Examen barou, absolvire INPPA, noiembrie 2025

Avocatul AA este avocat definitiv colaborator al cabinetului de avocat ”CA- CABINET DE AVOCAT”. Pe parcursul derulării colaborării cu forma de exercitare a profesiei:

Fiind sesizat cu privire la existența unui caz de incompatibilitate în ceea ce îl privește pe avocatul AA, Consiliul Baroului X a dispus trecerea acestuia pe tabloul avocaților incompatibili. În anul 2025, Consiliul Baroului X s-a sesizat din oficiu cu privire la încetarea situației care a determinat incompatibilitatea avocatului AA cu exercitarea profesiei și a dispus, tot din oficiu, reînscrierea sa pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei. În aceste condiții:

Avocatul AA a divulgat fără drept o informație confidențială cu privire la un secret comercial al clientului său CC, informație încredințată expres în virtutea calității de avocat și în exercitarea mandatului avocațial încredințat. Această faptă:

La data de 15 mai 2025, avocatul AA a fost desemnat să asigure asistență judiciară obligatorie pentru un inculpat într-un dosar penal. După ce avocatul AA s-a prezentat la primul termen de judecată, la cel de-al doilea termen s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului, care a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială. În acest caz:

Avocatul AA a fost angajat să reprezinte un client într-un proces civil. În timpul desfășurării activității, avocatul AA a fost contactat de partea adversă pentru a-i oferi informații despre cauza în care era angajat. În paralel, a luat cunoștință că unele informații confidențiale ale clientului, legate de secretul comercial al firmei acestuia, ar putea fi de interes pentru autorități. În acest context:

Avocatul definitiv AA, titular al unui cabinet individual de avocat, a decis să se asocieze cu avocatul BB, în vederea constituirii unei societăți civile profesionale cu răspundere limitată. După 4 ani, ca urmare a unor neînțelegeri ivite între asociați, avocatul AA hotărăște să se retragă din societate. În acest caz:

Într-o acțiune în revendicare imobiliară, odată cu modificarea cadrului procesual, în sensul introducerii în cauză a unui nou pârât, avocatul AA al reclamantului X constată că pârâtul nou introdus îi este client într-o altă cauză civilă. În acest caz:

Pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, avocatului AA i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a amenzii. În acest caz:

Avocatul AB a încheiat un contract de asistență juridică cu clientul CD, având ca obiect asistență și reprezentare într-un dosar civil aflat pe rolul Judecătoriei X. Prin contractul de asistență juridică, a fost fixat onorariul pentru serviciile avocațiale ce urmează a fi prestate în această cauză. Pe parcursul desfășurării procesului, după al treilea termen de judecată, clientul CD a decis să denunțe unilateral contractul de asistență juridică și a solicitat restituirea întregului onorariu și a sumelor avansate cu titlu de cheltuieli. În acest caz:

Avocatul AA a încheiat cu clientul X un contract de asistență juridică pentru reprezentare într-o cauză civilă aflată pe rolul Judecătoriei Y, context în care părțile au convenit un onorariu global de 10.000 de lei pentru reprezentare la toate termenele de judecată ce urmează a se acorda în cauza respectivă. Onorariul a fost plătit în întregime de clientul X la momentul semnării contractului de asistență juridică. Având în vedere că avocatul AA s-a prezentat numai la jumătate din termenele acordate în cauză, lipsind nejustificat la restul termenelor, clientul X formulează o reclamație cu privire la onorariul plătit avocatului AA, pe care o depune la Baroul din care acesta face parte. În acest caz:

După decesul tatălui său, D.D. a declarat că dorește să își ridice o casă pe terenul care aparținea părinților săi (începând în fapt edificarea) și a efectuat lucrări agricole pe acel teren. Ulterior, sora sa a susținut că el nu a acceptat moștenirea în termenul de un an și că este străin de succesiune. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte?

Între A și B se încheie un contract prin care se constituie un drept de superficie pentru o perioadă de 20 de ani, A urmând să edifice pe terenul proprietatea lui B o clădire de birouri. La expirarea duratei de 20 de ani, B:

A, prin contract cu titlu gratuit, constituie un uzufruct imobiliar în favoarea persoanei juridice B. Uzufructul este supus unui termen extinctiv de 20 de ani.

În activitatea de exploatare a unei cariere de piatră, Societatea exploatatoare, din pricina diferenței semnificative de nivel dintre terenul reclamanților și cel pe care se află cariera, se face vinovată de căderea, în timpul transportului, a unor cantități importante de piatră, din autocamioanele utilizate în acest scop, pe terenul proprietatea reclamanților, acoperindu-l pe o suprafață însemnată și împiedicându-i astfel pe reclamanți să îl folosească în întregimea acestuia. În această situație, reclamanții, pentru a redobândi utilitatea întregului teren, se pot adresa instanței de judecată cu o acțiune:

A, B și C sunt coproprietari asupra unui teren intravilan, fiecare deținând o cotă-parte egală de 1/3. A intenționează să vândă întreg terenul unui terț, însă B se opune, dorind păstrarea bunului, iar C nu își exprimă voința. Într-o asemenea situație:

P închiriază lui Q un apartament cu destinație de locuință, pe o durată de 4 ani. În contract s-a inserat o clauză potrivit căreia „locatarul nu va putea denunța contractul înainte de expirarea termenului, indiferent de motive”. După 18 luni, Q îi notifică lui P intenția de a denunța contractul, invocând mutarea într-un alt oraș, și respectă un preaviz de 60 de zile. Într-o asemenea situație, contractul de închiriere:

A transmite cu titlu gratuit lui B proprietatea asupra unui apartament. În cartea funciară a imobilului figura la data transmisiunii menționate o ipotecă, care garantează o obligație a lui A față de Banca V. Contractul impune lui B sarcina de a plăti obligația aparținând lui A, garantată cu ipoteca asupra apartamentului donat:

Într-un contract de vânzare, părțile convin o clauză potrivit căreia „vânzătorul se obligă să livreze echipamentele la termenul prevăzut în art. y din contract, chiar dacă cumpărătorul nu a achitat încă prețul până la data stabilită pentru livrare”. Din perspectiva dreptului substanțial:

La data de 01.01.2025 lui A îi este furată o bijuterie de către B. Cel din urmă păstrează bijuteria până la data de 01.01.2027, când i-o vinde lui C, tot atunci acestuia fiindu-i predat bunul mobil. Cumpărătorul C este de bună-credință, neștiind că vânzătorul B este un neproprietar.

Prin cererea de chemare în judecată, la 10 ianuarie 2025, reclamanta, A., l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând să se constate neîndeplinite în mod culpabil de către pârât obligațiile contractuale asumate în contractul nr. X/2016, să se dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri totale în cuantum de 100.000 euro, echivalent în lei la data plății, conform cursului BNR, formate din suma primită cu titlu de bursă reprezentând taxe de studiu, cheltuieli de cazare, masă, asigurări de sănătate și transport, respectiv din penalitățile aferente calculate până la data plății efective și integrale a debitului, în procent de 10% pe an din suma totală datorată. Reclamanta și-a întemeiat cererea atât pe prevederile contractului X/2016, care trebuia executat integral până la finele anului 2019, cât și pe cele ale tranzacției Y/2023, încheiate între părțile litigante, prin care pârâtul și-a asumat faptul că nu și-a executat obligațiile conform contractului de studii perfectat cu reclamanta, precum și că are să îi restituie acesteia suma totală de 50.000 euro. În aceste condiții:

Reclamantul AA cheamă în judecată pe pârâții BB și CC pentru ca instanța să dispună partajarea singurului bun imobil rămas de pe urma autorului lor comun, tatăl acestora, bun care se afla în stăpânirea de fapt a lui CC. În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamantul AA solicită încuviințarea probei cu martori, expertiză și interogatoriul pârâților. Instanța de judecată, la data de 10.02.2025 admite cererea de partaj și dispune partajarea bunului în sensul că atribuie bunul reclamantului AA, cu obligația acestuia de a achita sultă pârâților BB și CC. În acest caz, în ceea ce privește hotărârea de partaj:

Reclamantul AA l-a chemat în judecată pe pârâtul BB pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 20.000 lei împrumutate, plata dobânzii legale aferente și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Judecătoria admite acțiunea și dispune restituirea sumei de 20.000 de lei și plata dobânzii legale, însă omite să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant. În acest caz:

Prin contractul de telefonie mobilă nr. X/2023, AA (consumator) și societatea de telefonie BB SA (profesionist) au convenit că orice litigiu în legătură cu contractul, care nu va fi soluționat pe cale amiabilă, este de competența instanțelor din municipiul Constanța (în conformitate cu art. 12.4 din condițiile generale anexate contractului semnate de ambele părți). Chemat în judecată la Judecătoria Constanța pentru plata costurilor restante pentru ultimele 12 luni, AA, domiciliat în Tulcea, a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale, solicitând declinarea cauzei către Judecătoria Tulcea. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta BB SA a solicitat respingerea excepției ca vădit nefondată, față de convenția încheiată, care constituie legea părților. În acest caz instanța de judecată:

Reclamanta societate ”X” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta PP (persoană fizică), solicitând obligarea acesteia la plata prețului pentru materialele de construcție livrate pârâtei și neachitate la scadență, precum și la plata cheltuielilor de judecată, anexând la cerere și dovada achitării taxei judiciare de timbru. La al doilea termen de judecată, fixat pentru administrarea unor probe, pârâta PP a recunoscut că datorează suma solicitată. La același termen de judecată, instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea pentru două săptămâni. În perioada de amânare a pronunțării, reclamanta ”X” S.R.L. a depus la dosar dovada achitării onorariului avocațial. Admițând acțiunea reclamantei, instanța de judecată:

Reclamanta AA a chemat-o în judecată pe pârâta BB, solicitând obligarea acesteia la predarea unui utilaj agricol împrumutat pârâtei. În fața instanței de fond, reclamanta AA a solicitat cheltuieli de judecată, dar nu a putut face dovada acestora. Prima instanță a admis capătul principal al cererii și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Reclamanta AA a formulat apel împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, depunând dovada achitării acestora aferente judecății în primă instanță, odată cu cererea de apel. În acest caz, instanța de apel va dispune:

Prin sentința nr. X/2025, Judecătoria X a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul AA și judecată cu citarea părților, astfel că pârâtul BB a fost obligat să oprească temporar lucrările de construire a unui gard din beton pe linia de hotar dintre proprietățile părților. Pronunțarea soluției s-a făcut în data de 20 octombrie 2025 (luni), iar comunicarea sentinței către pârât s-a făcut în data de 28 octombrie 2025 (marți). În data de 27 octombrie 2025 (luni), pârâtul BB a înregistrat apelul nemotivat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria X, iar memoriul cu motivele de apel a fost înregistrat în data de 31 octombrie 2025 (vineri). În aceste condiții:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul RR, domiciliat în Constanța, a chemat în judecată pe pârâtul PP, domiciliat în Tulcea, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 225.000 lei reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a neexecutării de către pârât a unor lucrări de renovare a casei reclamantului, situată în Mangalia, localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Constanța, astfel cum acestea au fost stabilite expres prin convenția încheiată între părți. Înainte de primul termen de judecată, reclamantul RR a depus la dosar o cerere prin care arată că își micșorează valoarea pretențiilor la suma de 175.000 lei. În aceste condiții:

Creditorul AA a pornit executarea silită împotriva debitorului BB în temeiul unui contract de împrumut încheiat în formă autentică. Prin încheierea nr. X/2023 a Judecătoriei Y a fost încuviințată executarea silită. Ulterior, executorul judecătoresc a emis o încheiere prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1000 lei. Împotriva executării silite înseși, debitorul BB a formulat contestație la executare, arătând că dreptul de a cere executarea silită s- a prescris, contractul de credit fiind încheiat în anul 2016. Totodată, BB a arătat că nu poate fi executat în temeiul încheierii executorului judecătoresc prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, deoarece nu a existat o încuviințare a executării silite cu privire la acest aspect. Intimatul-creditor AA a formulat întâmpinare prin care a arătat că creanța sa a fost verificată de către instanță la momentul încuviințării executării silite, astfel că BB nu mai poate invoca incidența prescripției. În acest caz instanța:

Societatea X SRL are o creanță de 200.000 lei împotriva debitoarei Y SRL ce reprezintă contravaloarea unor lucrări efectuate, dar neachitate la scadență. Creanța este constatată printr- un înscris sub semnătură privată reprezentat de contractul de prestări servicii și de factura aferentă. Societatea X SRL introduce o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta Y SRL, în vederea recuperării sumei, și, temându-se că debitoarea Y SRL va înstrăina bunurile imobile deținute, solicită înființarea unui sechestru asigurător asupra acestora. În acest caz:

Prin sentința civilă nr. Z/2025 pronunțată la data de 5 mai 2025 este admisă cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Y și este dispusă obligarea acestuia din urmă la plata cu titlu de preț a sumei de 15.000 de lei. Hotărârea este comunicată pârâtului Y la data de 15 mai 2025. La data de 12 mai 2025, înainte de a-i fi comunicată sentința, pârâtul Y formulează apel împotriva sentinței civile nr. Z/2025. De asemenea, reclamantul X dorește să treacă la executarea silită a hotărârii odată cu pronunțarea acesteia. În acest caz:

X a fost condamnat definitiv în Spania la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol săvârșit asupra unui minor, pedeapsă pe care a executat-o într-un penitenciar spaniol. Ulterior executării pedepsei, autoritățile judiciare române au recunoscut această hotărâre de condamnare potrivit legii, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. După momentul recunoașterii hotărârii, dar înainte de a interveni reabilitarea, X a comis pe teritoriul României o infracțiune de omor calificat, pentru care este trimis în judecată în fața instanțelor române. În această situație:

În timp ce A și B se plimbau în parc, au observat-o pe X, care stătea pe o bancă în parc împreună cu mama ei, cea dintâi lucrând la un laptop. A a decis să sustragă laptopul și, în acest sens, i-a spus lui B să o împingă pe X de pe bancă, timp în care el va profita de situația creată pentru a lua laptopul. B a împins-o pe X cu putere de pe bancă, iar când mama ei s-a dus să o ajute, A a sustras laptopul căzut lângă bancă, în ciuda țipetelor lui X și ale mamei ei. În această situație:

A, administrator al unei societăți comerciale, a aflat că societatea urmează să fie supusă unui control fiscal. Dorind să obțină un tratament favorabil, A i-a oferit lui B suma de 5.000 de euro, spunându-i că știe că B cunoaște pe cineva la ANAF care „poate aranja să fie totul în regulă”. B nu avea, în realitate, nicio influență asupra funcționarilor ANAF, dar a primit banii, fără însă să facă niciun demers în acest sens. După o lună, controlul a avut loc în mod normal. În această situație:

X, Y și Z, fiind preocupați să câștige bani, au înființat o societate cu răspundere limitată, cumpărând la prețuri derizorii autoturisme rulate și accidentate grav în străinătate, pe care le reparau într-un service auto improvizat și le revindeau, spunând clienților că sunt autoturisme folosite de soțiile unor oameni de afaceri din străinătate și că nu fuseseră implicate în niciun incident rutier. În acest sens, autoturismelor le era modificat kilometrajul, li se făceau lucrări superficiale de îndreptare a tablei, le erau înlocuite unele piese, li se schimba culoarea și erau întocmite taloane cu date care nu corespundeau realității. În această situație:

X, major, comite împreună cu Y, minor în vârstă de 15 ani, o infracțiune de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C.pen. În această situație:

X i-a încredințat lui Y cartea sa de identitate pentru ca acesta din urmă, profitând de fizionomia asemănătoare, să o folosească în fața organelor de poliție cu ocazia întocmirii unui proces verbal de contravenție, ceea ce s-a și întâmplat. În această situație, X răspunde pentru infracțiunea de fals privind identitatea în calitate de:

X și Y, agenți de securitate angajați ai unei firme de pază care fusese contractată pentru supravegherea unui meci de fotbal, în timpul acestui meci, au observat că un suporter, A, devenise agresiv verbal cu arbitrul de teren care nu dăduse un cartonaș galben unuia dintre jucători în timpul unei șicane. Prin urmare, l-au imobilizat pe A și l-au agresat, aplicându-i lovituri repetate cu pumnii și picioarele, după care i-au dat drumul. Loviturile i-au cauzat lui A leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40 de zile de îngrijiri medicale. În această situație, sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în sarcina lui X și Y a:

X a fost condamnat definitiv la data de 10.03.2021 la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru o infracțiune de șantaj, a executat fracțiunea obligatorie de două treimi și a fost liberat condiționat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la data de 20.03.2023. La data de 10.04.2023, fiind încă în perioada de supraveghere, X a comis o infracțiune de ucidere din culpă, prin provocarea unui accident de circulație în urma căruia a decedat o persoană. Întrucât X a observat că martor la accident fusese o femeie de 70 de ani pe care o cunoștea, temându-se să nu îl denunțe, X a ucis-o pe aceasta prin strangulare, apoi a târât-o sub mașina avariată să pară că fusese și ea victimă a aceluiași accident. În această situație:

X, rector al unei universități de stat, a aflat că Y, conferențiar în cadrul aceleiași instituții, primește sume de bani de la studenți pentru a-i promova la examene. Invocând prietenia de lungă durată dintre ei și dorind să evite afectarea imaginii universității, X a hotărât să nu sesizeze organele de urmărire penală și i-a aplicat lui Y doar o sancțiune administrativă. În această situație, X va răspunde:

La întoarcerea spre casă după programul de lucru, pe o stradă întunecată, X a fost lovit peste cap cu palma de Y, care l-a amenințat și i-a cerut să-i predea telefonul mobil și banii pe care îi are asupra sa. Speriat și aflat într-o stare de tulburare, văzând că Y se pregătea să-l lovească iarăși, chiar înainte de a primi altă lovitură cu palma, X a scos din geantă un ciocan folosit la muncă și l-a lovit de câteva ori pe Y în zona abdomenului, pentru a-și asigura scăparea. Y a fost transportat de urgență la spital, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale complexe. În această situație;

O cauză penală având ca obiect comiterea infracțiunii de furt calificat de către inculpatul X a fost soluționată în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. În această procedură, instanța de judecată poate dispune:

În calitate de avocat, asigurați asistența juridică a inculpatului X în cursul urmăririi penale. Față de X s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune de violare de domiciliu [art. 224 alin. (1) C.pen.]. Inculpatul dorește să procedeze la încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, context în care îi veți preciza că:

Prin sentința primei instanțe, inculpatul A, aflat în stare de arest preventiv, este condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare [art. 295 C.pen.]. Prin această sentință, prima instanță dispune și menținerea arestului preventiv față de inculpat. Împotriva acestei sentințe declară apel, în termenul legal, doar inculpatul A. În acest caz:

În dosarul nr. 25/P/2025, procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează urmărirea penală față de inculpatul X, sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită [art. 289 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000]. Inculpatul X se află în stare de arest preventiv, măsură care a fost dispusă și prelungită succesiv în acest dosar. Procurorul propune judecătorului de drepturi și libertăți o nouă prelungire a măsurii arestării preventive, pentru o durată de 30 de zile. În acest caz:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria X., AB, minor la data săvârșirii faptei, este trimis în judecată pentru infracțiunea de șantaj [art. 207 alin. (1) C.pen.], sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani. În cursul procedurii de cameră preliminară, mai înainte de rămânerea definitivă a încheierii prin care se dispune începerea judecății, inculpatul AB a împlinit vârsta de 18 ani. În aceste condiții:

În dosarul penal nr. 24/P/2024, procurorul efectuează urmărirea penală față de suspectul X cu privire la comiterea unei infracțiuni continuate de luare de mită [art. 35 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) C.pen.], compusă din trei acte materiale. Pe parcursul urmăririi, din probele administrate se descoperă că suspectul X a mai comis și alte două acte materiale de luare de mită, care nu constituie însă infracțiuni distincte, ci se integrează în aceeași infracțiune continuată unică pentru care se efectuează deja urmărirea penală. În acest caz:

Inculpatul A a fost condamnat în primă instanță de Curtea de Apel Ploiești la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu [art. 297 alin. (1) C.pen.], fapta constând în aceea că, în calitate de director general al unei regii autonome, a vândut unei persoane fizice o suprafață de teren aflată în proprietatea publică a statului și în administrarea regiei autonome pe care o conducea. Sentința primei instanțe a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii tuturor apelurilor declarate în cauză. La 2 ani după rămânerea definitivă a sentinței Curții de Apel Ploiești, condamnatul A a formulat cerere de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), arătând că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat, într-o altă cauză, regimul juridic al suprafeței de teren și a decis, prin hotărâre definitivă, că aceasta s-a aflat întotdeauna în proprietatea privată a regiei autonome pe care A o conducea la data faptei. Prin aceeași cerere, condamnatul A a solicitat și suspendarea executării pedepsei de 6 ani închisoare. Cererea de revizuire a fost admisă în principiu, iar instanța a dispus, prin aceeași încheiere, și suspendarea executării pedepsei aplicate condamnatului A. În această situație:

În cursul urmăririi penale in rem, procurorul solicită judecătorului de drepturi și libertăți autorizarea supravegherii tehnice prin interceptarea comunicațiilor efectuate, de la diferite posturi telefonice mobile, de numiții A, B, C și D, cu privire la care existau indicii privind constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani. Măsura este autorizată astfel cum a fost solicitată, iar ulterior este prelungită succesiv de judecătorul de drepturi și libertăți, pentru fiecare persoană, până la durata ei maximă de 6 luni. După încetarea supravegherii tehnice, procurorul dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții A, B, C și D pentru infracțiunile mai sus precizate, și solicită judecătorului de drepturi și libertăți autorizarea obținerii datelor privind tranzacțiile financiare pe care fiecare suspect le-a efectuat utilizând mai multe conturi bancare. Apreciați că:

În dosarul penal nr. 11/P/2024, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești dispune prin ordonanță renunțarea la urmărirea penală față de suspectul X, cercetat sub aspectul comiterii față de persoana vătămată Z a infracțiunii de lovire și alte violențe [art. 193 alin. (1) C.pen.]. Ordonanța a fost verificată de prim-procurorul parchetului și comunicată suspectului și persoanei vătămate, după care a fost transmisă spre confirmare judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Pitești. În calitate de avocat al persoanei vătămate Z, descoperiți faptul că suspectul X fusese anterior judecat în alte dosare având ca obiect tot infracțiuni de lovire și alte violențe, comise față de alte persoane, dispunându-se față de el soluții de renunțare la aplicarea pedepsei. Apreciați că puteți folosi aceste informații privind antecendența penală a suspectului X:

În cursul cercetării judecătorești la prima instanță, după ascultarea inculpatului, a persoanei vătămate și a doi martori, procurorul solicită instanței să fie audiat martorul Z, care nu fusese identificat în cursul urmăririi penale, dar a cărui identitate a rezultat din informațiile furnizate de persoanele audiate în cursul cercetării judecătorești și a cărui ascultare apare ca relevantă și utilă cauzei. În calitate de avocat al inculpatului: