Dizolvare, solubilitate și concentrația soluțiilor: Chimie la Bacalaureat

Despre electroliza unei soluții apoase de substanță (B), este adevărat că:

O soluție apoasă a substanței (E):

La dizolvarea unei substanțe ionice în apă au loc și interacțiuni ion-dipol.

Se amestecă 30 mL soluție de hidroxid de sodiu (S1) de concentrație 0,2 M, cu 40 mL soluție de hidroxid de sodiu (S2), de concentrație molară necunoscută și cu apă distilată. Se obțin 100 mL de soluție (S3) de concentrație 0,1 M. Determinați concentrația molară a soluției (S2).

Pentru reacția de tipul: A + B → Produși, ordinele parțiale de reacție sunt nA = 1 și nB = 2. Determinați constanta de viteză, știind concentrația reactantului (A) 0,4 mol·L⁻¹, concentrația reactantului (B) 0,1 mol·L⁻¹ și viteza de reacție 2·10⁻³ mol·L⁻¹·s⁻¹. Notați și unitatea de măsură a acesteia.

Un amestec echimolar de propan și propenă s-a barbotat într-o soluție de brom în tetraclorură de carbon. Știind că s-au format 40,4 g de produs de reacție și că la finalul procesului nu există propenă nereacționată, determinați cantitatea de hidrocarburi din amestec, exprimată în moli.

O soluție apoasă a substanței (C):

O probă de 100 g de saramură, de concentrație procentuală masică 5%, conține 95 g de apă.

În construcția pilei Daniell, puntea de sare menține contactul electric între soluții și neutralitatea acestora.

Se amestecă 75 mL soluție de hidroxid de sodiu, de concentrație 2 M cu 50 mL soluție de hidroxid de sodiu, de concentrație 1 M și cu apă distilată. Se obțin 400 mL de soluție (S). Determinați concentrația molară a soluției (S).

Pentru reacția de tipul: A + B → Produși, ordinele parțiale de reacție sunt nA = 1 și nB = 2. Determinați constanta de viteză, notând și unitatea de măsură a acesteia, știind concentrația reactantului (A) 0,4 mol·L-1, concentrația reactantului (B) 0,1 mol·L-1 și viteza de reacție 2·10-3 mol·L-1·s-1.

O soluție apoasă a compusului (E), de concentrație 10-2 mol·L-1 are pH-ul egal cu:

Acidul cianhidric ionizează parțial în soluție apoasă.

Se prepară 300 mL de soluție (S) prin amestecarea a 120 mL soluție de hidroxid de sodiu 0,1 M cu 80 mL soluție de hidroxid de sodiu 0,3 M și cu apă distilată. Determinați concentrația molară a soluției (S).

Celuloza este solubilă în soluție de hidroxid de diaminoargint(I).

Se tratează 4,05 g de oxid de zinc cu 500 mL de soluție (S) de acid etanoic. Știind că reactanții se consumă integral, calculați concentrația molară a soluției (S) de acid etanoic.

Despre o soluție apoasă a substanței (F) este fals că:

La electroliza soluției apoase de clorură de sodiu nu se obține:

Solubilitatea dioxidului de carbon în apǎ crește cu creșterea presiunii.

Soluția formată la dizolvarea hidroxidului de sodiu în apă nu conduce curentul electric.