Evaluare Națională 2024 la română: iunie
Subiectul oficial, cu baremul. Grilele și completările le rezolvi pe loc; textele le scrii, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-lea
Subiectul I. A 38 p
Textul 1 Cireșarii
- Țombi dragă... începu el să se tânguie. Mi se pare că ne-am rătăcit prin pădure...
Și în clipa aceea prichindelul înțelese cât de rău și-ar fi făcut dacă ar fi gonit cățelul acasă cu tot dinadinsul.
Țombi simți neliniștea stăpânului și i se gudură viu la picioare și începu să-și frece botișorul umed și cald de niște gambe reci. Înaintau încet printre copaci spre nord, și ciufuliciul izbuti să-și mențină curajul până când umbrele copacilor prinseră a se lungi, iar desișul pădurii deveni mai întunecos. [...]
Un fâlfâit greu și cald se apropia de ei și țipete sinistre ca niște bocete răsunară undeva aproape. O aripă moale lovi pieptul prichindelului și câinele, schelălăind, îi scăpă din brațe și o luă la goană aiurea.
Singur, fără niciun suflet bun alături, ciufuliciul, atât de vesel și de neastâmpărat altădată, închise ochii așteptând ceva rău, și parcă devenea de piatră, și parcă începea să înghețe... Se răzvrăti cu ultimele puteri, cu ultimele dorințe, cu ceea ce mai rămăsese cald și lumină într-însul. Protejându-și mersul speriat cu mâinile, făcu pas după pas, pas după pas... și deodată auzi, aproape, un scheunat prietenos și simți la glezne o răsuflare bună. Era o geană de lumină în aer, oare de unde? și Țombi își lipise botul de un loc bătătorit, cu iarbă scurtă, răvășită. Regăsise poteca!... Dar încotro s-o apuce? Unde era nordul?... În dreapta!... În stânga? [...]
Prichindelul avusese o licărire de luciditate în groaza lui. Amintindu-și că mușchiul copacilor arată cam întotdeauna nordul, își învinsese spaima și pipăi cu mâinile scoarța câtorva arbori. După ce simți pe alocuri, în vârful degetelor, porțiuni mătăsoase, reveni apoi pe cărarea în care păzea ca o santinelă Țombi cel iarăși curajos, și astfel ghici direcția peșterii. [...]
Mergeau încet nenorociții, Țombi în frunte, prichindelul în urma lui, ținându-i coada într-un gest prelung, nesfârșit, de mângâiere și recunoștință, amenințați de toate spaimele nopții, de toate dușmăniile pădurii, dar cu un mic bob de speranță în suflet... Un bobuleț care începu să se agite când ciufuliciul, multă vreme neciufulit de pieptenul fricii, zări, în depărtare, o tresărire luminoasă, și care explodă de-a binelea când auzi strigăte și nume cunoscute. Erau cireșarii! Fiecare își rostea numele. Oare când și unde dispăruseră spaima și groaza și gheața? Oare existaseră vreodată? Atras de jocul cireșarilor, începu și el să strige cât îl țineau puterile:
- Tic! Tic!
- Ursu! Ursu! se auzea de undeva de departe.
- Lucia! Dan! răsuna undeva în fața lui.
- Victor! Maria! Maria! Maria! [...]
Un singur lucru știa: lumina pe care-o văzuse tresărind și care creștea mereu era un foc. Parcă-i simțea și fumul în ochi. Acolo trebuia să ajungă. Strigându-și din când în când numele, porni în goană, cu Țombi după el, spre lumină. Și deodată se trezi în fața focului! Vesel, curajos, ce mai: Tic! Bine i-ar fi prins curajul și veselia care-l cotropiseră definitiv, cu un ceas înainte, în pădure! Uitase totul prichindelul cârn și iarăși ciufulit. Sosirea lui nu fusese simțită. Dar el vedea spatele cuiva și vedea cum se reped vreascurile în vâlvătaie.
- Scuzați, vă rog. [...] Aici a poposit expediția cireșarilor?
Ionel se întoarse uimit și speriat și năucit spre vocea nevăzută:
- Tic!
- În carne și oase! Ba chiar și cu Țombi lângă el!
- Cum ai ajuns aici, prăpăditule?... [...]
- M-am luat după semnalul tău, după foc. Bravo!
- Mare isteț mai ești, îl alintă Ionel. [...]
- Aoleu, ce foame mi-e! Aș mânca și foc!... Dar ceilalți unde-s? N-au terminat joaca?
- Aoleu! se văită Ionel la rândul lui. Am uitat să dau semnalul. Și ei te caută. Am organizat o expediție în regulă ca să te găsim. Stai puțin...
Își făcu mâinile pâlnie și începu să strige din toate puterile către toate direcțiile:
- Iuuuuu! Ionel... Iuuuuu! Ionel!... Iuuuuu! Ionel! Iuuuuu! Ionel!
Din pădure i se răspunse cu chiote. Toți știau că prichindelul se afla la foc, lângă Ionel. [...]
Ionel îi oferi cârnului cu ochii numai neastâmpăr tot felul de bunătăți și-i povesti pe scurt, în timp ce ascultătorul înfuleca de zor, cum decursese prima zi a expediției. Tic dădea mereu din cap, dar nu uita să rupă în două tot ce ducea la gură și să-l blagoslovească astfel pe Țombi cu cel mai îmbelșugat ospăț din viața lui... meritat cu prisosință.
- Grozavă friptură, Țombișorule, nu?... Lasă, nu te mai preface modest! O merităm amândoi.
- Poate vrei un ceai cald? îl întrebă Ionel.
- Mai întrebi? răspunse puștiul, uitându-se însă cu ochi de pisică spre niște pete albe.
Constantin Chiriță, Cireșarii
I.A.12 p
Notează, din textul 1, doi termeni care fac parte din câmpul lexical al naturii.
Vezi rezolvarea
Răspuns: pădure; copaci
I.A.22 p
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Țombi este numele
Vezi rezolvarea
Răspuns: c) unui câine.
Textul 2 Portret
Despre tatăl meu, Barbu Delavrancea, scriu mulți [...]. Dar în ființa lui mai era o altă latură, puțin cunoscută de lumea care-l socotea, ironic, cu luciri sfredelitoare în privire. Era omul duios, cu lacrimi în ochii verzi când citea din poezia populară, din Eminescu, sau când asculta simfoniile lui Beethoven, era omul care iubea toate manifestările artei și ale naturii, tainic legat de pământ, de copaci, de tot ce durează în scurgerea mileniilor.
La țară, la nepoții de frate, se trezea înainte de răsăritul soarelui. Pleca, cu pasul lui ritmat și suplu, în grădină. Se așeza la o masă sub un imens salcâm japonez, cu caietele în care scria ca un școlar silitor. Îl învăluia tăcerea, îi încrețea părul roua. Când țâșneau primele raze ale soarelui se oprea, privea în jurul lui, sta pe gânduri, trezit ca dintr-un vis de Dik, setterul, de Năluca, foxterierul, sosiți într-o goană să se gudure pe lângă el. După trei ceasuri de lucru se bucura să bea cafeaua cu lapte cu noi toți, pe cerdacul umbrit de viță. [...]
Mi-aduc aminte însă de altă pădure, a primei copilării, la Mănăstirea Agapia, cu brazi îndesați unii într-alții ca într-o tapiserie medievală și aroma de legende care cobora până la căsuțele noastre. Petreceam vacanțele cu poetul Alexandru Vlahuță și cu cele două fetițe ale lui. În plimbările noastre prin pădure, tata o necăjea pe mama, care era fricoasă: „Auzi un foșnet?” [...] Vlahuță, mimând groaza, exclama: „O fi un lup, hai să fugim!”. Grupul de fetițe se repezea pe potecă cu mama, în râsul major al tatii și cel în trepte și grav al poetului.
Era epoca farselor. Cei doi prieteni erau tineri, familiile adunate la masă în casa surorii lui Vlahuță deveneau victime sigure ale glumelor celor doi. [...]
Tot în Moldova, lângă Bacău, la țară, într-o casă bătrânească cu ziduri de cetate, îl văd pe tata într-o sală mare, frământând în covată aluatul de pâine. Părul lui creț era numai cute din cauza căldurii, eu îi ștergeam fața cu o batistă, el, cu mânecile suflecate până sus, plesnea aluatul de se scutura podeaua. Pâinea făcută de el avea gustul vrăjit al poveștilor.
Cella Delavrancea, Portret
I.A.32 p
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Timp de trei ore, dimineața, Barbu Delavrancea obișnuia
Vezi rezolvarea
Răspuns: d) să scrie în grădină.
I.A.42 p
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Alexandru Vlahuță este prezentat în text în calitate de
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) prieten al familiei Delavrancea.
Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.
I.A.5 (1)1 p
Pentru a găsi nordul, Ursu verifică mușchiul de pe copac.
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) Fals
I.A.5 (2)1 p
Fiindcă a fost fricos, câinele nu primește nimic de mâncare.
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) Fals
I.A.5 (3)1 p
Cireșarii au plecat în căutarea lui Tic.
Vezi rezolvarea
Răspuns: a) Adevărat
I.A.5 (4)1 p
Barbu Delavrancea avea o sensibilitate pe care străinii o observau ușor.
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) Fals
I.A.5 (5)1 p
Barbu Delavrancea avea ochii albaștri.
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) Fals
I.A.5 (6)1 p
Alexandru Vlahuță și Barbu Delavrancea aveau simțul umorului.
Vezi rezolvarea
Răspuns: a) Adevărat
I.A.66 p
Transcrie, din secvența următoare, două figuri de stil, pe care le vei preciza: „Un fâlfâit greu și cald se apropia de ei și țipete sinistre ca niște bocete răsunară undeva aproape. O aripă moale lovi pieptul prichindelului și câinele, schelălăind, îi scăpă din brațe și o luă la goană aiurea.”
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
„țipete sinistre ca niște bocete” - comparație.
„Un fâlfâit greu” - epitet.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.76 p
Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Minimum 30 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Un element de conținut comun este relația apropiată dintre om și câine. În primul text, Țombi revine lângă Tic, îl ajută să regăsească poteca și este răsplătit cu mâncare. În al doilea text, câinii Dik și Năluca vin în goană să se gudure pe lângă Barbu Delavrancea, întrerupându-i plăcut lucrul.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.86 p
Crezi că e plăcut să îți petreci vacanțele în compania prietenilor? Motivează-ți răspunsul, în 50 - 100 de cuvinte, valorificând textul 2.
Între 50 și 100 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Cred că este plăcut să îți petreci vacanțele în compania prietenilor, deoarece bucuria descoperirilor și a jocurilor se împarte cu ceilalți. În textul 2, Cella Delavrancea își amintește vacanțele alături de familia lui Alexandru Vlahuță. Plimbările prin pădure și farsele celor doi tați transformă timpul petrecut împreună într-o amintire veselă, pe care naratoarea o păstrează din copilărie.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.96 p
Asociază fragmentul din opera literară „Cireșarii” de Constantin Chiriță cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 - 100 de cuvinte, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Între 50 și 100 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Asociez fragmentul din „Cireșarii” cu „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, prin valoarea solidarității. Cireșarii organizează o căutare pentru a-l găsi pe Tic, iar Ionel îl primește la foc și îi oferă mâncare. În basmul asociat, tovarășii neobișnuiți ai lui Harap-Alb îl ajută să treacă probele împăratului Roș. În ambele texte, prietenii își unesc puterile și oferă ajutor într-un moment dificil.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 32 p
I.B.12 p
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Conțin diftong ambele cuvinte din seria:
Vezi rezolvarea
Răspuns: d) „ceai”, „mângâiere”.
I.B.22 p
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Seria care cuprinde doar cuvinte derivate cu sufix diminutival este:
Vezi rezolvarea
Răspuns: a) „căsuțele”, „botișorul”.
I.B.32 p
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Sunt omonime ambele cuvinte din seria:
Vezi rezolvarea
Răspuns: d) „părul lui creț era numai cute din cauza căldurii”; Părul din curtea bunicii face fructe foarte dulci.
I.B.42 p
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Sensul secvenței subliniate în enunțul „Strigându-și din când în când numele, porni în goană” este:
Vezi rezolvarea
Răspuns: d) uneori.
I.B.56 p
Selectează, din fragmentul următor, trei verbe la moduri diferite, pe care le vei preciza: „Aș mânca și foc!... Dar ceilalți unde-s? N-au terminat joaca? - Aoleu! se văită Ionel la rândul lui. Am uitat să dau semnalul. Și ei te caută.”
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
„aș mânca” - condițional-optativ; „au terminat” - indicativ; „să dau” - conjunctiv.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.B.66 p
Alcătuiește un enunț asertiv, în care verbul la infinitiv „a avea” să fie atribut (1), și o propoziție negativă, în care substantivul „expediție” să fie complement prepozițional (2).
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
(1) Dorința de a avea o bicicletă este mare.
(2) Nu mă gândesc la expediție.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.B.76 p
Transcrie propozițiile subordonate din fraza următoare, precizând felul acestora: „Atras de jocul cireșarilor, începu și el să strige cât îl țineau puterile”.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
„să strige” - propoziție subordonată completivă directă.
„cât îl țineau puterile” - propoziție subordonată circumstanțială de mod.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Scrie, în spațiile libere, forma corectă a cuvintelor subliniate în următorul enunț, reprezentând mesajul unui iubitor al naturii. Nu-ți este ușor să descri / să descrii (1) în termeni complexi / complecși (2) ochii negri / negrii (3), rugători ai / a-i (4) vulpii sărmane întâlnită / întâlnite (5) la marginea pădurii, într-o capcană, de către membri / membrii (6) echipei de căutare.
I.B.8 (1)1 p
Nu-ți este ușor .......... ochii vulpii.
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) să descrii
I.B.8 (2)1 p
În termeni .......... .
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) complecși
I.B.8 (3)1 p
Ochii .......... ai vulpii.
Vezi rezolvarea
Răspuns: a) negri
I.B.8 (4)1 p
Ochii negri, rugători .......... vulpii.
Vezi rezolvarea
Răspuns: a) ai
I.B.8 (5)1 p
Ochii vulpii sărmane .......... într-o capcană.
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) întâlnite
I.B.8 (6)1 p
De către .......... echipei de căutare.
Vezi rezolvarea
Răspuns: b) membrii
Subiectul al II-lea 20 p
II20 p
Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să îl caracterizezi pe Tic, personajul din textul lui Constantin Chiriță. În scrierea compunerii, vei avea în vedere: notarea a două date de identificare a personajului (vârstă, ocupație, portret fizic etc.); prezentarea, prin câte o secvență comentată, a două trăsături morale ale personajului; precizarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin care se evidențiază trăsăturile morale prezentate; corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului. Punctajul pentru compunere se acordă astfel: conținutul compunerii - 12 puncte; redactarea compunerii - 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor - 1 punct; coerența textului - 1 punct; proprietatea termenilor folosiți - 1 punct; corectitudinea gramaticală - 1 punct; claritatea exprimării ideilor - 1 punct; ortografia - 1 punct; respectarea normelor de punctuație - 1 punct; lizibilitatea - 1 punct). Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Tic este personajul fragmentului din „Cireșarii” de Constantin Chiriță. Este un copil, prezentat drept un prichindel cârn și ciufulit, care se rătăcește în pădure alături de câinele său, Țombi.
O trăsătură morală a lui Tic este istețimea. Deși este speriat, își amintește informația despre mușchiul copacilor și o folosește pentru a ghici direcția peșterii. Episodul arată că își poate aduna gândurile și poate căuta o soluție într-o situație dificilă. Această trăsătură este confirmată prin caracterizare directă, realizată de Ionel, care îi spune: „Mare isteț mai ești”.
Tic este și recunoscător. După ce ajunge la foc și primește mâncare, nu uită ajutorul lui Țombi. Rupe în două tot ce mănâncă și împarte cu el bunătățile, considerând că amândoi merită ospățul. Recunoștința este conturată indirect, prin faptele sale și prin comportamentul față de cățel.
Prețuiesc și eu recunoștința față de cei care mă ajută. Încerc să le mulțumesc și să răspund printr-un gest atent, nu doar prin cuvinte. Felul în care Tic îl răsplătește pe Țombi îmi amintește că ajutorul primit merită recunoscut și apreciat.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.