Un exemplu de răspuns
Immanuel Kant analizează moralitatea prin raportarea acțiunii la datorie și la legea morală. Teza lui este că o acțiune are valoare morală atunci când este făcută din respect pentru datorie, nu numai fiindcă produce un rezultat convenabil ori satisface un interes.
O conduită poate fi conformă datoriei fără să fie făcută din datorie. Un comerciant poate fi cinstit doar pentru a nu pierde clienți; comportamentul său este util, dar motivul este avantajul personal. Testul moral privește maxima, adică principiul după care decide persoana. Imperativul categoric cere să putem voi ca maxima să devină lege universală. De asemenea, persoana trebuie respectată ca scop în sine și niciodată folosită doar ca mijloc. Autonomia voinței înseamnă supunerea față de legea rațională pe care ne-o recunoaștem, nu libertatea de a inventa excepții favorabile propriei persoane.
De exemplu, o elevă găsește portofelul unui coleg și îl returnează deși nimeni nu a văzut-o și nu va primi o recompensă. Ea consideră că însușirea bunului altuia nu poate deveni o regulă universală acceptabilă. Respectarea proprietarului și motivul datoriei justifică valoarea morală a gestului.
În cazul unei acțiuni caritabile pentru bătrâni, un deontolog examinează motivul și respectarea demnității beneficiarilor. Ajutorul oferit doar pentru reclamă nu are aceeași valoare morală ca ajutorul făcut din datorie, chiar dacă ambele produc un folos. Prin urmare, rezultatul bun nu înlocuiește examinarea maximei.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.