D.O., acte de acceptare a succesiunii rămase după de cujus; prin al doilea capăt de cerere, A.B. solicită să i se permită să execute silit creanțele restante pe care D.G., în calitate de creditor al contractului de întreținere încheiat cu D.I., al doilea său fiu, neglijează să le valorifice. A.B. își motivează cererea de chemare în judecată prin aceea că D.G. a refuzat sau a neglijat să își exercite drepturile. D.G. se apără cerând respingerea acțiunii și susținând că, în ceea ce privește acceptarea succesiunii, instanța nu poate admite acțiunea deoarece creditorul nu poate exercita drepturile și acțiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului și că, relativ la cererea de executare a contractului de întreținere, creditorul nu are posibilitatea exercitării pe cale oblică a unor drepturi inalienabile și insesizabile. Instanța respinge acțiunea. A.B. apelează la dumneavoastră, în calitatea de avocat, pentru o analiză a soluției instanței în vederea atacării hotărârii judecătorești. Potrivit opiniei dvs, bazate pe starea de fapt descrisă în speță și pe prevederile legale:

A și B sunt coproprietari asupra unui bun imobil format din casă și teren în cote ideale de 75%, respectiv 25%. Profitând de un mandat general acordat de B, A înstrăinează prin vânzare întreg dreptul de proprietate asupra imobilului cumpărătorului C. În calitatea dvs de avocat, B se prezintă la dvs. pentru a vă cere sfatul. Potrivit opiniei dvs:

Prin contractul de vânzare încheiat la data de 13.10.2021 între vânzătorul A și cumpărătorul B se transmite proprietatea asupra unei betoniere. După predarea bunului, B înregistrează o acțiune în rezoluțiunea contractului, cerând restituirea prețului, a cheltuielilor vânzării, precum și daune- interese pentru prejudiciile suferite ca urmare a întârzierii livrării produselor către diverși beneficiari. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că betoniera, odată încărcată, are scurgeri periculoase în zona motorului, ceea ce a dus la frecvente întârzieri în livrarea produselor către beneficiari. Prin întâmpinare, A solicită respingerea cererii de chemare în judecată, demonstrând că, la rândul său, cumpărase betoniera de la C cu câteva zile anterior vânzării spre B. A folosise o singură dată utilajul, fără să observe nimic suspect. În urma efectuării unei expertize tehnice asupra viciilor ascunse, s-a constatat că betoniera fusese reparată superficial de către C, piesa înlocuită, de proastă calitate, cedând după câteva utilizări. Instanța, judecând acțiunea:

În scopul garantării restituirii unui credit, Banca CRD încheie la data de 25.04.2022 un contract autentic de ipotecă cu debitorul A asupra imobilului casă proprietate a acestuia din urmă, instituind totodată și interdicția de înstrăinare sau grevare cu alte sarcini a imobilului ipotecat. Contractul de ipotecă se înscrie în cartea funciară a imobilului. La data de 19.09.2022, A înstrăinează prin vânzare imobilul ipotecat către B. Banca CRD solicită anularea vânzării pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitate impuse contractual. Plecând de la starea de fapt și de la calificarea juridică a speței, dumneavoastră, în calitate de avocat, exprimați opinia că:

A, în vârstă de 16 ani se căsătorește cu B, în vârstă de 22 ani la data de 3.09.2020. Ulterior, la data de 11.01.2021 căsătoria dintre cei doi este anulată, deoarece se demonstrează că B era deja căsătorit cu C, fapt necunoscut de A. La data de 08.01.2021, A încheiase cu D un contract de vânzare a imobilului dobândit prin succesiune de la tatăl său, decedat într-un accident auto. La data de 10.02.2021, mama lui A, se adresează instanței solicitând anularea contractului încheiat de A cu D, invocând lipsa încuviințării sale la încheierea actului juridic. Instanța:

