Socializare: rol și stadii: Sociologie la Bacalaureat

a. Socializarea continuă
b. Socializarea politică
c. Școala
d. Resocializarea

1. Presupune interiorizarea ideilor și normelor politice și dobândirea comportamentului politic.
2. Este un proces de reintegrare a individului în sistemul social pe care acesta l-a părăsit, prin reînvățarea normelor și valorilor sociale.
3. Se derulează pe parcursul vieții, individul asimilând cunoștințe și comportamente ce țin de rolul de cetățean al unei comunități, de angajat la un loc de muncă, de soț/soție, de părinte etc.
4. Este un proces prin care individul deprinde modele comportamentale, valori sau norme total opuse celor specifice societății în care trăiește.
5. Contribuie la consolidarea și rafinarea anumitor valori, convingeri, atitudini și comportamente dezirabile și la dobândirea de cunoștințe științifice, într-un cadru formal.

Dacă definim sărăcia în termeni absoluți - minimul necesar oamenilor pentru a supraviețui fizic - atunci punctul de la care începe sărăcia este ușor de indicat. Experiența sărăciei depinde însă și de cât au oamenii comparativ cu alții din societatea lor și de valorile culturale ce definesc „viața îndestulată”. În multe părți ale lumii, de exemplu, dotarea locuinței cu instalații sanitare este privită ca semn de bunăstare, pe când în societățile industriale este considerată ceva de la sine înțeles, iar absența acestora dintr-o gospodărie constituie un semn de sărăcie. Modul cum definim sărăcia contează foarte mult, îndeosebi în societățile industriale, unde sărăcia relativă se întâlnește mai des decât cea absolută.

Indivizii nu sunt socializați exclusiv într-o cultură comună unei singure societăți, ci și într-o serie de subculturi sau culturi diferite, cu care pot fi în conflict normativ. Delincvența, de pildă, dezvoltă o subcultură care cere respectarea unor norme precise ale unor grupuri marginale.

Problema distanței sociale dintre familie și școală se pune atunci când cultura de origine a familiei diferă de cea a școlii. Dacă există contradicție între cele două culturi, în general cea a familiei va continua să domine, făcând reușita școlară mult mai dificilă.

Din punct de vedere sociologic, problemele sociale nu pot fi luate în considerare decât în contextul unor definiții sociale, deoarece în majoritatea societăților există un conflict normativ între valori și comportamente. Astfel, dacă anumite medii sociale încurajează tendințele de nonconformitate, unii indivizi care manifestă un comportament care le-a fost tolerat sau permis în anumite contexte sociale și în grupurile din care fac parte, consideră legitim să se comporte identic și în alte contexte.

Sărăcia, pe lângă o problemă legată de resurse, este și o problemă cu caracter socio-cultural. Cei care trăiesc în condiții de sărăcie dezvoltă un sistem de valori și de convingeri ce reprezintă, de fapt, o „soluție” față de problemele cu care se confruntă, un „mod de adaptare” deviant la condițiile dificile de viață. Acest mod de adaptare implică o serie de trăsături, printre care: pasivitatea, resemnarea, ignorarea viitorului, fatalismul, lipsa de putere, nivelul scăzut al aspirațiilor, tendințe de infracționalitate etc. Toate aceste trăsături se transmit de la o generație la alta, asigurând perpetuarea condițiilor de sărăcie.

Școala este considerată cel mai important agent de socializare în socializarea secundară: elevul învață noi moduri de comportament, preia valori și dezvoltă aptitudini, relaționează în grupurile de egali. Acest stadiu al socializării devine semnificativ pentru dezvoltarea personalității elevilor, dar și pentru orientarea școlară și profesională viitoare.

Evidențiind funcțiile sale principale (de “normalizare” a vieții sociale, de asigurare a continuității și coeziunii grupurilor sociale, de asigurare a stabilității și funcționalității structurilor sociale), socializarea poate fi definită drept un proces prin care individul este orientat în a-și dezvolta comportamentul actual în concordanță cu standardele grupului din care face parte. În plus, ca proces de apropriere a modelului cultural, socializarea presupune interiorizarea valorilor și normelor unei culturi date, facilitând conformitatea și consensul deoarece permite adecvarea comportamentelor oamenilor la regulile sociale.

A. În coloana din stânga sunt enumerate concepte privitoare la procesul de socializare, iar în coloana din dreapta sunt numerotate enunțuri adevărate referitoare la aceasta. Scrieți pe foaia de examen asocierile corecte dintre fiecare literă din coloana din stânga și cifra corespunzătoare din coloana din dreapta. a. Socializarea continuă 1. Presupune interiorizarea ideilor și normelor politice și dobândirea comportamentului politic. b. Socializarea politică 2. Este un proces de reintegrare a invididului în sistemul social pe care acesta l-a părăsit, prin reînvățarea normelor și c. Școala valorilor sociale. 3. Se derulează pe parcursul vieții, individul asimilând d. Resocializarea cunoștințe și comportamente ce țin de rolul de cetățean al unei comunități, de angajat la un loc de muncă, de soț, de părinte etc. 4. Este un proces prin care individul deprinde modele comportamentale, valori sau norme total opuse celor specifice societății în care trăiește. 5. Contribuie la consolidarea și rafinarea anumitor valori, convingeri, atitudini și comportamente dezirabile și la dobândirea de cunoștințe științifice, într-un cadru formal. 12 puncte