Rezidențiat 2026:duminică, 15 noiembrie · grila oficială de la 16:00

Diabetul zaharat (Kumar și Clark, cap. 23, pag. 715-719)

16 grile originale la diabetul zaharat, după Kumar și Clark Medicină clinică, ediția a 10-a, Hipocrate 2021 (pag. 715-719). Fiecare are răspunsul și o explicație a soluției.

Grile originale PotiDe10, scrise după bibliografia oficială. Fiecare e rezolvată a doua oară, independent, și verificată pe eșantion la fiecare lot. Ai găsit o greșeală? Spune-ne. Cum facem grilele

1.Un adult cu diabet de tip 1 folosește insulină subcutanată și observă răspunsuri glicemice diferite după injecții cu aceeași doză. El întreabă de ce acest tratament nu reproduce fidel secreția fiziologică. Ce explicații sunt corecte?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, C, D

  1. Absorbția subcutanată variabilă poate contribui la răspunsuri diferite la aceeași doză. Insulina injectată ajunge în circulația sistemică, cu o distribuție diferită de secreția portală și cu intrare și dispariție mai lente. Vârfurile și scăderile ei pot modifica controlul metabolic.
  • A Absorbția din depozitul subcutanat variază între injecții, astfel încât aceeași doză nu produce obligatoriu același profil glicemic.
  • B Insulina subcutanată intră în circulația sistemică, fără concentrația portală inițială mare a secreției pancreatice. Rezultă o expunere portală mai mică și una sistemică mai mare față de fiziologia normală.
  • C După injectarea subcutanată, insulina ajunge mai lent în sânge și efectul concentrațiilor circulante persistă mai mult decât variațiile rapide ale secreției fiziologice.
  • D Vârfurile și scăderile concentrației după injecție pot să nu coincidă cu necesarul metabolic și pot modifica controlul glicemic.
  • E Traseul portal inițial aparține insulinei secretate de pancreas. Insulina injectată subcutanat ajunge în circulația sistemică și nu reproduce această distribuție.

2.Un pacient cu diabet tratat cu insulină descrie două episoade separate. În episodul X, glicemia a fost 61 mg/dL și s-a recuperat prin propriile măsuri. În episodul Y, glicemia a fost 49 mg/dL și intervenția unui membru al familiei a fost necesară ca să se recupereze. Folosiți limita de alertă de 70 mg/dL și limita pentru hipoglicemie semnificativă de 54 mg/dL, cu încadrare la valori sub fiecare limită. Care interpretări sunt corecte?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, C, D

  1. La 61 mg/dL, primul episod intră în zona de alertă, dar rămâne peste limita hipoglicemiei semnificative. La 49 mg/dL, al doilea episod este semnificativ biochimic; dependența de ajutor pentru recuperare îl face și sever.
  • A Glicemia de 61 mg/dL este sub limita de alertă de 70 mg/dL, deci episodul X are o valoare de alertă.
  • B Hipoglicemia severă presupune ajutor necesar din partea altei persoane pentru recuperare. În episodul X, pacientul s-a recuperat autonom; valoarea de 61 mg/dL nu îl definește ca sever.
  • C În episodul Y, intervenția membrului familiei a fost necesară pentru recuperare. Aceasta este condiția care definește hipoglicemia severă.
  • D Glicemia de 49 mg/dL din episodul Y este sub limita de 54 mg/dL și se încadrează ca hipoglicemie semnificativă.
  • E Glicemia de 61 mg/dL din episodul X este peste limita de 54 mg/dL. Episodul are o valoare de alertă, dar nu îndeplinește pragul pentru hipoglicemie semnificativă.

3.O pacientă tratată cu insulină devine transpirată și tremură după ce a întârziat masa. Glicemia este scăzută, dar este lucidă și poate înghiți în siguranță. Ce măsuri sunt potrivite pentru acest episod?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, C, E

  1. La pacienta lucidă, glucoza orală și reevaluarea promptă sunt adecvate. După corectare se caută cauza, fără supraîncărcare inutilă cu carbohidrați.
  • A Glucoza orală este indicată imediat.
  • B Cauza trebuie stabilită după corectarea episodului.
  • C Tratamentul se repetă dacă glicemia rămâne mică.
  • D Excesul de carbohidrați nu este recomandat.
  • E Stabilirea cauzei urmează stabilizării.