F. în calitate de reclamant, se adresează instanței, la data de 1.09.2021 pentru a se constata că nu este tatăl minorei M. și pentru a fi înlăturat numele său de la secțiunea "tată" din certificatul de naștere al minorei, respectiv pentru ca acesteia să-i fie modificat numele de familie în consecință. F. arată în motivarea cererii de chemare în judecată că la data la care s-a pronunțat divorțul, 1.03.2021, fosta soție, numita G., mama minorei M., în vârstă de 6 ani, i-a spus că el nu este tatăl biologic al acesteia. Ca urmare, fostul soț a făcut investigații medicale care au confirmat că acesta suferea din naștere de o afecțiune care îl împiedica să aibă urmași. În acest context, instanța de judecată:

În anul 2016, soții A și B , împreună cu cei trei copii minori ai lor, se mută în casa dobândită de B prin moștenire legală, bun propriu. Soții efectuează lucrări de renovare și amenajare a locuinței, cumpărând mobilă și obiecte de artă pentru decorarea ei. Începând cu anul 2019, B, suferind de alcoolism cronic, începe să vândă, fără știrea lui A, obiecte din casă, iar în decembrie 2020 înstrăinează fratelui său C, pe o sumă derizorie, două tablouri pictate de un artist plastic renumit. Deși A sesizează a doua zi dispariția tablourilor, abia în februarie 2022 A află cine este adevăratul cumpărător, drept pentru care introduce, în martie 2022, o acțiune în anularea vânzării și restituirea bunurilor, motivând că imobilul în care se aflau tablourile este locuința familiei. C se apără susținând că oricare dintre soți poate înstrăina cu titlu oneros bunuri comune a căror înstrăinare nu este supusă unor formalități de publicitate, că nu este notat în cartea funciară că imobilul este locuință a familiei, că nu există un refuz scris din partea lui A cu privire la vânzare și că el este de bună-credință, deoarece nu știa că imobilul în care locuiau A și B este locuința familiei. În schimb, A face dovada că C, împreună cu familia acestuia, îi vizitaseră adesea pe soții A și B în acea casă, fiind prezenți la principalele evenimente de familie. Instanța:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei X, reclamantul AA a chemat în judecată pe pârâtul BB, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare încheiat între vânzătorul BB și cumpărătorul CC. La primul termen de judecată, instanța a încuviințat probatoriul solicitat și a dispus amânarea judecății în vederea atașării tuturor înscrisurilor existente în dosarul notarial aferent contractului de vânzare. La al doilea termen de judecată, instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a cumpărătorului CC. Reclamantul AA a fost de acord cu această extindere a cadrului procesual, iar pârâtul BB s-a opus, motivat de faptul că a fost depășit termenul până la care este permisă modificarea cererii de chemare în judecată. În aceste condiții, instanța de judecată:

Creditorul CC a solicitat punerea în executare a unui titlu executoriu (hotărâre judecătorească definitivă) care vizează mai mulți debitori obligați în solidar care au domiciliile în localități diferite. Executarea silită a fost încuviințată de instanța în a cărei rază teritorială domiciliază unul dintre debitori. Ulterior, este formulată o contestație la executare de către un alt debitor solidar cu domiciliul în altă localitate, care nu se află în raza teritorială a instanței de executare care a încuviințat executarea silită. În acest caz, dacă legea specială nu dispune altfel, instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare este:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de către AA, în calitate de reclamant, acesta solicită plata prejudiciului produs de pârâtul locatar BB, asupra imobilului obiect al locațiunii. Reclamantul AA arată, totodată, că prejudiciul a fost constatat ulterior expirării termenului contractual. Cererea de chemare în judecată a reclamantului AA este admisă în parte, iar acesta formulează apel împotriva soluției. Pârâtul - intimat BB se apără invocând, abia în apel, excepția autorității de lucru judecat, învederând că există deja pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de respingere cu privire la pretinsul prejudiciu (aspect confirmat de înscrisurile depuse la dosar), în temeiul unei cereri identice formulate în perioada de executare a contractului de locațiune. În acest context, instanța:

