Bacalaureat 2024 la română: model, profil real
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
Eu m-am simțit viața mea întreagă mai presus de toate dascăl. A le da altora învățături a fost pentru mine totdeauna o mulțumire, și cele mai vii mulțumiri le-am avut stând de vorbă cu oameni prin care mă puteam dumiri ori plimbându-mă cu elevii mei. Mai ales ca dascăl mi-am câștigat și pânea de toate zilele, și nu-mi aduc aminte să mi se fi-ntâmplat vreodată ca să fiu nemulțumit de-nvățăturile ce-am dat. Nu tot așa ca ziarist. Fiind adecă vorba de interesele obștești, îmi dădeam totdeauna silința să spun ceea ce simt, gândesc și vor cei mulți, și nu o dată mi se-ntâmpla să stau la-ndoială dacă nu cumva greșesc. Abia târziu de tot am ajuns să mă-ncredințez că sunt puțini oamenii care au convingeri. Cei mai mulți nici nu știu ce va să zică a fi convins. Ei au numai păreri, pe care le schimbă după împrejurări și după impulsiuni momentane. Partea individuală deci în scrisa mea ca ziarist erau îndrumările pe care le dădeam, iar aceste adeseori nu se potriveau cu felul de a gândi al celor mai mulți. Cu atât mai vârtos ieșea la iveală această râvnă dăscălească în scrierile mele literare. Nu puteam să mă-mpac cu gândul că lectura de orișice fel e numai o plăcută pierdere de vreme. În gândul meu, rostul scrierii a fost totdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea omenească. Din onorariul pe care-l aveam la Sibiu ca director al ziarului Tribuna ori din cel ce mi se dedea în urmă la București ca director al ziarului Minerva nu aveam să trăiesc. Cu atât mai puțin aș fi putut să trăiesc din onorariile ce am primit pentru scrierile mele literare. Ar fi trebuit să alerg și eu pe la redacțiuni, ca să mi se facă reclamă, și pe la autorități, ca să-mi cumpere exemplare, ceea ce era împotriva firii mele. Scriam deci pentru mulțumirea mea sufletească și-mi era destul că le făceam prin aceasta plăcere unora dintre prietenii și binevoitorii mei. O spun aceasta pentru ca să caracterizez timpul prin care am trecut. Scriam pentru că nu eram în stare să mă stăpânesc. Scăpat însă de neastâmpărul de care eram cuprins, puțin îmi păsa dacă se publică sau nu ceea ce am scris: îmi era destul că am citit scrisa mea în fața cuiva. Nu numai țineam apoi seamă de efectul produs de scriere, ci, scriind, îmi dădeam toată silința să mă potrivesc atât în plăsmuire, cât și în formă cu felul de a vedea și cu gustul acelora pe care-i aveam în vedere. Așa se adeverea în ceea ce mă privește că lucrarea literară se desfășoară sub înrâurirea publicului cititor. La Viena și la Iași am scris sub înrâurirea lui Eminescu, în primii ani ai petrecerii mele la București, sub a lui Titu Maiorescu, iar în urmă nu am publicat decât ceea ce am citit mai nainte soției mele. [...] Scriam, se-nțelege, mai ales când aveam timp liber. În timpul pe care l-am petrecut la Arad și la Oradea-Mare n-am scris însă pentru că nu aveam cui să-i citesc ceea ce aș fi scris, iar în timpul celor patrusprezece ani petrecuți la Măgurele, am scris puțin, pentru că nu aveam răgaz pentru așa ceva. Ioan Slavici, Scrietor, în volumul Amintiri
Ioan Slavici, Scrietor, în volumul Amintiri
I.A.16 p
Indică sensul din text al cuvântului totdeauna și al secvenței nu eram în stare.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În text, „totdeauna” înseamnă „mereu”, iar secvența „nu eram în stare” are sensul „nu puteam”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează denumirea publicațiilor pe care le-a condus Ioan Slavici, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Ioan Slavici a condus publicațiile „Tribuna” și „Minerva”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează numele unei personalități culturale care l-a influențat pe Ioan Slavici, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Mihai Eminescu l-a influențat pe Slavici, după cum arată afirmația „La Viena și la Iași am scris sub înrâurirea lui Eminescu”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică motivul pentru care Ioan Slavici se consideră împlinit mai ales prin activitatea sa didactică.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Slavici se simte împlinit mai ales ca dascăl deoarece îi poate învăța pe ceilalți. Relația cu elevii și posibilitatea de a oferi îndrumări îi aduc o mulțumire sufletească de care nu se îndoiește.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, o trăsătură a lui Ioan Slavici, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Ioan Slavici se arată sincer în prezentarea propriei activități. El recunoaște îndoielile trăite ca ziarist și faptul că scria pentru a-și potoli neastâmpărul. Nu își idealizează cariera, ci explică deschis satisfacțiile și limitele fiecărui domeniu în care a lucrat.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă procesul creației trebuie sau nu să fie influențat de așteptările publicului, raportându-te atât la informațiile din textul Scrietor, extras din volumul Amintiri de Ioan Slavici, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că procesul creației poate ține seama de așteptările publicului, fără să fie condus în întregime de ele. Dialogul cu cititorul este folositor atunci când nu anulează libertatea și convingerile autorului.
În primul rând, reacția unui cititor îl ajută pe creator să observe cât de limpede își exprimă ideile. În „Scrietor”, Ioan Slavici mărturisește că își citea textele unor persoane apropiate și urmărea efectul produs. Influența lui Eminescu, a lui Maiorescu sau a soției nu apare ca o simplă comandă comercială, ci ca o relație cu cititori concreți. Adaptarea formei și a modului de prezentare poate astfel îmbunătăți comunicarea unei experiențe personale.
În al doilea rând, supunerea exclusivă față de preferințele publicului ar putea limita originalitatea. De exemplu, într-un proiect de revistă școlară, pot lua în considerare dorința colegilor de a citi texte scurte, dar nu sunt obligat să repet numai subiectele deja populare. Dacă propun o temă nouă și o explic bine, pot chiar să le lărgesc interesul. Cititorii beneficiază uneori de întâlnirea cu ceva ce nu știau încă să ceară.
În concluzie, așteptările publicului merită ascultate ca feedback. Creația își păstrează valoarea când autorul transformă acest dialog într-un sprijin, fără să renunțe la propria viziune.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
Același freamăt trece-n crâng,
Aceleași ape-n văi se frâng,
Căzând din stâncă-n stâncă,
Același a rămas și-acum
Conacu-n margine de drum,
În liniște adâncă.
Deasupra lui pier stoluri-stol
Pribegii nori pe cerul gol,
Și-n nopțile cu lună
Ca ieri alături amândoi
Stam ascultând glas de cimpoi
Din munți în munți cum sună...
Ion Pillat, Același freamăt
Ion Pillat, Același freamăt
II10 p
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Poezia exprimă nostalgia unei iubiri și a unui timp care pot fi recuperate prin amintire. Repetarea cuvântului „același” sugerează continuitatea peisajului: freamătul, apele și conacul par neschimbate. În contrast, norii „pribegi” evocă trecerea și depărtarea. Comparația temporală „Ca ieri” aduce în prezent momentul în care cei doi ascultau împreună cimpoiul. Imaginile auditive ale apelor și ale cântecului leagă natura de memoria afectivă. Astfel, stabilitatea locurilor intensifică dorul pentru apropierea de altădată.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text dramatic postbelic studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic postbelic studiat într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; - comentarea a două scene/secvențe relevante pentru tema textului dramatic postbelic studiat; - analiza a două componente de structură și/sau de limbaj, semnificative pentru textul dramatic postbelic studiat (de exemplu: acțiune, personaj, notațiile autorului, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Drama Iona de Marin Sorescu, publicată în 1968, transformă povestea unui pescar într-o meditație despre singurătate, captivitate și căutarea sensului. Textul aparține dramaturgiei postbelice și are caracter de parabolă: întâmplările concrete primesc semnificații care depășesc situația unui individ. Tema centrală este încercarea omului de a găsi o ieșire din limitele existenței. Titlul trimite la personajul biblic, dar piesa construiește o experiență proprie, fără să reia identic povestea religioasă și soluția ei salvatoare.
O primă particularitate a textului dramatic modern este reducerea dialogului la un monolog în care personajul își pune întrebări și își răspunde. Iona caută un partener de comunicare, iar vorbirea îi permite să își păstreze conștiința într-un spațiu lipsit de răspuns. O a doua particularitate este spațiul simbolic, diferit de decorul realist. Interiorul peștelui și succesiunea de închideri pot fi citite ca forme ale limitelor umane. Piesa nu cere cititorului să verifice posibilitatea biologică a întâmplărilor, ci să urmărească sensul experienței trăite.
Prima secvență semnificativă este descoperirea faptului că personajul a fost înghițit și încearcă să taie burta peștelui. Acțiunea pare să ofere o soluție practică: închisoarea are o margine care poate fi deschisă. Totuși, ieșirea conduce într-un alt spațiu asemănător. Repetarea situației schimbă sensul luptei, deoarece arată că eliberarea nu poate fi redusă la depășirea unui singur obstacol exterior. Omul poate învinge o limită concretă și poate descoperi că o alta îi organizează deja existența. Perseverența rămâne necesară, dar certitudinea unei ieșiri finale este pusă sub semnul întrebării.
A doua secvență importantă este momentul în care Iona își reamintește numele, după o căutare care îi amenințase identitatea. Înainte de a găsi drumul, trebuie să își recunoască propriul eu. Gestul final, îndreptat asupra trupului, poate fi interpretat ca o schimbare a direcției căutării spre interior. El rămâne tragic și ambiguu, nu oferă o garanție a salvării și nu trebuie redus la un sfat literal. Sensul său ține de logica simbolică a piesei: o libertate căutată numai în exterior nu rezolvă întrebarea despre sine.
Un element relevant de compoziție este organizarea în patru tablouri. Succesiunea lor nu construiește o intrigă realistă cu o rezolvare sigură, ci urmărește etape ale aceleiași neliniști. Fiecare nouă încercare modifică înțelegerea situației, chiar atunci când spațiul rămâne închis. Un al doilea element este limbajul, care îmbină observația familiară, umorul și reflecția gravă. Formulările simple apropie personajul de cititor, iar schimbările de registru fac suferința mai complexă. Iona nu vorbește ca o idee abstractă, ci ca un om care încearcă să înțeleagă, să suporte și să numească ceea ce i se întâmplă.
Prin această construcție, drama mută accentul de pe aventura unui pescar pe condiția celui care caută răspunsuri fără un interlocutor sigur. Referința biblică, spațiul simbolic și monologul susțin o experiență a întrebării continue. Valoarea personajului nu stă într-o victorie simplă, ci în refuzul de a renunța la căutare, chiar atunci când orice răspuns pare să deschidă o nouă dificultate.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.