4.Un pacient cu diabet este găsit inconștient după un post prelungit, iar glicemia confirmă hipoglicemia severă. Echipa de urgență dispune de acces intravenos. Care tratament evită dependența de rezervele hepatice de glicogen?4 p

Vezi rezolvarea

Răspuns: a) Glucoză intravenoasă.

  1. După post prelungit, glucagonul poate eșua prin epuizarea glicogenului hepatic. Glucoza intravenoasă tratează direct hipoglicemia severă.

Capcanele

  • b) Hipoglicemia severă impune tratament imediat.
  • c) Așteptarea spontană contravine urgenței.
  • d) Glucagonul mobilizează glicogenul hepatic.
  • e) Alimentele se administrează după revenirea pacientului.
  • A Glucoza intravenoasă furnizează direct substratul necesar.
  • B Hipoglicemia severă impune tratament imediat.
  • C Așteptarea spontană contravine urgenței.
  • D Glucagonul mobilizează glicogenul hepatic.
  • E Alimentele se administrează după revenirea pacientului.

5.Un pacient cu diabet de tip doi începe metformin în monoterapie. Dorește să înțeleagă de ce alegerea este rezonabilă când îl preocupă greutatea și hipoglicemia. Ce explicații corespund mecanismului și profilului descrise în tratat?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: B, C, E

  1. Metforminul reduce producția hepatică de glucoză și îmbunătățește sensibilitatea la insulină, fără stimularea secreției insulinice sau creștere ponderală.
  • A Metforminul nu stimulează secreția insulinică.
  • B Sensibilitatea la insulină crește sub metformin.
  • C Producția hepatică de glucoză scade.
  • D Monoterapia nu stabilizează greutatea prin hipoglicemie.
  • E Metforminul nu predispune la creștere ponderală.

6.O pacientă prezintă greață și diaree după inițierea metforminului. Funcția renală permite tratamentul, iar medicul dorește să îmbunătățească toleranța fără abandonarea imediată a medicamentului. Care strategie este justificată de tratat?4 p

Vezi rezolvarea

Răspuns: b) Titrarea lentă, eventual cu o formulă cu eliberare prelungită.

  1. Dozele inițiale mici, creșterea graduală și uneori forma cu eliberare lentă permit ameliorarea toleranței digestive.

Capcanele

  • a) Doza mică și eliberarea lentă pot îmbunătăți toleranța.
  • c) Creșterea rapidă nu este strategia de toleranță descrisă.
  • d) Diareea este o reacție adversă recunoscută.
  • e) Greața nu dovedește hipersecreție insulinică.
  • A Doza mică și eliberarea lentă pot îmbunătăți toleranța.
  • B Titrarea lentă și o formulă cu eliberare prelungită sunt justificate.
  • C Creșterea rapidă nu este strategia de toleranță descrisă.
  • D Diareea este o reacție adversă recunoscută.
  • E Greața nu dovedește hipersecreție insulinică.

7.Un bărbat tratat cu metformin este programat pentru o investigație cu contrast iodat intravascular. Există posibilitatea deteriorării funcției renale după procedură. Ce principii de conduită sunt susținute de ediția prescrisă?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: C, D, E

  1. În această ediție, contrastul iodat justifică întreruperea temporară. Reluarea după intervalul indicat depinde de verificarea funcției renale.
  • A Riscul relevant este acidoza lactică după afectare renală.
  • B Reluarea depinde de funcția renală păstrată.
  • C Ediția prescrisă recomandă oprirea înainte de contrast.
  • D Reducerea clearance-ului lactatului justifică întreruperea temporară.
  • E Reluarea este condiționată de funcția renală nedeteriorată.

8.O persoană vârstnică tratată cu o sulfoniluree cu durată lungă dezvoltă hipoglicemie severă în timpul unei infecții. Primește glucoză și își revine inițial. Care conduită ulterioară este susținută de sursă?4 p

Vezi rezolvarea

Răspuns: c) Supraveghere în spital timp de două zile.

  1. Ameliorarea inițială nu înlocuiește supravegherea spitalicească și administrarea de glucoză până la eliminarea medicamentului.

Capcanele

  • a) Ameliorarea după glucoză nu dovedește eliminarea sulfonilureei.
  • b) Repausul alimentar nu înlocuiește supravegherea și glucoza.
  • d) Prima ameliorare nu justifică oprirea glucozei cât timp persistă medicamentul.
  • e) Infecția crește riscul, iar supravegherea indicată este în spital.
  • A Ameliorarea după glucoză nu dovedește eliminarea sulfonilureei.
  • B Repausul alimentar nu înlocuiește supravegherea și glucoza.
  • C Două zile de supraveghere spitalicească sunt susținute de sursă.
  • D Prima ameliorare nu justifică oprirea glucozei cât timp persistă medicamentul.
  • E Infecția crește riscul, iar supravegherea indicată este în spital.

9.Un pacient cu diabet de tip doi are glicemii bazale normale, dar creșteri importante după mese. Medicul evaluează un secretagog cu efect scurt, din clasa meglitinidelor. Ce proprietăți sunt relevante pentru alegere?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, D

  1. Meglitinidele stimulează secreția insulinică legată de mese, sunt metabolizate rapid și pot fi utile pentru acest profil glicemic.
  • A Meglitinidele urmăresc refacerea eliberării precoce de insulină după masă.
  • B Metabolizarea rapidă reduce stimularea în postul ulterior.
  • C Meglitinidele au acțiune scurtă, nu prelungită toată noaptea.
  • D Hipoglicemia și creșterea ponderală sunt reacții adverse posibile.
  • E La masă se stimulează eliberarea de insulină.

10.O pacientă cu diabet de tip doi aflată în monoterapie cu pioglitazonă prezintă creștere ponderală și edeme. Medicul verifică dacă manifestările se pot lega de tratament. Ce afirmații sunt susținute?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, D

  1. Pioglitazona poate determina creștere ponderală și retenție de lichide, cu risc de insuficiență cardiacă; efectul metabolic se instalează lent.
  • A Retenția de lichide poate precipita insuficiența cardiacă.
  • B Creșterea ponderală este un efect advers recunoscut.
  • C Hipoglicemia nu este consecința obișnuită în monoterapie.
  • D Efectul glicemic maxim se poate instala lent.
  • E Pioglitazona poate produce retenție de lichide și edeme.

11.Un pacient cu diabet de tip doi recent diagnosticat păstrează secreție insulinică și are insuficiență renală. Se dorește o asociere non-insulinică fără creștere ponderală, cu risc mic de hipoglicemie. Ce caracteristici susțin discutarea unui inhibitor DPP-4?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, D

  1. Inhibarea DPP-4 prelungește efectul GLP-1, favorizând insulina și reducând glucagonul. Profilul ponderal și hipoglicemic poate corespunde nevoilor descrise.
  • A Secreția insulinică păstrată favorizează eficiența DPP-4.
  • B Blocarea inactivării GLP-1 amplifică efectul incretinic.
  • C Mecanismul descris reduce secreția de glucagon.
  • D Insuficiența renală nu exclude utilizarea clasei.
  • E Creșterea ponderală nu este mecanismul urmărit.

12.Un pacient cu diabet zaharat tip 2 și steatoză hepatică nealcoolică începe pioglitazonă în monoterapie. După două săptămâni, glicemiile rămân peste ținta convenită, fără deteriorare clinică acută. Care interpretări ale tratamentului actual și ale posibilităților de intensificare sunt corecte?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, D, E

  1. Răspunsul precoce trebuie interpretat în contextul acțiunii indirecte, care poate necesita până la trei luni pentru efectul maxim. Monoterapia nu provoacă hipoglicemie, iar steatoza poate aduce un avantaj acestei alegeri. La nevoie, tratamentul poate fi combinat cu insulină.
  • A Pioglitazona scade glicemia prin ameliorarea sensibilității la insulină, astfel că răspunsul se instalează progresiv și poate necesita până la trei luni pentru efectul maxim.
  • B În monoterapie, pioglitazona ameliorează sensibilitatea la insulină fără stimularea directă a secreției acesteia, astfel că hipoglicemia nu este un efect așteptat.
  • C După două săptămâni, persistența hiperglicemiei nu demonstrează atingerea efectului maxim, deoarece acesta poate apărea abia după aproximativ trei luni.
  • D Boala ficatului gras nealcoolic asociată diabetului tip 2 poate constitui un argument în favoarea pioglitazonei, prin beneficiul hepatic posibil.
  • E Pioglitazona poate fi combinată cu insulină pentru intensificarea tratamentului, cu evaluarea individuală a riscurilor, inclusiv retenția hidrosalină.

13.La un pacient cu diabet de tip doi și exces ponderal se discută adăugarea unui inhibitor al transportorului renal de sodiu și glucoză. Acesta întreabă despre efectele care depășesc glicemia. Ce argumente corespund profilului descris în tratat?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, E

  1. Inhibitorii SGLT2 pot aduce beneficii ponderale, cardiovasculare și renale. Efectul glicemic rămâne dependent de funcția renală.
  • A Pierderea ponderală este un beneficiu posibil.
  • B Riscul de hipoglicemie al clasei este scăzut.
  • C Efectul glicemic depinde de funcția renală.
  • D Beneficiile renale pot persista la filtrare redusă.
  • E Beneficiile cardiovasculare susțin utilizarea clasei.

14.O pacientă etichetată cu diabet de tip doi ia un inhibitor SGLT2. Prezintă greață, stare generală alterată și acidoză cu cetone, dar glicemia este doar moderat crescută. Ce interpretare explică această asociere?4 p

Vezi rezolvarea

Răspuns: a) Este posibilă cetoacidoza asociată inhibitorului SGLT2.

  1. Glicemia modestă nu înlătură această reacție adversă. Deficitul insulinic și un diabet de tip unu nerecunoscut pot explica contextul.

Capcanele

  • b) Deshidratarea contrazice retenția exclusivă de apă.
  • c) Candidoza și reacțiile metabolice nu se exclud.
  • d) Glicemia modestă nu infirmă cetoacidoza asociată SGLT2.
  • e) Deficitul insulinic poate participa la reacția metabolică.
  • A Este posibilă cetoacidoza cu glicemie puțin crescută.
  • B Deshidratarea contrazice retenția exclusivă de apă.
  • C Candidoza și reacțiile metabolice nu se exclud.
  • D Glicemia modestă nu infirmă cetoacidoza asociată SGLT2.
  • E Deficitul insulinic poate participa la reacția metabolică.

15.O femeie cu diabet de tip 2 începe acarboză. După mese observă glicemii mai mici, dar apar flatulență și distensie abdominală. Simptomele digestive au început odată cu noul tratament. Ce mecanism explică împreună efectul glicemic și manifestările digestive?4 p

Vezi rezolvarea

Răspuns: d) Reducerea absorbției glucidelor, cu fermentarea în intestin a celor neabsorbite.

  1. Acarboza limitează absorbția carbohidraților după masă. Carbohidrații rămași neabsorbiți fermentează intestinal, ceea ce leagă efectul prandial de flatulență și distensie.

Capcanele

  • a) Reducerea producției hepatice de glucoză și creșterea sensibilității la insulină descriu metforminul. Ele nu explică fermentarea glucidelor neabsorbite după acarboză.
  • b) Secreția de insulină stimulată rapid la mese este mecanismul meglitinidelor. Acarboza reduce absorbția glucidelor și nu explică simptomele printr-un secretagog.
  • c) Împiedicarea inactivării GLP-1 descrie inhibitorii DPP4. Acest mecanism incretinic nu explică fermentația intestinală indusă de acarboză.
  • e) Scăderea pragului renal pentru glucoză și glicozuria descriu inhibitorii SGLT2. Eliminarea urinară nu produce fermentarea intestinală a glucidelor care explică simptomele după acarboză.
  • A Reducerea producției hepatice de glucoză și creșterea sensibilității la insulină descriu metforminul. Ele nu explică fermentarea glucidelor neabsorbite după acarboză.
  • B Secreția de insulină stimulată rapid la mese este mecanismul meglitinidelor. Acarboza reduce absorbția glucidelor și nu explică simptomele printr-un secretagog.
  • C Împiedicarea inactivării GLP-1 descrie inhibitorii DPP4. Acest mecanism incretinic nu explică fermentația intestinală indusă de acarboză.
  • D Acarboza inhibă alfa-glucozidaza și reduce absorbția glucidelor după masă. Glucidele neabsorbite fermentează în intestin, producând flatulență și distensie abdominală.
  • E Scăderea pragului renal pentru glucoză și glicozuria descriu inhibitorii SGLT2. Eliminarea urinară nu produce fermentarea intestinală a glucidelor care explică simptomele după acarboză.

16.Un pacient cu diabet zaharat de tip 2, obezitate și infarct miocardic în antecedente necesită intensificarea tratamentului glicemic. Acceptă administrarea injectabilă și dorește atât reducerea greutății, cât și un beneficiu privind riscul unor noi evenimente vasculare. Care afirmații sunt relevante pentru evaluarea terapiei prin GLP-1?5 p

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, C

  1. Obezitatea face util efectul GLP-1 asupra apetitului și greutății. Pentru obiectivul vascular, beneficiul privind infarctul și accidentul vascular cerebral aparține analogilor umani, fără a fi transferat derivaților de exendin. Agoniștii cu acțiune scurtă încetinesc și golirea gastrică; efectul lor depășește restabilirea fiziologică obținută prin inhibarea DPP-4.
  • A La un pacient cu infarct în antecedente, reducerea riscului de infarct și accident vascular cerebral asociată analogilor umani GLP-1 este un argument favorabil pentru alegerea terapiei.
  • B Activarea receptorilor GLP-1 la nivel hipotalamic reduce apetitul și poate favoriza scăderea ponderală, relevantă la pacientul cu obezitate.
  • C Agoniștii GLP-1 cu acțiune scurtă pot încetini golirea gastrică, contribuind la efectele lor digestive și metabolice.
  • D Inhibitorii DPP-4 restabilesc niveluri fiziologice de GLP-1; agoniștii GLP-1 ating niveluri farmacologice și au un efect mai puternic.
  • E Beneficiul privind infarctul și accidentul vascular cerebral este atribuit analogilor umani GLP-1; pentru preparatele pe bază de exendin nu este susținută aceeași reducere a riscului.

Grile pe paginile care au picat la examen

17.Un simptom neuroglicopenic al hipoglicemiei este:4 p

Pagina 716 a picat la examen: întrebarea 39, 2021. După Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 716.

Vezi rezolvarea

Răspuns: b) scăderea capacității de concentrare

  1. Scăderea capacității de concentrare este enumerată între simptomele neuroglicopenice.

Capcanele

  • a) Paloarea este enumerată între simptomele autonome.
  • c) Transpirațiile sunt enumerate între simptomele autonome.
  • d) Senzația de căldură este enumerată între simptomele autonome.
  • e) Tremurăturile sunt enumerate între simptomele autonome.
  • A Paloarea este enumerată între simptomele autonome.
  • B Scăderea capacității de concentrare este enumerată între simptomele neuroglicopenice.
  • C Transpirațiile sunt enumerate între simptomele autonome.
  • D Senzația de căldură este enumerată între simptomele autonome.
  • E Tremurăturile sunt enumerate între simptomele autonome.

18.Dintre manifestările hipoglicemiei, este neuroglicopenică:4 p

Pagina 716 a picat la examen: întrebarea 39, 2021. După Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 716.

Vezi rezolvarea

Răspuns: e) tulburarea de comportament

  1. Tulburările de comportament sunt enumerate între simptomele neuroglicopenice.

Capcanele

  • a) Palpitațiile sunt clasificate ca simptome autonome.
  • b) Anxietatea este clasificată ca simptom autonom.
  • c) Transpirațiile sunt clasificate ca simptome autonome.
  • d) Paloarea este clasificată ca simptom autonom.
  • A Palpitațiile sunt clasificate ca simptome autonome.
  • B Anxietatea este clasificată ca simptom autonom.
  • C Transpirațiile sunt clasificate ca simptome autonome.
  • D Paloarea este clasificată ca simptom autonom.
  • E Tulburările de comportament sunt enumerate între simptomele neuroglicopenice.

19.Sunt corecte următoarele afirmații despre metformin:5 p

Pagina 717 a picat la examen: întrebarea 149, 2021. După Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 717.

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, C

  • A Metforminul reduce gluconeogeneza și, prin urmare, producția hepatică de glucoză.
  • B Metforminul crește sensibilitatea la insulină și nu afectează secreția de insulină.
  • C Poate fi administrat în combinație cu toate celelalte tratamente orale pentru diabet și cu insulină.
  • D Metforminul nu trebuie inițiat la RFGe sub 45 ml/min/1,73 m².
  • E Trebuie oprit înaintea administrării intravasculare a contrastului iodat.

20.La pacienții tratați cu metformin:5 p

Pagina 717 a picat la examen: întrebarea 149, 2021. După Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 717.

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, D

  • A Efectele gastrointestinale pot fi atenuate prin începerea cu doză mică și creșterea treptată.
  • B Preparatele cu eliberare lentă par să fie mai bine tolerate.
  • C Metforminul reduce absorbția gastrointestinală a vitaminei B12.
  • D Tratamentul poate fi reluat după 48 de ore dacă nu s-a deteriorat funcția renală.
  • E Metforminul nu induce hipoglicemie și nu predispune la creștere în greutate.

21.Tiazolidindionele utilizate în diabetul zaharat:5 p

Pagina 718 a picat la examen: întrebarea 93, 2023. După Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 718.

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, C

  • A Tiazolidindionele reduc rezistența la insulină prin receptorul nuclear PPAR-γ.
  • B Tiazolidindionele reduc producția hepatică de glucoză.
  • C Efectul maxim poate necesita până la trei luni.
  • D Tiazolidindionele nu provoacă hipoglicemie în monoterapie.
  • E Efectul frecvent descris este creșterea ponderală de 5-6 kg.

22.Referitor la tiazolidindione:5 p

Pagina 718 a picat la examen: întrebarea 93, 2023. După Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 718.

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: B, C, D

  • A Tiazolidindionele reduc rezistența la insulină și potențează efectul insulinei.
  • B Retenția de fluide provocată de pioglitazonă poate precipita insuficiența cardiacă.
  • C Îmbunătățesc absorbția periferică și promovează consumul muscular de glucoză.
  • D Reducerea producției hepatice este sinergică cu efectul metforminului; asocierea este permisă.
  • E Efectul maxim al tiazolidindionelor poate necesita până la trei luni.

Grile de exersare pe capitol

23.O persoană insulinotratată are valori persistent scăzute ale glicemiei înainte de cină. Ce ajustări sunt compatibile cu ghidul de adaptare a dozelor?5 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 716

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, C, D

  • A Doza bazală de dimineață poate contribui la valorile de dinaintea cinei.
  • B Creșterea dozei de la prânz poate accentua hipoglicemia.
  • C Doza prandială de la prânz poate necesita reducere.
  • D Gustarea după-amiaza este o alternativă prevăzută pentru acest profil.
  • E Doza premixată de dimineață se reduce, nu se crește, pentru valori persistent scăzute.

24.Care mecanisme contribuie la vulnerabilitatea la hipoglicemie în diabetul insulinotratat?5 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 716

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: B, C, E

  • A Sistemul autonom nu poate opri efectul dozei deja injectate.
  • B Nivelul intra-insular redus de insulină perturbă secreția de glucagon.
  • C Hipoglicemiile repetate pot slăbi mecanismele de apărare.
  • D Durata lungă a bolii poate diminua, nu garanta amplificarea, acest răspuns.
  • E Doza administrată continuă să acționeze și poate depăși necesarul.

25.Care verificări fac parte dintre cei șase pași pentru administrarea insulinei în siguranță?5 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 716

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, D

  • A Timpul potrivit este unul dintre cei șase pași.
  • B Administrarea sigură presupune persoana potrivită.
  • C Insulina potrivită trebuie identificată separat.
  • D Dispozitivul potrivit este o verificare distinctă.
  • E Calea potrivită trebuie verificată împreună cu doza.

26.Referitor la erorile de prescriere a insulinei, care afirmații sunt corecte?5 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 716

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, D, E

  • A Erorile de prescriere sunt o cauză frecventă de complicații iatrogene.
  • B Utilizarea diferită a preparatelor contribuie la confuzie.
  • C Responsabilitatea prescrierii sigure revine profesioniștilor din sănătate.
  • D Consecințele erorilor pot fi fatale.
  • E Asemănarea sonoră a denumirilor contribuie la confuzie.

27.O persoană tratată cu insulină consumă frecvent carbohidrați în exces de teama hipoglicemiei și crește mult în greutate. Care explicații sunt corecte?5 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 717

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, D

  • A Efectul anabolic explică recuperarea ponderală după corectarea deficitului de insulină.
  • B Consumul excesiv pentru tratarea sau prevenirea hipoglicemiei poate produce surplus ponderal.
  • C Restabilirea greutății normale este un efect terapeutic.
  • D Alimentația și activitatea fizică pot limita parțial acest efect.
  • E Dozele crescute necorespunzător pot favoriza creșterea excesivă în greutate.

28.Care succesiune explică stimularea secreției de insulină de către sulfoniluree?4 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 717

Vezi rezolvarea

Răspuns: a) Închiderea canalelor de potasiu ATP-dependente, depolarizare și influx de calciu în celula beta.

  1. Aceasta este succesiunea care declanșează eliberarea insulinei.

Capcanele

  • b) Deschiderea canalelor și hiperpolarizarea nu descriu mecanismul secretagog.
  • c) Medicamentul stimulează secreția prin legarea de receptor, nu o suprimă.
  • d) Eficacitatea necesită celule beta funcționale.
  • e) Efluxul de potasiu este blocat, iar depolarizarea permite influxul de calciu.
  • A Aceasta este succesiunea care declanșează eliberarea insulinei.
  • B Deschiderea canalelor și hiperpolarizarea nu descriu mecanismul secretagog.
  • C Medicamentul stimulează secreția prin legarea de receptor, nu o suprimă.
  • D Eficacitatea necesită celule beta funcționale.
  • E Efluxul de potasiu este blocat, iar depolarizarea permite influxul de calciu.

29.La o persoană cu diabet zaharat tip 2, modificările dietei și ale stilului de viață nu aduc glicemiile în intervalul țintă. Cum se integrează tratamentul oral non-insulinic?4 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 717

Vezi rezolvarea

Răspuns: c) Se adaugă optimizării stilului de viață, care trebuie continuată.

  1. Tratamentul farmacologic completează optimizarea stilului de viață.

Capcanele

  • a) Măsurile dietetice se mențin după adăugarea medicamentului.
  • b) Terapia orală se adaugă intervențiilor dietetice.
  • d) Medicamentele sunt adjuvante, nu înlocuitori ai optimizării stilului de viață.
  • e) Există opțiuni farmacologice când măsurile inițiale nu ating ținta.
  • A Măsurile dietetice se mențin după adăugarea medicamentului.
  • B Terapia orală se adaugă intervențiilor dietetice.
  • C Tratamentul farmacologic completează optimizarea stilului de viață.
  • D Medicamentele sunt adjuvante, nu înlocuitori ai optimizării stilului de viață.
  • E Există opțiuni farmacologice când măsurile inițiale nu ating ținta.

30.În utilizarea sulfonilureelor la persoanele cu diabet, sunt corecte următoarele afirmații:5 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 718

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, C, D

  • A Asocierea cu alte antidiabetice orale este posibilă.
  • B La introducerea insulinei prandiale, sulfonilureele sunt de obicei oprite.
  • C Insulina bazală poate fi inclusă în asociere.
  • D Afectarea hepatică sau renală impune utilizare atentă.
  • E Alcoolul în exces crește riscul hipoglicemiei.

31.Care asocieri între tiazolidindione și problemele lor de siguranță sunt corecte?5 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 718

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B, D

  • A Toxicitatea hepatică a determinat retragerea troglitazonei.
  • B Siguranța cardiovasculară a limitat utilizarea rosiglitazonei.
  • C Au fost raportate anemii ușoare în cursul tratamentului clasei.
  • D Osteoporoza poate avea drept consecință fracturi periferice.
  • E Retragerea troglitazonei a fost determinată de hepatotoxicitate; clasa favorizează creșterea ponderală.

32.Ce efect este atribuit bromocriptinei cu eliberare rapidă administrate la începutul zilei în diabetul de tip 2?4 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 719

Vezi rezolvarea

Răspuns: b) Resetarea ritmului circadian al secreției de dopamină hipotalamică.

  1. Acesta este mecanismul circadian propus pentru bromocriptină.

Capcanele

  • a) Inhibarea alfa-glucozidazei aparține altei clase.
  • c) Mecanismul renal descrie inhibitorii SGLT2.
  • d) Acesta nu este mecanismul descris pentru bromocriptină.
  • e) Legarea acizilor biliari caracterizează colesevelamul.
  • A Inhibarea alfa-glucozidazei aparține altei clase.
  • B Acesta este mecanismul circadian propus pentru bromocriptină.
  • C Mecanismul renal descrie inhibitorii SGLT2.
  • D Acesta nu este mecanismul descris pentru bromocriptină.
  • E Legarea acizilor biliari caracterizează colesevelamul.

33.Care afirmație descrie colesevelamul utilizat în diabetul zaharat?4 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 719

Vezi rezolvarea

Răspuns: d) Este o rășină care leagă acizii biliari, scade colesterolul și poate reduce glicemia.

  1. Aceste proprietăți corespund colesevelamului.

Capcanele

  • a) Colesevelamul nu este un analog GLP-1.
  • b) Colesevelamul este o rășină, nu o enzimă digestivă.
  • c) Inhibarea DPP-4 nu definește colesevelamul.
  • e) Colesevelamul nu face parte din clasa inhibitorilor SGLT2.
  • A Colesevelamul nu este un analog GLP-1.
  • B Colesevelamul este o rășină, nu o enzimă digestivă.
  • C Inhibarea DPP-4 nu definește colesevelamul.
  • D Aceste proprietăți corespund colesevelamului.
  • E Colesevelamul nu face parte din clasa inhibitorilor SGLT2.

34.În privința utilizării inhibitorilor SGLT2 ca adjuvanți ai insulinei în diabetul zaharat tip 1, care afirmații sunt corecte?5 p

Grilă de exersare, după Kumar și Clark, ed. a 10-a (2021), pag. 719

Pot fi corecte una sau mai multe variante. Alege-le pe toate, apoi verifică.

Vezi explicația

Răspuns: A, B

  • A Indicația descrisă este adăugarea inhibitorului SGLT2 la insulină în tipul 1.
  • B Scăderea HbA1c este cuantificată la 5-6 mmol/mol, adică 0,4-0,5%.
  • C Ameliorarea HbA1c apare în ciuda dozelor zilnice totale mai mici de insulină.
  • D Utilizarea autorizată este adjuvantă, nu înlocuirea insulinei.
  • E Variația de 0,4-0,5% reprezintă o reducere a HbA1c.

← pag. 704-715pag. 720-725 →Diabetul zaharatCe a picat cel mai des la diabetul zaharat

Alte capitole

Echilibrul hidro-electrolitic și acido-bazicEndocrinologieGastroenterologie