AA în calitate de reclamant, formulează o cerere, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul BB. La al doilea termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, înainte de administrarea probatoriului, reclamantul AA depune în instanță o cerere privind transformarea ordonanței președințiale într-o cerere de drept comun. Instanța de judecată admite pe fond cererea de chemare în judecată, așa cum a fost transformată de către reclamantul AA. Pârâtul BB declară apel în termen legal, împotriva sentinței pronunțate de Judecătorie, solicitând admiterea apelului întrucât prima instanță a greșit când a admis cererea modificată a reclamantului AA prin care acesta a solicitat transformarea ordonanței președințiale într-o cerere de drept comun, aceasta fiind depusă peste termenul legal de modificare a cererii introducrive. În acest caz, instanța de apel:

Prin contestația la executare formulată de contestatorul AA, în contradictoriu cu intimatul BB, se solicită anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite și a tuturor formelor de executare silită îndeplinite în dosarul de executare silită. Prin întâmpinare, BB invocă excepția tardivității formulării contestației la executare raportat la formele de executare îndeplinite în cauză a căror constatare a nulității se solicită. Instanța de judecată respinge, prin încheiere, excepția tardivității ca neîntemeiată, apreciind că termenul prevăzut de art. 715 NCPC a fost respectat, față de data comunicării actelor de executare, iar prin hotărârea pronunțată pe fondul cauzei, instanța respinge ca nefondată contestația la executare. Împotriva hotărârii primei instanțe contestatorul AA formulează apel principal, iar pârâtul BB formulează apel incident, în termen legal, criticând soluția de respingere a excepției tardivității. În aceste condiții:

AB a formulat o acțiune în revendicare imobiliară în contradictoriu cu CD, acțiune depusă la Judecătoria X. Odată cu întâmpinarea, pârâtul CD a formulat o cerere de chemare în garanție a terțului EF de la care cumpărase imobilul revendicat de AB. În acest context:

Societatea AA S.R.L. a introdus la Judecătoria X o cerere prin care a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 173.654 lei, în baza unui contract și a unor facturi acceptate de debitoarea pârâtă Societate BB S.R.L. Totodată, reclamanta AA a formulat separat o cerere de sechestru asigurător, admisă de Judecătoria X, prin încheiere dată fără citarea părților. În baza acestei încheieri, executorul judecătoresc EE, din circumscripția Curții de apel Y, a aplicat sechestrul asupra mai multor bunuri mobile (autoutilitare) ale pârâtei BB aflate pe raza localității Y. În acest context:

În cazul unei acțiuni de partaj judiciar având ca obiect imobilul aflat în coproprietate pe cote- părți, situat pe raza localității X, a cărui valoare impozabilă este, potrivit certificatului de atestare fiscală depus la dosarul cauzei, de 250.000 lei:

Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată împotriva societății de asigurare GG solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri decurgând din producerea unui risc asigurat. Cererea de chemare în judecată este admisă în primă instanță, societatea de asigurare fiind obligată la plata sumei de 250.000 lei reprezentând suma ce făcea obiectul contractului de asigurare. Societatea de asigurare GG formulează apel. Curtea de Apel X admite apelul formulat și schimbă sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Având în vedere aceste aspecte, AA formulează recurs și contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în apel, arătând că nu a fost legal citat în apel și nici nu a fost prezent la termenul la care a avut loc judecata (aspect confirmat de înscrisurile de la dosar). În acest context:

Creditorul AA a obținut un titlu executoriu (hotărâre judecătorească definitivă nr. X/2022) împotriva debitorului BB prin care acesta a fost obligat să achite suma de 250.000 de lei cu titlu de împrumut acordat și nerestituit. În cazul în care s-a împlinit, potrivit legii, termenul de prescripție cu privire la dreptul de a obține executarea silită, cererea de repunere în termenul de prescripție:

După terminarea programului de serviciu, X, funcționar public, a exercitat asupra lui Y, vecinul său, fără ocupație, câteva acte de violență, aplicate cu pumnii în zona feței. Fapta a fost comisă sub stăpânirea unei puternice emoții pe fondul unui conflict legat de relațiile de vecinătate, emoție produsă printr-o atingere gravă a demnității lui X. Leziunile astfel cauzate lui Y au condus la pierderea vederii acestuia la un ochi, fără ca viața să-i fie pusă în vreun fel în primejdie. În cazul lui X:

X, medic chirurg ortoped la un spital de stat, a fost condamnat definitiv în data de 14.11.2018 la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. La data de 20.12.2020, X a fost liberat condiționat. În această situație:

X a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de supraveghere de 3 ani. În cursul termenului de supraveghere, X, conducând autoturismul personal după ce a băut un pahar cu vin la o petrecere, având o îmbibație de alcool pur în sânge de 0.1 g/l, ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum, a provocat un accident de circulație soldat cu decesul pietonului Y, care circula regulamentar. În această situație:

În data de 11.12.2021, X, ajutat de Y și Z, a sustras, prin violare de domiciliu, un calculator și o tabletă dintr-o casă a unui vecin. În data de 07.01.2022 în jurul prânzului, X, observând că A, persoană în vârstă, și-a lăsat nesupravegheată, pentru puțin timp, poșeta pe banca pe care stătea în parc, a sustras această poșetă și s-a îndepărtat de locul faptei în fugă. În sarcina lui X se poate reține:

Fapta lui X de a-i împrumuta lui Y un topor în scopul declarat de Y de a tăia lemne pentru încălzirea casei, urmată de uciderea lui Z de către Y cu acel topor, ca urmare a unui conflict spontan dintre Z și Y:

X, în calitate de avocat, i-a solicitat 3.000 de euro clientului său Y spunându-i că aceștia sunt necesari pentru achitarea unor proceduri specifice unui proces, pe care, în realitate, nu avea nicio intenție să le realizeze, nefiind solicitate de instanță sau de partea adversă din dosar. Banii solicitați de X pentru aceste proceduri, înmânați de Y, au fost cheltuiți de X în interes propriu. Fapta comisă de X:

X și Y au luat hotărârea de a sustrage un ATV din curtea casei unei persoane, știind că proprietarul a plecat în concediu. Astfel, în jurul orei 2 noaptea, X și Y au mers la locuința proprietarului unde, cunoscând anterior faptul că gardul este de sârmă, X, care adusese un clește special, a început să taie gardul, apoi a pătruns împreună cu Y în curte prin orificiul astfel creat, de unde au luat împreună ATV-ul și au plecat cu el. Ulterior, aceștia s-au înțeles ca X să vândă ATV-ul și să împartă banii, ceea ce s-a și întâmplat. În această situație:

X, major, fratele tatălui minorei Y, în vârstă de 5 ani, a întrebat-o pe aceasta dacă se poate juca cu ea, mângâind-o în zona genitală și anală. Y a fost de acord, X mângâind-o timp de o oră. În această situație:

În data de 15.08.2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost sesizat cu privire la săvâșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 C.pen., procurorul care supraveghea urmărirea penală dispunând în aceeași zi începerea urmăririi penale cu privire la faptă. După audierea martorilor NN și PP, prin ordonanța din data de 01.09.2022, organul de cercetare penală a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul TT. A doua zi, în data de 02.09.2022, procurorul a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Ploiești cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de suspectul TT. Raportat la această situație, considerați că:

În cauza nr. X/P/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică efectuează urmărirea penală față de AB cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor, faptă pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. După începerea urmăririi penale cu privire la faptă și dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect, prin ordonanța nr. X/P/2022 din data de 15.10.2022, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului AB pentru săvârșirea acestei infracțiuni. A doua zi, inculpatul AB a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului de punere în mișcare a acțiunii penale, pe care a depus-o la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În această situație, considerați că:

În cauza nr. X/P/2022, având ca obiect efectuarea urmăririi penale față de inculpatul BC cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 233 C.pen., Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Sector 5 București cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat. Prin încheierea din data de 20.05.2022, judecătorul de drepturi și libertăți a respins propunerea procurorului de arestare preventivă, dispunând luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul BC. Raportat la această situație, considerați a fi adevărate următoarele afirmații:

Prin rechizitoriul nr. X/P/2021 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CC pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 205 C.pen., precum și a inculpatului BC, pentru săvȃrșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 48 raportat la art. 205 C.pen. Prin sentința nr. X pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatului CC la 5 ani închisoare și a inculpatului BC la 2 ani închisoare. Împotriva sentinței pronunțate au declarat apel în termen: 1) inculpatul BC, criticând legalitatea si temeinicia hotărârii pronunțate; 2) procurorul, criticând cuantumul prea mare al pedepsei aplicate inculpatului CC. În aceste condiții, considerați că:

Prin sentința nr. Z, pronunțată de Judecătoria Suceava în cauza penală nr. X/Y/2022, s-a dispus condamnarea inculpatului NN la 4 ani închisoare pentru săvȃrșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 194 C.pen. Împotriva sentinței nr. Z a declarat apel doar inculpatul NN (unic apelant în cauză), acesta solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu motivarea că judecarea cauzei la această instanță a avut loc în lipsa sa, ca urmare a nelegalei sale citări. Soluționând apelul, Curtea de Apel Suceava a admis apelul inculpatului NN, a desființat sentința atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Suceava. În aceste condiții, considerați că:

În data de 05.10.2022, numita BB - în calitate de reprezentant legal al minorei AB în vârstă de 13 ani - a sesizat prin plângere prealabilă Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova cu privire la vătămarea ce i s-a cauzat acesteia prin săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 C. pen. În cuprinsul plângerii prealabile, numita BB a arătat că în după-amiaza zilei de 05.05.2022, în timpul pauzei dintre ore, numitul RT - minor în vârstă de 17 ani, s-a deplasat în sala de clasă a minorei AB și a lovit-o cu pumnul în zona feței, despre acest incident numita BB aflând abia în data de 01.10.2022. Având în vedere că este vorba despre o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă, considerați că:

Prin sentința nr. Y pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, instanța de judecată a dispus achitarea inculpatului NN pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 238 C.pen., motivând că fapta nu este prevăzută de legea penală, copia sentinței fiind legal comunicată procurorului, inculpatului NN și persoanei vătămate CC în data de 10.03.2022. Niciunul dintre aceștia nu au declarat apel împotriva sentinței nr. Y. În data de 04.04.2022, persoana vătămată CC formulează contestație în anulare împotriva sentinței nr. Y, invocând faptul că procurorul nu a participat la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile în fața primei instanțe de judecată, deși participarea sa era obligatorie potrivit legii. În aceste condiții, considerați că:

Prin rechizitoriul nr. X/P/2021, inculpatul AB a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 244 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Buftea. La primul termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, partea civilă PP a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Buftea, excepție admisă de instanța de judecată, care și-a declinat competența și a trimis cauza către Judecătoria Sector 2 București. Invocând din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, Judecătoria Sector 2 București, a apreciat că în cauză competența aparține Judecătoriei Buftea, astfel că și-a declinat competența și a sesizat Tribunalul Ilfov, în vederea soluționării conflictului de competență. În aceste condiții, considerați că:

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 București a fost sesizat prin plângere prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 238 C.pen. Prin ordonanța nr. X/P/2022, procurorul a dispus clasarea cauzei față de suspectul BB. După respingerea ca nefondată, de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 București, a plângerii formulate de suspectul BB împotriva soluției clasării, acesta din urmă a formulat, în termen, plângere la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sector 3 București. În aceste condiții, considerați că:

În data de 05.10.2021, persoana vătămată AB a sesizat prin plângere prealabilă Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova cu privire la săvârșirea, de către numitul DD, a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 196 C.pen. Prin rechizitoriul nr. X/P/2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului DD pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Craiova. La primul termen de judecată, după începerea cercetării judecătorești, instanța de judecată a procedat la audierea inculpatului DD. Raportat la stadiul procesual al cauzei, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, considerați că: