Bacalaureat 2023 la română: model, profil real
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
Așa a fost Ion Luca Caragiale. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte, cu precizări psihologice uimitoare, puterea de eliminare a inutilului în povestire și în scris, ironia sclipitoare - armă cu două tăișuri, îi apăra sensibilitatea și distrugea vulgaritatea - mersul lui ușor de fiară blândă, mâinile feminine, subțiri și întoarse la vârful degetelor, atitudinea capului rotund cu bărbia puțin înaintată cercetând parcă un orizont marin, toată ființa lui cizelată cu artă exprima geniul său literar. În scris, nu-și îngăduia decât esențialul, verbul dinamic, adjectivul plastic. Ocolea detaliul nesemnificativ, alegea cu grijă nuanța în fraze scurte, de aceea scria greu, trecându-și ideea prin multe filtre cerebrale, până ce o așternea definitiv pe hârtie, scânteind de viață. Tata scrie despre el: „Descarcă pe eroii lui de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real estetic, etern real.” Evenimentele importante din viața lui au fost asemeni ființei lui, precise și lapidare. Pe când era directorul Teatrului Național, s-a îndrăgostit de fata frumoasă ce avea să-i devină soție devotată, zărind-o la o reprezentație cu Sarah Bernard, în decembrie 1888. S-a informat despre numele ei. A doua zi, dimineața, devreme, suna la domnul Burelli: „Mi-o dai, tată-socrule?” Căsnicia i-a fost fericită, cu cei doi copii ai lor, un băiat și o fată. Dintr-o primă căsătorie, avusese un fiu, Mateiu, care a fost mai târziu un prozator și poet foarte talentat. Mutarea familiei la Berlin a fost hotărâtă la repezeală. Un instinct bun îl mâna. Avea nevoie de liniște pentru a-și potoli necazurile și de discreția străinilor care pricepuseră că acest Herr Director este un om cu totul deosebit. Se împrietenise acolo numai cu cei modești din strada lui. Sta de vorbă cu negustorii, cumpăra flori, mai ales garoafe, glumind cu vânzătoarea. Zile întregi nu ieșea din apartamentul lui confortabil. Am locuit la el două luni în anul 1912, când dădeam concerte în Germania. Pe atunci era frământat de proiectul unei noi piese de teatru. Se plimba prin toate odăile, încruntat. Apoi, destins, mai fredona câte un crâmpei de simfonie. La masă tăcea și doar ciugulea din bucate, iar după câteva ore apărea, cu un surâs șiret luminându-i tinerește fața delicată, și ne spunea numele personajelor care aveau să apară în noua comedie. Dimineața venea [...] în odaia unde studiam la pian. Asculta cu capul plecat pe umăr. Preludiile și fugile lui J. S. Bach erau pentru el „pâinea cea de toate zilele”. Surâdea duios la intrarea temelor, le modela cu degetele răsfirate în aer. În sonatele lui Beethoven mi-a dat sfaturi care și astăzi au valoare. […] La primul meu concert în Berlin, mi-a ținut o cuvântare întrețesută cu glumă și emoție: „Ascultă, Aghiuță… Diseară tu ai să cânți pentru publicul cel mai pretențios din lume, tu, ciobănașul din Munții Vrancei. […] Să nu uiți că tu ai să reprezinți diseară talentul muzical din patria noastră în țara muzicii. Vreau să citesc mâine laude despre tine în gazete.” Critica muzicală a fost pe placul marelui meu prieten. Mi-a citit-o cu glas solemn, potrivindu-și mereu ochelarii pe nas, ca să-și ascundă înduioșarea. Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață
Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață
I.A.16 p
Indică sensul din text al secvenței la repezeală.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Secvența „la repezeală” are, în text, sensul „rapid”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează două trăsături fizice ale lui I. L. Caragiale, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
I.L. Caragiale are ochi mari și mâini subțiri.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează domeniul cultural în care se manifestă Mateiu Caragiale, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Mateiu Caragiale se manifestă în literatură, după cum arată secvența „un prozator și poet foarte talentat”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică un motiv pentru care, în viziunea autoarei, I. L. Caragiale scrie cu dificultate.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În viziunea autoarei, Caragiale scrie greu pentru că urmărește să păstreze numai esențialul. El elimină detaliile inutile și alege cu grijă cuvintele, trecând ideea prin mai multe filtre înainte de forma definitivă.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, atitudinea lui I. L. Caragiale față de oamenii de pe strada sa, în timpul șederii la Berlin, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În timpul șederii la Berlin, Caragiale este prietenos cu oamenii modești de pe strada sa. Stă de vorbă cu negustorii și glumește cu vânzătoarea de flori. Aceste gesturi arată bunăvoință și plăcerea unei comunicări firești, fără distanță socială.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă muzica este sau nu importantă în viața oamenilor, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Dintr-un secol de viață de Cella Delavrancea, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că muzica este importantă în viața oamenilor, deoarece oferă o formă de exprimare a emoțiilor și creează legături între persoane cu experiențe diferite. Ea poate fi atât o bucurie intimă, cât și un prilej de comunicare.
În primul rând, ascultarea muzicii poate hrăni sensibilitatea și poate aduce echilibru în activitatea zilnică. În amintirile Cellei Delavrancea, Caragiale ascultă la pian preludiile și fugile lui Bach, pe care le consideră indispensabile. Gesturile sale, urmărirea temelor și sfaturile oferite pianistei arată o participare atentă, nu un simplu fundal sonor. Muzica îi deschide astfel un spațiu de bucurie și reflecție, alături de munca literară.
În al doilea rând, o experiență muzicală poate apropia oamenii. De exemplu, pregătirea unui cântec pentru o serbare m-a făcut să colaborez cu colegi cu care vorbeam rar. A trebuit să ne ascultăm, să potrivim ritmul și să acceptăm corecturile fără supărare. Rezultatul comun ne-a dat încredere și a transformat o activitate artistică într-o experiență de solidaritate. Importanța ei a depășit reușita spectacolului.
În concluzie, muzica susține viața afectivă și relațiile dintre oameni. Nu este necesar să fii muzician profesionist pentru a beneficia de atenția, emoția și apropierea pe care le poate produce.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălțărilor altădată!
Caut, nu știu ce caut. Caut
aurore, ce-au fost, țâșnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate și-nvinse.
Caut, nu știu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.
Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.
Lucian Blaga, Lumina de ieri
Lucian Blaga, Lumina de ieri
II10 p
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Ideea poetică este căutarea nostalgică a unei plenitudini trecute, devenite greu de recuperat. Repetiția „Caut, nu știu ce caut” exprimă insistența și nesiguranța eului liric. Antiteza dintre aurorele aprinse de odinioară și fântânile cu „ape legate și-nvinse” sugerează pierderea energiei interioare. Comparația urmei păstrate pe „un ulcior mort” evocă un trecut absent, care lasă totuși semne. Metafora „lumina stinsă” concentrează această tensiune: ceea ce nu mai poate fi trăit rămâne obiect al laudei și al dorului.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj într-un roman postbelic studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales; - evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate; - analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale romanului postbelic studiat, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Ilie Moromete, personajul central al romanului Moromeții de Marin Preda, este un țăran care încearcă să își păstreze independența într-o lume supusă schimbării. Primul volum, publicat în 1955, urmărește criza familiei și a unei forme de viață, iar al doilea, apărut în 1967, continuă transformările lumii rurale. Construcția personajului depășește tipul gospodarului preocupat exclusiv de avere. Moromete dorește timp pentru gândire, dialog și observarea oamenilor, iar pământul îi susține această libertate.
Social, este un țăran din Siliștea-Gumești, tată al unei familii numeroase, alcătuite din copii proveniți din două căsătorii. Poziția lui de conducător al casei este amenințată de datorii și de interesele diferite ale membrilor familiei. Psihologic, este inteligent, ironic și capabil de disimulare, dar nu înțelege întotdeauna profunzimea nemulțumirilor celorlalți. Moral, apără autonomia și continuitatea gospodăriei, fără ca această apărare să îl facă lipsit de greșeli. Trăsătura sa dominantă este spiritul independent, vizibil în refuzul de a se lăsa redus la nevoile imediate sau la autoritatea altora.
O primă secvență relevantă este întâlnirea cu agentul fiscal Jupuitu. Moromete amână răspunsul direct, se preface ocupat și construiește un mic spectacol prin care încearcă să controleze situația. Disimularea nu elimină datoria, dar îi permite să nu accepte imediat rolul unui om învins. În această scenă, independența se exprimă prin păstrarea propriei voci și a ritmului propriu, chiar sub presiune. Umorul nu șterge dificultatea economică, ci arată felul în care personajul o suportă și încearcă să îi limiteze puterea asupra demnității sale.
A doua secvență este lectura și comentarea ziarului în Poiana lui Iocan. Moromete nu primește pasiv discursul public, ci îl discută și îi observă ridicolul sau nepotrivirea față de experiența concretă a satului. Autoritatea sa vine aici din inteligență și din felul de a interpreta, nu dintr-o funcție oficială. Episodul arată nevoia de spațiu interior și de dialog, într-o existență care nu poate fi redusă la muncă. Independența lui este și capacitatea de a judeca lumea, de a pune distanță între cuvintele puterii și propria înțelegere.
Un element important de construcție este scena cinei, care organizează simbolic relațiile familiei. Așezarea oamenilor și poziția tatălui fac vizibilă autoritatea lui, dar și despărțirile care o vor slăbi. Unitatea aparentă a casei ascunde proiecte diferite. Un al doilea element este caracterizarea indirectă prin replică și comportament. Ironia, pauzele și schimbarea aparentă a subiectului exprimă o viață interioară bogată, fără ca personajul să își explice mereu motivele. Naratorul urmărește însă și efectele faptelor sale, astfel încât cititorul poate vedea limite pe care Moromete însuși le ignoră. Această distanță împiedică idealizarea lui.
Ilie Moromete este un personaj complex deoarece lupta pentru independență se unește cu dificultatea de a accepta autonomia celor apropiați. El vrea să păstreze familia, dar nu poate opri despărțirea ei prin simpla autoritate. Romanul îi recunoaște inteligența și demnitatea, urmărind totodată destrămarea lumii în care acestea puteau funcționa fără să fie puse radical sub semnul întrebării.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.