Parodontologie (pag. 307-309)

Răspuns: A, B, C

• A Resorbția păstrează o înălțime minimă de 0,5-1 mm de țesut conjunctiv neinflamat deasupra osului.
• B Distanța minimă de oprire descrisă între os și depozitul bacterian subgingival este de 2,5 mm.
• C Un prag critic al concentrației mediatorilor activează căile efectoare ale resorbției.
• D Inițierea distrucției depinde și de pătrunderea mediatorilor până la o distanță critică de os.
• E Osul se resoarbe astfel încât să persiste un strat minim de țesut conjunctiv neinflamat.

Răspuns: A, B, C

• A IL-1 beta, TNF-alfa, IL-6 și PGE2 sunt mediatori care activează resorbția osteoclastică.
• B Resorbția osului alveolar se produce simultan cu distrugerea ligamentului în țesutul inflamat.
• C Activarea osteoclastică determină retragerea osului față de frontul inflamator.
• D Distrugerea ligamentului și resorbția osoasă sunt concomitente, nu strict succesive.
• E Mediatorii proinflamatori au un rol activ în declanșarea resorbției osteoclastice.

Răspuns: A, B, C

• A Intensificarea inflamației produce vasodilatație și permeabilitate vasculară crescută.
• B Edemul gingival însoțește aceste modificări vasculare inflamatorii.
• C Sulcusul se adâncește, ceea ce îngreunează îndepărtarea biofilmului subgingival.
• D Modificările descrise sunt vasodilatația și creșterea permeabilității, nu opusul lor.
• E Adâncirea sulcusului face igienizarea subgingivală mai dificilă.

Răspuns: A, B

• A Interacțiunea RANKL-RANK stimulează maturarea și activarea celulelor osteoclastice.
• B Citokinele proinflamatorii amplifică expresia RANKL și astfel favorizează activarea osteoclastelor.
• C Legarea RANKL stimulează diferențierea osteoclastică, fără a o bloca.
• D Efectul descris al citokinelor este creșterea expresiei RANKL.
• E Mai mult RANKL favorizează activarea osteoclastică, nu inhibarea sa.

Răspuns: A, D, E

• A Detașarea celulelor din zona coronară a epiteliului joncțional participă la fazele inițiale.
• B Migrarea celulelor epiteliale apicale este orientată apical.
• C Epiteliul pungii devine subțire și ulcerat, sângerând mai ușor.
• D Celulele apicale migrează în regiunea de distrugere a fibrelor de colagen.
• E Proliferarea epitelială compensatorie urmărește conservarea barierei epiteliale.

Răspuns: B, D, E

• A Cele mai apicale celule ale epiteliului joncțional migrează apical.
• B Detașarea coronară a celulelor joncționale reprezintă un factor al fazelor inițiale.
• C Migrarea apicală se realizează în zona distrugerii fibrelor de colagen.
• D Epiteliul pungii și cel de atașament devin subțiri și ulcerate.
• E Epiteliul fragil și ulcerat sângerează mai ușor la sondare.

Răspuns: A, B, C

• A Poziția coronară față de marginea gingivală face tartrul supragingival vizibil în cavitatea orală.
• B Tartrul aflat apical de marginea gingivală poate fi evidențiat instrumental cu sonda.
• C Prin deplasarea apicală a marginii gingivale, depozitul anterior subgingival devine expus.
• D Tartrul subgingival este mai dur și mai aderent decât cel supragingival.
• E Tartrul nu poate fi îndepărtat de pacient prin mijloace casnice, indiferent de localizare.

Răspuns: A, B, C, D

• A Fețele linguale ale frontalilor inferiori sunt apropiate de orificiile glandelor salivare principale și acumulează mai ușor tartru.
• B Vecinătatea orificiilor salivare favorizează tartrul pe fețele vestibulare ale molarilor superiori.
• C Acumularea atinge un nivel maxim într-un interval de la 10 săptămâni la 6 luni.
• D După maxim, acțiunea mecanică a părților moi limitează suplimentar depunerea.
• E Rata acumulării variază între persoane și la aceeași persoană în funcție de topografie și moment.

Răspuns: A, B, C

• A Tartrul susține placa și o menține în vecinătatea imediată a țesutului gingival.
• B Suprafața tartrului oferă locusuri de colonizare pentru straturile biofilmului parodontal.
• C Depozitul îngreunează accesul substanțelor dezinfectante la suprafețe și sulcus.
• D Tartrul împiedică sau îngreunează atât autocurățirea, cât și igiena artificială.
• E Tartrul poate exercita iritație mecanică asupra marginii gingivale.

Răspuns: A, B, C

• A Colorația supragingivală variază între galben și brun.
• B Alimentele pigmentate, tutunul și bacteriile cromogene pot intensifica această colorație.
• C Colorația subgingivală poate ajunge la brun închis și cenușiu.
• D Tartrul supragingival are o culoare variabilă, influențată de surse pigmentare.
• E Tutunul poate contribui la accentuarea culorii tartrului supragingival.

Răspuns: A, B, C

• A Proporția carbohidraților în compoziția tartrului este 1,9-9,1%.
• B Conținutul organic include atât leucocite, cât și microorganisme.
• C Celulele epiteliale descuamate fac parte din fracțiunea organică.
• D Intervalul corect este 1,9-9,1%, fără multiplicarea de zece ori a limitelor.
• E Leucocitele și celulele epiteliale descuamate sunt componente organice ale tartrului.

Răspuns: A, B, C

• A Lucrările protetice pot reprezenta suporturi retentive pentru placa ce se mineralizează.
• B Componentele aparatelor ortodontice pot găzdui depozite mineralizate de placă.
• C Obturațiile pot constitui suprafețe retentive pe care se formează tartru.
• D Structurile protetice nu sunt excluse dintre suporturile pentru tartru.
• E Tartrul poate apărea și pe obturații, fără limitare exclusivă la țesuturile dentare.

Răspuns: A, B, C

• A Materia albă este un depozit moale cu aspect alb-gri.
• B Ea se fixează mai puțin ferm decât placa bacteriană.
• C Materia albă nu are organizarea internă a biofilmului plăcii.
• D Atât aderența mai redusă, cât și lipsa organizării interne o diferențiază de placă.
• E Celulele epiteliale descuamate și leucocitele intră în compoziția materiei albe.

Răspuns: A, B, C

• A Înghesuirea compromite accesul igienei și autocurățirea, favorizând acumularea plăcii.
• B Țesuturile interdentare subțiri și slab trofice cresc susceptibilitatea la atacul bacterian.
• C Spațierea se însoțește de aplatizare și fenomene atrofice, cu impact alimentar asupra papilelor.
• D Incongruența cu înghesuire poate fi însoțită de reducerea nivelului osos.
• E În spațiere sunt descrise aplatizarea și atrofia papilelor, nu hipertrofia protectoare.

Răspuns: A, B, C

• A Fosfatul de calciu domină componenta anorganică supragingivală, cu 76%.
• B Aproximativ două treimi din componenta anorganică formează structuri cristaline.
• C Hidroxiapatita reprezintă forma cristalină principală, cu valoarea de 58%.
• D Fosfatul de magneziu are proporția de 4%, nu 40%.
• E Carbonatul de calciu are proporția de 3%, nu 30%.

Răspuns: A, B, C

• A Limba protrudată și coborâtă poate apăsa continuu pe fețele linguale ale incisivilor inferiori.
• B Ocluzia inversă frontală poate produce traumatism ocluzal.
• C Aceste solicitări pot determina vestibuloversii importante, asociate parodonțiului fin și corticalei vestibulare subțiri.
• D Vestibuloversiile descrise se asociază cu o corticală vestibulară subțire, fără îngroșare obligatorie.
• E Presiunea limbii este exercitată pe fețele linguale ale incisivilor inferiori.