Examen barou, absolvire INPPA, noiembrie 2019

Consiliul Baroului X a emis decizia de încetare a calității de avocat nr. 15/2019 ca urmare a intervenirii unei caz de nedemnitate a avocatului AA. Decizia a fost comunicată avocatului AA și Președintelui U.N.B.R. Avocatul AA formulează contestație împotriva deciziei de încetare a calității de avocat nr. 15/2019, susținând că, prin raportare la înscrisurile depuse la Consiliul Baroului, în mod nelegal și nestatutar, s-a reținut în sarcina sa existența cazului de nedemnitate. În acest context:

Clientul AA încheie cu avocatul X un contract de asistență juridică pentru reprezentarea judiciară, într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului B. În acest context:

Avocatul AB este solicitat într-o cauză, aflată în curs de rezolvare, în vederea încheierii unui contract de asistență juridică, cauză în care a fost angajat în prealabil un alt avocat CD. În acest caz, avocatul AB, care acceptă să succeadă, în cauză, avocatului CD, va trebui potrivit dispozițiilor legale :

Prin decizia nr. 1/2019, Decanul Baroul X, la cererea clientului SD, a dispus restituirea de către avocatul BD către clientul său SD a unei părți din onorariul perceput, respectiv suma de 2500 lei, motivat de neîndeplinirea parțială a obligațiilor profesionale asumate prin contractul de asistență juridică. În această situație:

Prin decizia nr. 5/2019 a Consiliului Baroului X, avocatul SF a fost suspendat din profesia de avocat pentru motivul neplății taxelor și contribuțiilor profesionale către barou, către UNBR și către sistemul propriu de asigurări sociale. Decizia a fost contestată de către avocatul SF, însă contestația nu a fost încă soluționată de Consiliul U.N.B.R. În acest caz:

În ceea ce privește pregătirea continuă a avocaților, este adevărat că:

Clientul AA încheie cu avocatul X contractul de asistență juridică nr. 10/2019 pentru exercitarea unor activități fiduciare, respectiv administrarea unui fond bănesc, deținut de clientul AA, în cont bancar. În acest context:

Avocatul stagiar AA a fost admis în cadrul unei instituții de învățământ superior, la un program de master - cursuri cu frecvență. Consiliul baroului din care face parte avocatul stagiar AA a decis suspendarea stagiului acestuia, apreciind că se impune această măsură pe perioada frecventării cursurilor de master. Pentru a decide în acest sens, Consiliul baroului a luat act că forma de exercitare a profesiei cu care stagiarul se află în raporturi contractuale profesionale a transmis baroului acordul pentru frecventarea cursurilor de către stagiarul AA, dar nu se obligă să garanteze plata contribuțiilor și taxelor prevăzute de lege în contul și pentru avocatul stagiar pe perioada cursurilor, având în vedere că acesta nu va mai desfășura, temporar, activitate de avocat stagiar. De asemenea, a fost avută în vedere și poziția avocatului stagiar AA care a precizat, în scris, că este de acord să plătească el însuși aceste contribuții și taxe, sens în care solicită să nu se dispună suspendarea stagiului. Decizia Consiliului baroului de suspendare a stagiului avocatului AA:

Cabinetul de avocat X și Cabinetul de avocat Y se asociază, în conformitate cu Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat, în scopul exercitării în comun a profesiei. În aceste condiții:

În timp ce se grăbea spre sala de gimnastică unde se antrena pentru următoarea competiție, la care avea toate șansele să câștige un premiu, minora L s-a dezechilibrat și a căzut pe trecerea de pietoni. Șoferul N, angajat al Societății W SRL, a observat-o pe L în ultima clipă, întrucât circula cu viteză. Pentru evitarea accidentării minorei, acesta a virat brusc stânga și a intrat în coliziune laterală cu motociclistul M care circula, la rândul lui, cu viteză și se angajase imprudent în depășirea lui N. Ca urmare a impactului, M a fost proiectat pe trotuar și a căzut peste V, care se îndrepta spre locul de muncă. Acesta din urmă a suferit mai multe fracturi, iar M a suferit un traumatism cranio-cerebral. Ambii au avut nevoie de îngrijiri medicale de peste 6 luni. L a suferit o entorsă și nu a mai participat la competiție, pierzând șansa de a obține un premiu. În raport de această situație, răspunderea civilă delictuală incumbă:

