Examen barou, absolvire INPPA, noiembrie 2017

Societatea profesională cu răspundere limitată ”A.A. și Asociații S.P.R.L.”, cu sediul în raza Baroului X., îi solicită Baroului Y. înființarea unui sediu profesional secundar pe raza acestui barou. Societatea anexează la cerere contractul de închiriere pentru un spațiu în care va funcționa viitorul sediu secundar. În urma verificării efectuate, Consiliul Baroului Y. constată că pentru spațiul indicat de petentă contractul de închiriere a fost încheiat pe termen de o lună și este expirat. Care va fi soluția pe care o va adopta Consiliul Baroului Y.?

Avocatul A.A. contestă Hotărârea Adunării Generale a Baroului X. prin care avocatul B.B. a fost ales în calitate de decan, motivând că avocatul B.B. nu mai avea dreptul să candideze, având deja îndeplinite 2 mandate de decan. Care este soluția pe care o va adopta Consiliul U.N.B.R.?

Avocatul D.F., înscris în registrul de asistență judiciară al baroului Y, este desemnat să acorde asistență judiciară numitului L.M., parte civilă într-o cauză penală. Avocatul D.F. prestează activitatea pentru care a fost desemnat, însă stabilește de comun acord cu L.M. ca acesta din urmă să-i plătească cheltuielile de transport. L.M. plătește aceste cheltuieli. În această situație:

Ca regulă generală, Adunarea generală de alegere a decanului baroului:

Reprezentantul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Inculpaților se prezintă în vederea acordării asistenței juridice unui inculpat în fața Tribunalului B. În acest caz, acordarea asistenței juridice pentru un inculpat de către o persoană din cadrul unei entități care nu face parte din formele de exercitare a profesiei recunoscute de Legea nr. 51/1995:

Avocatul A.Z. a atacat la instanța competentă o hotărâre a Consiliului Baroului T., din care făcea parte, prin care acest organ a dispus radierea sa de pe Tabloul avocaților Baroului T., după ce a constatat faptul că, înainte de a fi primit în profesia de avocat, cu mai bine de 5 ani în urmă, A.Z. a fost condamnat definitiv la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, fiind grațiat parțial. A.Z. nu a adus la cunoștința Baroului T. această condamnare la momentul primirii în profesie. În apărarea sa, Consiliul Baroului T. a solicitat instanței sesizate respingerea acțiunii judiciare aparținând lui A.Z., întrucât acesta se găsește într-un evident caz de nedemnitate. Soluționând cauza, instanța:

Avocatul H.F. a atacat la instanța competentă o hotărâre a Consiliului Baroului T. din care face parte, prin care s-a dispus excluderea sa din profesie, întrucât timp de 6 luni a fost angajat asistent universitar suplinitor la o facultate de drept, loc în care a desfășurat activități didactice de seminarizare. În apărarea sa, Consiliul Baroului T. a învederat instanței sesizate faptul că, potrivit art. 15 lit. a) din Legea cu nr. 51/1995, „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu (…) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”. Soluționând cererea de chemare în judecată, instanța învestită:

Avocatul A.B. a încheiat cu clientul C.D. un contract de asistență juridică, prin care avocatul se angaja să reprezinte clientul persoană vătămată, convenindu-se în acest sens un onorariu fix de 2000 lei. Totodată, părțile au convenit și un onorariu de succes, în cazul obținerii în fața instanței de judecată a unei soluții de condamnare a inculpatului. Cu toate ca inculpatul a fost condamnat, clientul reprezentat de A.B. a formulat contestație la Barou, solicitând înlăturarea onorariului de succes din cadrul contractului de asistență juridică. Decanul baroului va proceda astfel:

Avocatul A.B., în calitate de consilier în cadrul UNBR, a fost sancționat de către Comisia Centrală de Disciplină. Nemulțumit de sancțiunea aplicată, avocatul A.B. a atacat decizia de sancționare. În această situație, competența de soluționare a căii de atac îi revine:

Având în vedere că au încetat cauzele care au provocat instituirea interdicției judecătorești, M s- a adresat instanței pentru ridicarea interdicției, iar, la data de 15 octombrie 2017, instanța i-a admis acțiunea. Între timp, la data de 1 septembrie 2017, tutorele lui M l-a chemat în judecată pe N pentru anularea unui contract de vânzare cu privire la un tablou de valoare, pe care N l-a cumpărat de la M, la data de 10 ianuarie 2012, pe motiv că la data încheierii contractului M se afla sub interdicție. Tutorele pretinde că a aflat despre acest contract abia la data de 15 septembrie 2014. În apărare, N a invocat prescripția dreptului la acțiune și, în subsidiar, caracterul neîntemeiat al acțiunii, pretinzând că, la data încheierii actului, M avea discernământ, iar, în prezent, interdicția a fost ridicată de către instanță, chiar dacă sentința nu a fost comunicată. Ce credeți că va dispune instanța cu privire la acțiunea introdusă de tutorele lui M?

Societatea Park SRL (Park) a chemat în judecată Societatea Montaj SRL (Montaj) pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate încetat de drept, la data de 30 mai 2017, contractul încheiat între părți la 15 mai 2017 și să oblige pârâta la despăgubiri în sumă de xxx lei, conform clauzei penale și xxxx lei despăgubiri pentru marfa distrusă, ca urmare a neexecutării obligației în termen. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui parc logistic și a încheiat cu pârâta un contract prin care aceasta s-a obligat să monteze acoperișul unei hale (Hala 1) în termen de 15 zile calendaristice, cu materiale proprii. Părțile au stipulat un pact comisoriu privind încetarea de drept a contractului, debitorul fiind de drept în întârziere prin simpla neexecutare a obligației în termen. Totodată, s-a convenit că, pentru neexecutarea obligației, Montaj urmează să plătească daune în sumă de xxx lei către Park. Prin întâmpinare, Montaj s-a apărat și a invocat excepția de neexecutare, arătând că, la data de 1 martie 2017, a încheiat un contract de locațiune cu reclamanta pentru o altă hală (Hala 2) din parcul logistic, iar reclamanta a întârziat predarea folosinței, motiv pentru care Montaj nu a avut unde să-și depoziteze materialele necesare realizării acoperișului la Hala 1. În ceea ce privește marfa distrusă, pârâta arată că aceasta a fost depozitată de reclamantă la sfârșitul lunii iunie 2017, cunoscând că acoperișul Halei 1 nu era realizat și că se anunțau ploi abundente. Apărările pârâtei au fost confirmate prin probele administrate. Care credeți că va fi soluția instanței de judecată, în raport de datele speței?

C vă informează, în calitate de avocat, că a fost chemat în judecată de R pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la remedierea unor lucrări la care au apărut deficiențe ulterior recepției finale la terminarea lucrărilor, sau reclamantul să fie abilitat de instanță să le execute printr-o altă persoană pe cheltuiala lui C. Ce sfat juridic, din cele de mai jos, credeți că este în avantajul lui C, dacă acesta pretinde că, într-adevăr, avea obligația contractuală de a face remedierile, dar nu a fost înștiințat înaintea chemării în judecată despre necesitatea realizării acestora?

Clientul X este proprietarul terenului pe care Y a construit în anul 2013, cu bună-credință, o casă de locuit. Pentru acest motiv, X l-a chemat în judecată pe Y pentru a fi recunoscut proprietar al construcției și a fi înscris în cartea funciară, optând pentru plata sporului de valoare adus terenului de către pârât. Acțiunea este în curs de soluționare dar X dorește să știe de când este considerat proprietar al construcției, având în vedere faptul că aceasta a fost distrusă recent, în proporție de 90%, de un incendiu izbucnit dintr-o cauză necunoscută. În raport de datele speței și având în vedere că înscrierea în cartea funciară se face doar în scop de opozabilitate față de terți, X va fi considerat proprietar:

Antreprenorul A SRL execută o construcție cu destinație de magazin alimentar pentru beneficiarul B SRL, iar alegerea materialelor și a metodei de construire se află exclusiv la dispoziția beneficiarului. În cursul executării lucrării, antreprenorul a realizat că materialele alese de beneficiar nu erau adecvate metodei de construire, motiv pentru care puteau exista riscuri privind integritatea construcției și, implicit, a persoanelor care o vor folosi și l-a notificat, în acest sens, pe beneficiar. Acesta din urmă a insistat în continuarea lucrării, pretinzând că producătorul i-a garantat calitatea materialelor, iar antreprenorul, fiind mai degrabă interesat să obțină prețul lucrării, a finalizat-o ca atare, ignorând riscurile. După recepția provizorie la terminarea lucrărilor și darea în folosință a magazinului, materialele folosite la realizarea tavanului clădirii s-au fisurat și o parte din tavan s-a prăbușit peste clienții și angajații magazinului, câteva persoane fiind grav rănite. În raport de regulile contractului de antrepriză, cine credeți că răspunde pentru prejudiciile produse?

Soția supraviețuitoare, S, vine la moștenirea soțului său în concurs cu fratele defunctului, F. După deschiderea moștenirii, S a continuat să locuiască singură în casa compusă din 5 camere și dependințe în care a locuit cu defunctul, proprietatea exclusivă a acestuia. Fratele defunctului pretinde că are o familie numeroasă și ar avea nevoie urgentă de casa lăsată moștenire de fratele său, care excede nevoilor lui S. Vă întreabă ce opțiuni legale are, dacă soția supraviețuitoare susține că nu are altă locuință și este îndreptățită să preia casa înainte de partaj, conform convenției matrimoniale încheiată cu defunctul. Față de situația descrisă:

Între A și B s-a încheiat un contract de vânzare la data de 1 iunie 2014, cu plata prețului în rate până la data de 1 iunie 2015. Totodată, bunul a fost predat lui B, care a garantat plata cu rezerva dreptului de proprietate, drept ce urma să-i fie transmis la momentul achitării integrale a prețului. La data de 30 septembrie 2014 bunul a pierit fortuit. Riscul contractului este suportat de:

G a cumpărat un imobil de la V, care era ipotecat către banca X și închiriat către locatarul Y SRL. După încheierea contractului, G a primit o notificare de la Banca X, prin care aceasta îi învederează că, prin încheierea contractului de vânzare, a fost încălcată clauza de inalienabilitate inserată în contractul de ipotecă și notată în cartea funciară a imobilului. Totodată banca îi cere lăsarea imobilului în deplina sa posesie și virarea chiriilor încasate de la locatar, pretinzând că are aceste drepturi prin contractul de ipotecă. G vă cere sfatul, în calitate de avocat. În raport de situația descrisă, îi spuneți:

În timpul vacanței de vară, părinții și-au dus copiii să viziteze rezervația de zimbri. Observând că fiul în vârstă de 5 ani nu avea vizibilitate, tatăl l-a așezat pe zidul împrejmuitor al țarcului în care se aflau zimbrii. Pentru mai mult amuzament, membrii familiei au început să strige și să-și agite brațele pentru a determina unul dintre zimbri, culcat în apropierea zidului, să se ridice în picioare. În timp ce copilul de 5 ani se agita și striga împreună cu ceilalți, acesta a alunecat de pe zid și a căzut în interiorul țarcului. În cădere, copilul a suferit leziuni ușoare, însă, văzând că zimbrul se ridică și se apropie de el, s-a speriat și a suferit un șoc psihologic cu urmări post - traumatice, pentru care face terapie și în prezent. Părinții minorului au chemat în judecată Direcția Silvică X, în calitate de administrator al rezervației, pentru acoperirea prejudiciului în sumă de xxx lei daune materiale și xxxx lei daune morale, invocând răspunderea civilă a paznicului animalului. Care credeți că va fi soluția instanței?

La data de 10 august 2017 AA (promitent vânzător), cu domiciliul în București, a încheiat cu BB (promitent cumpărător), cu domiciliul în Constanța, o promisiune bilaterală de vânzare cu privire la un imobil (teren) aflat în Ploiești. Prin promisiunea bilaterală de vânzare, părțile au hotărât să încheie contractul de vânzare cu privire la terenul din Ploiești la data de 10 octombrie 2017. Promitentul vânzător AA înțelege să nu mai perfecteze vânzarea la data de 10 octombrie 2017, motivat de faptul că ar fi primit o ofertă de preț mai avantajoasă de la un terț, aspect comunicat și promitentului cumpărător BB. Ca urmare a acestei situații de fapt, promitentul cumpărător BB se prezintă la dumneavoastră, în calitate de avocat, la data de 6 noiembrie 2017, și vă solicită să-l sprijiniți în a efectua un demers judiciar prin care să intre în proprietatea terenului în condițiile stipulate în promisiunea bilaterală de vânzare. În acest context:

La data de 5 mai 2017, creditorul CC introduce, la Tribunalul București, în contradictoriu cu debitorul DD, o cerere de sechestru asigurător cu privire la bunurile mobile și imobile ale debitorului. În motivarea cererii, creditorul CC menționează că are o creanță în valoare de 300.000 de lei împotriva debitorului DD, aceasta este constată printr-un înscris sub semnătură privată și a fost exigibilă la data de 20 aprilie 2017. CC a formulat o cerere de ordonanță de plată, în temeiul art. 1014-1025 din Noul Cod de procedură civilă, împotriva lui DD, la data de 4 mai 2017, la Tribunalul București, prin care a solicitat obligarea lui DD la plata sumei de 300.000 de lei. În acest caz:

În ceea ce privește convențiile asupra probelor, sunt adevărate următoarele afirmații:

Reclamantul AA l-a chemat în judecată pe pârâtul BB, solicitând sistarea stării de indiviziune asupra unui imobil. La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, BB a învederat instanței că, după formularea cererii de chemare în judecată, a înstrăinat cota-parte ce- i revenea din dreptul de proprietate asupra imobilului lui CC și a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului în persoana lui CC, solicitând scoaterea sa din proces. În acest context, instanța:

AB, cu domiciliul în Mun. Pașcani, se prezintă la dvs. cu o sentință pronunțată de Judecătoria Iași, prin care instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de CD împotriva sa și a dispus rezilierea contractului de locațiune încheiat între părți cu privire la un imobil casă de locuit situat în Mun. Pașcani și obligarea lui AB să evacueze imobilul, solicitându-vă să redactați o cerere de apel împotriva acesteia. Pornind de la explicațiile date de AB și în urma studierii dosarului, prin cererea de apel formulată de AB solicitați următoarele:

Prin intermediul contestației în anulare de drept comun (art. 503 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă), pot fi atacate:

Cu privire la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 5 din Noul Cod de procedură civilă (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității):

În ceea ce privește limitele efectului devolutiv ale apelului:

Inculpatul, aflându-se în eroare cu privrire la existența unei împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei, a cauzat prin acțiunea sa moartea unei persoane. În acest caz, fapta de ucidere:

Dacă, în cursul procesului penal, față de cel condamnat a fost dispusă măsura arestării preventive:

În cazul recidivei:

Dizolvarea persoanei juridice este:

Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul:

Fapta funcționarului public de a pretinde favoruri de natură sexuală pentru a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de la o persoană interesată de acel serviciu, constituie infracțiunea de:

Fapta celui care, în schimbul unei sume de bani, promite că va interveni pe lângă un funcționar public, în vederea îndeplinirii unui act legat de atribuțiile sale de serviciu, deși cunoștea împrejurarea că respectivul act fusese deja îndeplinit, constituie infracțiunea de:

Falsul intelectual este o infracțiune:

În cauza nr. X/Y/2017 aflată pe rolul Curții de apel București, având ca obiect judecarea apelului declarat de inculpatul ZE împotriva sentinței nr. Z pronunțată de Tribunalul București, a formulat cerere de strămutare inculpatul ZE, motivând că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată de împrejurările cauzei. Soluționând cererea de strămutare, I.C.C.J. a dispus strămutarea judecării căii de atac a apelului la Curtea de apel Ploiești. Având în vedere datele speței, considerați că:

Prin rechizitoriul nr. X/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Sector 1 București, inculpatul AB a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 244 C.pen. - înșelăciunea. În cursul urmăririi penale, persoana vătămată CC a formulat cerere de constituire ca parte civilă, solicitând despăgubiri materiale în cuantum de 10.000 RON. În cazul în care, în cursul judecării cauzei, intervine decesul inculpatului AB, instanța de judecată, pronunțând încetarea procesului penal:

În cauza nr. X/Y/2015 aflată pe rolul Curții de apel București, având ca obiect judecarea apelului declarat de inculpatul NN împotriva sentinței nr. Z pronunțată de Tribunalul București, instanța de apel a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul NN pentru 60 de zile. Împotriva încheierii instanței de apel, în termen de 30 de ore de la pronunțare, a formulat contestație procurorul, criticând soluția sub aspectul nelegalității sale în sensul în care durata măsurii controlului judiciar nu poate depăși 30 de zile. Contestația procurorului:

În cauza X/P/2017, după punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul TC sub aspectul savârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe (193 Cpen), constatându-se că fapta a fost săvârșită de inculpat în stare de legitimă aparare (cauză justificativă), procurorul a dispus prin ordonanță soluția clasării în baza art 16 lit d). După respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanță la prim-procurorul parchetului, persoana vătămată DC a formulat plângere, în temeiul art. 340, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. Judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, a dispus admiterea acesteia, desființarea soluției atacate și începerea judecății. Judecătorul care a participat la soluționarea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată:

În cauza X/P/2017 având ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 193 alin. (1) C.pen. - lovirea sau ale violențe, prin ordonanța din data de 22.07.2017 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul BC, acesta fiind arestat într-o altă cauză penală. Prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, s-a reținut că în data de 03.06.2017 inculpatul BC a lovit persoana vătămată MM, minor în varstă de 14 ani, cauzându-i suferințe fizice. Considerați că în cauză:

În cauza X/Y/2017, prin ordonanța din data de 03.08.2017, organul de cercetare penală a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped.de disp.art. 229 C.pen. Constatând că există probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că numitul RT a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, prin ordonanța din data de 30.08.2017, organul de cercetare penală a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul RT, ordonanța fiind confirmată de procuror. Având în vedere stadiul cercetărilor:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2017 s-a dispus atât trimiterea în judecată a inculpatului AB pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de disp.art. 244 C.pen. - înșelăciune, cât și soluția clasării cu privire la inculpatul RR (complice). Împotriva soluției clasării dispusă prin rechizitoriu cu privire la inculpatul RR, persoana vătămată DC a formulat, în temeiul disp.art. 340 C.proc.pen., plângere direct la judecătorul de cameră preliminară, fără a formula în prealabil plângere la procurorul ierarhic superior. În acest caz, considerați că:

Prin sentința Z pronunțată în cauza penală nr. X/Y/2017 de Judecătoria Constanța, inculpatul LM a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de disp.art. 194 C.pen. rap. la disp.art.38 C.pen.- vătămare corporală și la x despăgubiri materiale către partea civilă TT, copia minutei fiind comunicată părților și persoanei vătămate RT în data de 01.08.2017. Împotriva sentinței au formulat apel: - inculpatul LM, în data de 08.08.2017, în apelul său acesta criticând pedeapsa prea mare aplicată acestuia, precum și - persoana vătămată RT, în data de 18.08.2017, aceasta criticând cuantumul redus al despăgubirilor materiale acordate părții civile TT, fratele său major. Având în vedere datele speței considerați că:

Prin rechizitoriul X/P/2017, a fost sesizată Judecătoria Sector 1 București cu privire la săvârșirea de către inculpatul MI a infracțiunii de distrugere (art. 253 C.pen.). După terminarea cercetării judecătorești, instanța de judecată a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de distrugere în infracțiunea de distrugere calificată (art. 254 C.pen.), infracțiune de competența materială a tribunalului. În acest caz considerați că, după schimbarea încadrării juridice: