Bacalaureat 2025 la română: model, profil real
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
Duminică, 12 august. Am căutat la izvoare pe Vasile fotograful să ne „imortalizăm” - măicuța și cu mine - într-o poză „artistică”. Măicuța era foarte frumos îmbrăcată, în alb, și pieptănată cu cele două cozi pe cap. Am ales o poziție pe trepte, având pavilionul de cură în spate, ca un „fond” balnear. Poate că e un obicei depășit de a te fotografia, și mai ales în port popular. La mine este mai degrabă un obicei de familie. Tata mă alesese în copilărie ca modelul lui preferat. El avea pasiunea fotografiatului. Ținea să imortalizeze toate momentele și locurile care îi plăceau. Aparatul „Leica” era foarte modern prin 1934. [...] Dacă aș fi avut și eu această îndemânare și talent, cred că aș fi fotografiat pe tata, în toate momentele, la toate orele din noapte și zi. Dar, așa cum se întâmplă mai adesea, cel care fotografiază nu apare pe peliculă. Totuși, uneori tata nu rămânea în pagubă, deoarece îl fotografia mereu Radu, soțul meu, și deseori chiar când nu observa. Într-un rând, Radu l-a surprins în vizor strănutând. E o scenă rară în maldărul de fotografii cu tata. Asta însă îl supăra. Supărarea nu ținea mult. Un fotograf îl înțelege numaidecât pe altul. [...] Luni, 13 august. Expediem o telegramă Letiției Slăvoacă Miron, vestind-o că sosim la Ilva Mare sâmbătă 18 august. La poștă ne aștepta corespondență: două scrisori de la soțul meu, romanul Răscoala, tradus în ungurește de Galdi Laszlo, și alte două scrisori - adresate nouă la București - din partea Letiției, precum și una de la Liviu H. Oprescu. Scrisoarea lui Radu, pe optsprezece pagini, ne-a delectat prin umorul ei dens. Un obicei luat de la tata care îi relata pe larg măicuței întâmplările de peste zi, mai cu seamă din călătoriile în străinătate. Scrisorile erau întocmite de tata întotdeauna în ceasurile imediat următoare evenimentelor respective, când firesc ar fi fost să se odihnească. Era un mod al lui de relaxare, de recreere. Poate că cea mai caracteristică în acest sens este scrisoarea, de „numai” șaisprezece pagini, expediată de la Oslo, la 18 martie 1928, duminică seara. [...] Odată ajunse la preoteasa Lazăr, ni se comunică regretul că nu am participat și noi la botezul nepotului ei, la petrecerea care a avut loc cu cei treisprezece invitați, dintre care cel mai plăcut musafir a fost pictorița Ileana Colonel Antonu, care a cântat și a fluierat doine, înveselind toată adunarea. O cunoșteam din anii trecuți. În drum spre casă, am întâlnit-o pe pictoriță care, bucuroasă, ne-a invitat vineri, să ne arate colecția sa de tablouri și obiecte de artă. Vineri, 17 august. Astăzi ne pregătim să mergem în vizită la Ileana Colonel Antonu - născută Cheffa - împreună cu părintele Lazăr și soția. [...] Pictorița este o femeie frumoasă, în ciuda celor șaizeci și cinci de ani ce-i poartă. E grațioasă și plină de temperament. Studiile și le-a făcut în Franța. A călătorit mult, culegând de peste tot frumosul, în toate formele lui. Originară din Bistrița, s-a stabilit până la urmă în Sângeorz. Din discuție, aflăm că multe țărănci vin la ea și o roagă ca, dintr-un chip mic, „cât un bob de porumb”, dintr-o fotografie aproape ștearsă, să le zugrăvească copilița sau feciorelul morți mai demult. Vor, sărmanele, să aibă „chipul mare și zugrăvit în culori frumoase”. Întotdeauna pictorița le-a satisfăcut dorințele. Atunci când le întreabă dacă „băiata” seamănă, mulțumirea lor este desăvârșită. „Aproape că grăiește”, răspund ele. Puia Florica Rebreanu, Pământul bătătorit de părintele meu. File de jurnal
Puia Florica Rebreanu, Pământul bătătorit de părintele meu. File de jurnal
I.A.16 p
Indică sensul din text al cuvântului depășit și al secvenței pe larg.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În text, „depășit” înseamnă „învechit”, iar „pe larg” are sensul „detaliat”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează două domenii artistice în care se manifestă talentul Ileanei Colonel Antonu, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Talentul Ileanei Colonel Antonu se manifestă în pictură și în muzică.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează o caracteristică a scrisorii trimise de Radu soției sale, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Scrisoarea lui Radu este amplă, fapt susținut de secvența „Scrisoarea lui Radu, pe optsprezece pagini”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică un motiv pentru care Liviu Rebreanu scria scrisori imediat după câte un eveniment.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Liviu Rebreanu scria imediat după evenimente pentru a-i împărtăși soției cât mai multe detalii, încă proaspete în memorie. Relatarea îi oferea și relaxare, astfel că prefera să scrie în loc să se odihnească.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30-50 de cuvinte, reacția femeilor la vederea portretelor realizate pornind de la fotografii în care apar copiii lor, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Femeile privesc portretele copiilor lor cu uimire și deplină mulțumire. Pictorița dă viață unor fotografii mici și șterse, iar asemănarea le emoționează profund. Exclamația că portretul aproape vorbește arată cât de vie devine pentru ele amintirea copilului pierdut.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă fotografiile au sau nu un rol important în viața unei persoane, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Pământul bătătorit de părintele meu. File de jurnal de Puia Florica Rebreanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că fotografiile au un rol important în viața unei persoane, deoarece păstrează urmele unor experiențe și sprijină legătura afectivă cu oamenii apropiați. Valoarea lor nu depinde numai de calitatea artistică.
În primul rând, fotografia conservă detalii pe care memoria le poate pierde. În jurnalul Puiei Florica Rebreanu, tatăl urmărește să surprindă momentele și locurile care îi plac, iar Radu îl fotografiază uneori fără să observe. Imaginea în care este surprins strănutând păstrează o ipostază spontană, diferită de un portret oficial. Astfel, fotografiile oferă familiei o arhivă a vieții cotidiene și fac posibilă rememorarea unor gesturi obișnuite, dar prețioase.
În al doilea rând, imaginile ne ajută să menținem o legătură cu trecutul personal. De exemplu, când privesc un album de familie împreună cu bunicii, fiecare fotografie pornește o poveste despre persoane și locuri pe care nu le-am cunoscut direct. Întrebările mele și explicațiile lor transformă albumul într-un prilej de apropiere între generații. Fotografia nu înlocuiește persoana absentă, dar oferă un punct concret de pornire pentru amintiri și dialog.
În concluzie, fotografiile pot păstra istoria unei familii și pot întări relațiile dintre membrii ei. Importanța lor vine mai ales din sensurile afective pe care le dobândesc.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
Sunt zece ani. Ce curios îmi pare
Aspectul lucrurilor vechi, uitate!
Ca dintr-un somn, deodată deșteptate,
Parcă privesc c-un aer de mirare...
Mai strâmtă-i casa, toate-s micșorate,
Mă uit ca-n vis, și caut prin sertare,
Nimicuri scumpe... inima-mi tresare
De-o sfântă și duioasă pietate.
Aceleași cadre-mpodobesc păreții,
Din rame, cată lung și trist la mine:
Povești pierdute-n haosul vieții.
De farmecul de-odinioară pline,
Îmi readuc parfumul tinereții...
Parfum de flori crescute pe ruine.
Alexandru Vlahuță, Sonet
Alexandru Vlahuță, Sonet
II10 p
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Ideea poetică centrală este recuperarea nostalgică a tinereții prin întâlnirea cu obiectele din vechea casă. Personificarea lucrurilor, care par trezite din somn și privesc mirate, sugerează că spațiul păstrează o viață a memoriei. Sintagma „Nimicuri scumpe” opune valoarea materială redusă și prețul afectiv al obiectelor. Metafora finală „Parfum de flori crescute pe ruine” asociază frumusețea amintirii cu pierderea ireversibilă. Mijloacele artistice exprimă astfel duioșia revenirii și tristețea produsă de trecerea timpului.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; - comentarea a două episoade/secvențe semnificative pentru tema textului narativ studiat; - analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, publicat în 1930, urmărește drumul Vitoriei Lipan pentru aflarea adevărului despre dispariția soțului său. Opera îmbină observația realistă a vieții pastorale cu semnificații tradiționale și simbolice. Tema centrală este restabilirea adevărului și a dreptății, legată de iubirea conjugală și de respectarea rânduielilor comunității. Căutarea nu are doar scopul de a explica o absență, ci de a reface o ordine morală încălcată prin crimă.
O primă trăsătură realistă este atenția acordată vieții concrete. Relațiile dintre oameni, ocupațiile, schimburile comerciale și opririle pe drum dau consistență lumii în care se desfășoară ancheta. Vitoria nu găsește răspunsul printr-o intervenție miraculoasă, ci prin întrebări, observație și confruntarea informațiilor. O a doua trăsătură este construcția unor personaje legate de mediul lor social. Vitoria aparține unei comunități pastorale și își organizează viața după valori cunoscute, dar este capabilă să judece lucid situații noi. Tradiția și inteligența practică lucrează împreună.
Prima secvență relevantă este descoperirea rămășițelor lui Nechifor într-o râpă, cu ajutorul câinelui Lupu. După refacerea traseului, Vitoria ajunge la dovada care schimbă presimțirea în certitudine. Momentul exprimă durerea soției, dar și obligația de a continua: mortul trebuie îngropat potrivit rânduielii, iar ucigașii trebuie descoperiți. Pentru Gheorghiță, confruntarea directă cu moartea tatălui este și o treaptă a maturizării. Episodul unește astfel tema căutării cu tema responsabilității față de familie și față de cei dispăruți.
A doua secvență importantă este praznicul, când Vitoria reconstituie crima în fața celor bănuiți. Ea nu se limitează la o acuzație fără sprijin, ci folosește detaliile adunate și urmărește reacțiile interlocutorilor. Siguranța relatării apasă asupra lui Calistrat Bogza, iar izbucnirea acestuia confirmă tensiunea pe care încearcă să o ascundă. Descoperirea adevărului este rezultatul unei pregătiri îndelungate și al cunoașterii oamenilor. Dreptatea apare ca împlinire a unui efort moral, nu ca simplă întâmplare favorabilă eroinei. Finalul permite și continuarea vieții familiei.
Un element relevant de structură este drumul. Spațiul parcurs de Vitoria și Gheorghiță are funcție de anchetă, pentru că fiecare oprire aduce un indiciu, dar și funcție inițiatică pentru tânăr. Reconstituirea drumului lui Nechifor transformă absența într-o istorie verificabilă. Un al doilea element este titlul. Baltagul numește o unealtă și o armă legată de lumea păstorilor, devenind semn al violenței și al restabilirii dreptății. Același obiect concentrează posibilități morale opuse, în funcție de omul care îl folosește. Titlul leagă astfel materia concretă a lumii de conflictul său esențial.
Prin Baltagul, Sadoveanu prezintă o lume în care respectul pentru rânduială nu exclude acțiunea hotărâtă. Vitoria poate transforma neliniștea în căutare și informațiile disparate în adevăr, deoarece îmbină atașamentul față de soț cu judecata practică. Romanul pune dreptatea în relație cu memoria celui mort, dar și cu responsabilitatea celor vii de a nu lăsa violența fără răspuns și de a-și relua viața în cunoștință de cauză.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.