Bacalaureat 2026 la chimie: model, chimie anorganică

Numărul de substanțe formate din molecule diatomice este egal cu:

Numărul electronilor din învelișul electronic al atomului din care provine specia chimică (F) este:

Despre substanța (C) este adevărat că:

Numărul de oxidare (N.O.) al argintului în substanța (B):

Este fals că:

Între ecuațiile reacțiilor de mai jos este și aceea a unei reacții de neutralizare: (I) NaOH + HCl → NaCl + H2O (III) NH4Cl + NaOH → NH3 + H2O + NaCl (II) 2Na + Cl2 → 2NaCl (IV) NaCN + HCl → NaCl + HCN Aceasta este ecuația chimică:

O soluție apoasă a substanței (C):

Este adevărat că:

Despre substanța (E) utilizată la construcția acumulatorului cu plumb, este fals că, în timpul debitării de curent electric:

În 31,8 g de substanță (B) sunt:

Energia electronilor din substratul 2s este mai mare decât energia electronilor din substratul 3s.

Bromul substituie iodul din compușii acestuia, deoarece are caracter nemetalic mai pronunțat.

O probă de 100 g de saramură, de concentrație procentuală masică 5%, conține 95 g de apă.

În construcția pilei Daniell, puntea de sare menține contactul electric între soluții și neutralitatea acestora.

Reacția de neutralizare dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu este endotermă.

Atomul unui element chimic are în nucleu 44 de protoni și 57 de neutroni. Determinați numărul de masă, respectiv numărul de electroni al acestui atom.

Atomul unui element chimic (E), are în învelișul electronic 8 orbitali ocupați cu electroni, dintre care doi sunt monoelectronici. a. Scrieți configurația electronică a atomului elementului chimic (E). b. Notați poziția (grupa, perioada) în Tabelul periodic a elementului (E).

Modelați formarea legăturii chimice în molecula de clor, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor.

a. Modelați procesul de ionizare a atomului de azot, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor. b. Notați caracterul chimic al azotului.

Se amestecă 75 mL soluție de hidroxid de sodiu, de concentrație 2 M cu 50 mL soluție de hidroxid de sodiu, de concentrație 1 M și cu apă distilată. Se obțin 400 mL de soluție (S). Determinați concentrația molară a soluției (S).

Oxidul de cupru(II) și carbonul reacționează în condiții speciale. Ecuația reacției care are loc este: ...CuO + ...C → ...Cu + ...CO2. a. Scrieți ecuațiile proceselor de oxidare, respectiv de reducere, care au loc în această reacție. b. Notați denumirea substanței cu rol de agent reducător.

Notați coeficienții stoechiometrici ai ecuației reacției de la punctul 1.

a. Scrieți ecuația reacției dintre fier și clor. b. Un eșantion de fier cu masa 112 g reacționează cu clorul. Determinați randamentul reacției, știind că se formează 292,5 g de sare.

Ecuația termochimică a reacției de ardere a glucozei este: C6H12O6(s) + 6O2(g) → 6CO2(g) + 6H2O(l), ∆rH0. Determinați variația de entalpie standard, ∆rH0, în reacția de ardere a glucozei. Utilizați entalpiile molare de formare standard: f HC0 6H12 O 6 (s) = - 1273,3 kJ/mol, J/mol, f HCO0 2 (g) = - 393,5 kJ/mol și f HH0 2 O(l) = - 285,8 kJ/mol.

Determinați căldura implicată în reacția de ardere a 18 g de glucoză, exprimată în kilojouli. Utilizați informații de la punctul 1.

Determinați masa de apă, exprimată în kilograme, care poate fi încălzită de la 12 0C la 32 0C, utilizând 1045 kJ, căldură rezultată la arderea unui combustibil. Se consideră că nu au loc pierderi de căldură.

Aplicați legea lui Hess pentru a determina variația de entalpie a reacției: 4HCl(g) + O2(g) → 2Cl2(g) + 2H2O(g) ∆rH0 în funcție de variațiile de entalpie ale proceselor descrise de următoarele ecuații termochimice: (1) H2(g) + 1/2O2(g) → H2O(l), ∆rH10 (2) H2O(g) → H2O(l) ∆rH20 (3) H2(g) + Cl2(g) → 2HCl(g) ∆rH30.

Scrieți formulele chimice ale substanțelor: Ag2O3(s), Ag2O2(s) și Ag2O(s), în sensul descreșterii stabilității acestora, utilizând entalpiile molare de formare standard: f H0Ag2 O(s) = - 31,04 kJ/mol, f H0Ag2 O 2 (s) = - 24,26 kJ/mol și f H0Ag2 O3 (s) = 33,89 kJ/mol.

Scrieți ecuația reacției care are loc la ionizarea în soluție apoasă a acidului cianhidric.

Pentru reacția de tipul: A + B → Produși, ordinele parțiale de reacție sunt nA = 1 și nB = 2. Determinați constanta de viteză, notând și unitatea de măsură a acesteia, știind concentrația reactantului (A) 0,4 mol·L-1, concentrația reactantului (B) 0,1 mol·L-1 și viteza de reacție 2·10-3 mol·L-1·s-1.

a. O probă de 20 mol de neon se află într-o incintă închisă cu volumul de 4,1 L, la 27°C. Determinați presiunea neonului în incintă, exprimată în atmosfere. b. Determinați masa unei probe de neon care conține 18,066∙1023 atomi, exprimată în grame.