La data de 25 martie 2019, contractul de închiriere a unui apartament încheiat între L, în calitate de proprietar și C, în calitate de chiriaș, a încetat prin expirarea termenului de 3 ani. În acel moment, chiria era neplătită pe ultimele 3 luni iar în apartament locuia P, prietena lui C, acesta din urmă fiind plecat la muncă în străinătate. La data de 5 aprilie 2019, L a încheiat un nou contract de închiriere cu N, pentru un termen de 3 ani, cu o chirie mai mare decât cea plătită de C. În contractul încheiat între L și N s-a stipulat că chiriașul are dreptul să denunțe unilateral contractul cu un preaviz de 30 de zile iar, în cazul vânzării apartamentului, contractul de închiriere va înceta. La data de 15 mai 2019, C și-a manifestat dreptul de preferință al chiriașului. Ulterior, la data de 20 mai 2019, L a vândut apartamenul către W și i-a notificat lui N înstrăinarea în aceeași zi. Contractul de închiriere încheiat cu N era notat în cartea funciară. În raport de această situație, care dintre ipotezele de mai jos este corectă din punct de vedere legal:

Reclamanta R, în numele minorului M, l-a chemat în judecată pe F, fratele și singurul moștenitor al defunctului D, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească paternitatea minorului în persoana defunctului D. Reclamanta pretinde că minorul M s-a născut în afara căsătoriei din relația pe care a avut-o cu D, relație cunoscută de F. Cu numai câteva zile înainte de nașterea copilului, D a decedat în urma unui accident produs în Cluj, unde locuia. Prin întâmpinare, F s-a apărat în sensul că este strain de moștenirea lui D, întrucât a renunțat expres. Văzând acest lucru, R a depus o declarație de renunțare la acțiune împotriva lui F și a chemat în judecată municipiul Cluj. Totodată, R a învederat instanței faptul că renunțarea lui F la moștenire este doar formală, întrucât acesta a sustras o sumă de aproximativ 100.000 euro din casa defunctului, restul bunurilor fiind lipsite de valoare. Situația de fapt a fost recunoscută de F, care s-a apărat în sensul că suma de bani i se cuvenea oricum, cât timp era singurul moștenitor legal. Instanța:

La data de 10 august 2018, M, în calitate de cumpărător, a încheiat, în formă autentică, un contract de vânzare a unui apartament într-un ansamblu rezidențial, proprietatea Societății D SRL, predarea apartamentului urmând a fi făcută la 15 septembrie 2018, după terminarea finisajelor. Totodată, părțile au convenit că M va achita prețul la aceeași data, vânzătorul beneficiind de ipotecă legală asupra apartamentului. Deși obligația de predare a apartamentului a fost îndeplinită, prin acordul părților termenul de plată a prețului a fost prelungit cu încă o lună, ca urmare a întârzierii generate de procedurile pentru obținerea unui credit de la bancă de către M. Având în vedere că, 6 luni mai târziu, M nu achitase încă prețul stabilit în contract, iar prețul de piață al apartamentelor era în scădere, D SRL ar putea:

F are față de G o creanță garantată prin fideiusiune de către H. F a transmis creanța pe care o are față de G prin cesiune de creanță încheiată cu R. G a acceptat cesiunea printr-un înscris cu dată certă, motiv pentru care nici F, nici R nu au mai realizat vreo altă formalitate de opozabilitate a cesiunii. În raport de această situație, la scadență:

D a fost diagnosticat cu o boală incurabilă și în perioada tratamentului a dezvoltat un atașament puternic față de S, cumnata sa, care îi acorda îngrijiri medicale de specialitate. Cu excepția acesteia, D nu mai avea nicio altă rudă în viață. De asemenea, pe fondul suferinței, D a beneficiat de asistența religioasă a preotului de la parohia din cartier. Ca urmare, pregătindu-se să părăsească această lume, D a înțeles să-i gratifice pe cei care i-au alinat suferința și a lăsat un legat autentic asupra autoturismului său favorit către preot și o donație asupra casei în care locuia către S. După o perioadă de timp, starea de sănătate a lui D s-a îmbunătățit iar, în urma ultimelor investigații medicale, a rezultat că acesta a fost diagnosticat greșit. În aceste condiții, care dintre enunțurile de mai jos este corect:

X este creditor al codebitorilor solidari D1 și D2 pentru o datorie de 700.000 lei, garantată de Z în calitate de fideiusor. Datoria a devenit scadentă la data de 10 februarie 2015. Între timp, D1 a contractat o altă datorie la W în sumă de 500.000 lei, la data de 15 mai 2017, cu termen de restituire de 3 ani. D1, D2 și Z au fost chemați în judecată de X, la data de 17 iulie 2018, pentru restituirea sumei de 700.000 lei cu dobândă legală și penalități de întârziere, potrivit contractului. Prin întâmpinare, D1 a arătat că nu a achitat împrumutul din cauza faptului că s-a aflat într-o situație materială precară. În raport de situația descrisă, excepția de prescripție a dreptului material la acțiune ar putea fi invocată:

Creditorul cesionar AA formulează o cerere de chemare în judecată a debitorului cedat BB prin care solicită instanței de judecată plata creanței de 20.000 de lei. Prin întâmpinare, debitorul cedat BB se apără invocând interdicția de a plăti pe care i-a notificat-o creditorul cedent CC. În acest context:

Reclamantul AA cu domiciliul în București, strada X, nr. 1 formulează în contradictoriu cu pârâtul BB, cu domiciliul în București, strada X, nr. 2, o cerere de ordonanța președințială prin care solicită suspendarea lucrărilor de construcție edificate de pârâtul BB pe terenul reclamantului AA. La primul termen de judecată, reclamantul AA fiind lipsă, depune la dosar, prin registratură, un înscris prin care precizează că „își alege domiciliul în vederea citării și comunicării actelor de procedură în București, strada Y, nr. 10”. Prin același înscris, AA solicită și amânarea judecării cauzei pe motivul că citația privind primul termen de judecată a fost primită cu 3 zile înainte de termen, în conformitate cu cele dispuse de judecătorului cauzei. În acest caz:

În ceea ce privește procedura specială a ordonanței de plată (art. 1014 - 1025 C. proc. civ.):

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta A SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B, stabilirea limitei de graniță între imobilele proprietatea părților înscrise în CF nr. X Sibiu și în CF nr. Y Sibiu și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul aflat în proprietatea sa, situat în municipiul Sibiu, pe care pârâtul l-a ocupat în mod abuziv, prin mutarea nelegală a hotarului celor două proprietăți. La al doilea termen de judecată, reclamanta a modificat cererea introductivă în sensul că a majorat valoarea obiectului cererii de la suma de 100.000 lei indicată în cererea introductivă, la suma de 250.000 lei ca fiind valoarea reală. În aceste condiții:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul AA împotriva pârâtului BB având ca obiect plata unei sume de bani datorată cu titlu de obligație de întreținere pentru minor a fost admisă de prima instanță. În termen de două zile de la pronunțare pârâtul execută de bunăvoie și integral obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească și ulterior, în termenul legal, declară apel împotriva aceleiași hotărâri. În acest context:

În cursul judecății apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, de către apelantul- reclamant AA, în contradictoriu cu intimatul-pârât BB, terțul intervenient CC, formulează o cerere de intervenție accesorie în favoarea intimatului-pârât BB. După admiterea în principiu a cererii de intervenție, intervenientul CC formulează o cerere de chemare în garanție a terțului DD pentru ca acesta să suporte despăgubirile la care ar urma să fie obligat intimatul-pârât BB în eventualitatea în care ar cădea în pretenții față de apelantul-reclamant AA. În acest context:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18.06.2019, reclamantul AB a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CD, rezoluțiunea contractului de vânzare încheiat între părți și repunerea acestora în situația anterioară, în sensul obligării lui CD la restituirea prețului pe care acesta l-a primit. La primul termen de judecată, instanța constată că pârâtul CD nu a fost legal citat. Reclamantul AB precizează la acest termen, în fața instanței, că dorește să renunțe la judecată. Instanța de judecată dispune amânarea judecății în vederea citării legale a pârâtului CD. În acest caz:

Nu poate fi atacată, în nici o situație, cu contestație în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) NCPC (contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata):

Este adevărat că înlăturarea vătămării se poate realiza altfel decât prin anularea hotărârii judecătorești:

În cazul procedurii ordonanței președințiale, este adevărat că:

Este considerată măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei:

Fapta inculpatului, care a săvârșit acte de complicitate la infracțiunea de delapidare, sub amenințarea autorului faptei că va dezvălui antecedentele sale penale și îl va îndepărta din serviciu:

Inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri în zona capului cu pumnii, picioarele și o piatră. Leziunile suferite au cauzat victimei o epilepsie post-traumatică cu repetate internări în spital, iar după 1 an și 2 luni aceasta a decedat din cauza unor complicații ale epilepsiei. În acest caz:

X, încercând să pătrundă ziua în locuința victimei cu scopul de a sustrage bunuri, a sărit gardul, a intrat în casă și a găsit o casetă de bijuterii. Auzind zgomote și temându-se să nu fie prins, X a ascuns cutia tot în casa proprietarului, cu intenția de a se întoarce ulterior după ea, apoi a fugit. Ulterior, proprietarul a constatat că lipsește cutia de bijuterii. Fapta reprezintă:

Fapta inculpatului, care a strigat către alți inculpați ce loveau cu bâtele o persoană căzută la pământ că "aceasta trebuie omorâtă", iar în urma loviturilor primite victima a încetat din viață, constituie:

Potrivit dispozițiilor legale privind recidiva:

Legea penală română nu se aplică în baza principiului teritorialității dacă:

Măsurile de siguranță:

Infracțiunea de omor calificat:

In cauza nr. 3/P/2016 aflată pe rolul Parchetului de pe lȃngă Judecătoria X s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B.U. pentru săvȃrșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 229 alin. (1) lit. b) Cod penal. Soluționând cauza, procurorul, prin ordonanță, a dispus clasarea cauzei în baza art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală „nu există probe că o persoană a săvȃrșit infracțiunea”. Anterior comunicării ordonanței de clasare a cauzei, prim-procurorul Parchetului de pe lȃngă Judecătoria X a infirmat soluția de netrimitere în judecată și a dispus redeschiderea urmăririi penale. În acest caz :

În cauza X/Y/2018 aflată pe rolul Judecătoriei Sibiu, având ca obiect judecarea inculpatului BC pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de disp.art. 196 C.pen., la primul termen de judecată din data de 13.02.2018, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată AB a formulat o cerere de constituire ca parte civilă în cauză. La același termen, SC X SRL, societatea la care era angajat inculpatul BC ca șofer și cu autovehiculul căreia săvârșise infracțiunea în timpul programului normal de lucru și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a formulat o cerere de intervenție ca parte responsabilă civilmente. Instanța, prin încheiere, a respins ambele cereri, cu motivarea că sunt tardive. Instanța de judecată:

Prin ordonanța nr. X/P/2018 din 25 iunie 2019, procurorul CD din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul MN sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prev. și ped. de disp.art. 188 C.pen. În data de 28 iunie 2019 lui MN i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect, fapta pentru care este suspectat și încadrarea juridică a acesteia. În data de 10 septembrie 2019, în temeiul disp. art. 339 Cod procedură penală, suspectul MN a formulat plângere împotriva ordonanței nr. x/P/2018, la prim- procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Plângerea formulată de suspectul MN:

În cauza nr. X/P/2016 aflată pe rolul PJS1 avand ca obiect efectuarea urmaririi penale fata de inculpatul DD pentru săvârsirea de catre acesta a infractiunii de inselaciune, fapta prev. de disp. art. 244 C.pen., procurorul care supraveghea urmarirea penală a sesizat judecatorul de drepturi și libertati competent cu o cerere prin care solicita încuviințarea efectuării percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului DD. Judecătorul de drepturi și libertăți a dispus, prin încheiere, admiterea cererii, încuviințarea efectuării percheziției, emițând în acest sens mandatul de percheziție. Percheziția domiciliară nu se mai efectuează:

În cauza penală nr.X/P/2018 având ca obiect efectuarea urmăririi penale față de inculpatul DD sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de disp.art. 289 C.pen.- luarea de mită, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea formulată de procuror și a dispus arestarea preventivă a inculpatului DC pentru 30 de zile. Pe durata măsurii arestării preventive *:

Prin sentinta Z pronunțată de Judecătoria Y în cauza penală x/w/2018 s-a dispus condamnarea inculpatului L.A. pentru săvȃrșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de disp.art. 192 C.pen. Prin aceeași sentință latură civilă, inculpatul LA a fost obligat, în solidar cu partea re-sponsabilă civilmente SC Z SRL la plata unei despăgubiri de 20.000 lei către partea civilă BB. Împotriva sentinței, a formulat apel în termen partea responsabilă civilmente SC Z SRL. În apelul său, partea responsabilă civilmente:

Prin sentinta Z pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în cauza penală x/w/2018 s-a dispus condamnarea inculpatilor AB și BC (coautori) pentru săvȃrșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de disp.art. 244 C.pen. Împotriva sentinței Z a formulat apel inculpatul AB, acesta solicitând, în temeiul disp.art. 421 pct. 2 lit. b) C.proc.pen., admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu motivarea că: 1. judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc in lipsa inculpatului BC, nelegal citat; 2. sentința atacată a fost în mod greșit semnată de președintele instanței cu motivarea că judecătorul BD a suferit un atac de cord, aflându-se internat în spital. Soluționând cauza, instanța de apel:

Prin ordonanța X/P2018 din data de 01.05.2018, dată în cauza penală x/P2018, având ca obiect efectuarea urmăririi penale față de suspectul AB pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev. și ped. de disp.art. 188 C.pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti a dispus delegarea organului de cercetare penală pentru efectuarea mai multor activități în cauză. În acest context, nu pot forma obiectul delegării către organul de cercetare penală:

Împotriva sentinței Z pronunțate în cauza penală X/Y/2019, sentință prin care inculpatul AB a fost condamant la 2 ani închisoare și obligat la 500 lei despăgubiri civile către partea civilă, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. si ped. de dispozițiile art. 228 Cod penal, a formulat apel inculpatul AB, acesta fiind singurul apelant în cauză. În apelul său, acesta a criticat atât pedeapsa prea mare aplicată cât și modul în care instanța a soluționat latura civilă, având în vedere că la dosarul cauzei nu erau probate în niciun fel daunele materiale acordate părții civile. Instanța de apel:

Prin rechizitoriul nr. X/P/2018 din data de 29.11.2018, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecatoria Sectorului 3, inculpatul AB a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de disp.art. 228 C.pen., instanța sesizată cu judecarea cauzei fiind Judecătoria Sectorului 3. În cursul judecării cauzei în primă instanță: