Bacalaureat 2023 la română: model, profil uman
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
Așa a fost Ion Luca Caragiale. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte, cu precizări psihologice uimitoare, puterea de eliminare a inutilului în povestire și în scris, ironia sclipitoare - armă cu două tăișuri, îi apăra sensibilitatea și distrugea vulgaritatea - mersul lui ușor de fiară blândă, mâinile feminine, subțiri și întoarse la vârful degetelor, atitudinea capului rotund cu bărbia puțin înaintată cercetând parcă un orizont marin, toată ființa lui cizelată cu artă exprima geniul său literar. În scris, nu-și îngăduia decât esențialul, verbul dinamic, adjectivul plastic. Ocolea detaliul nesemnificativ, alegea cu grijă nuanța în fraze scurte, de aceea scria greu, trecându-și ideea prin multe filtre cerebrale, până ce o așternea definitiv pe hârtie, scânteind de viață. Tata scrie despre el: „Descarcă pe eroii lui de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real estetic, etern real.” Evenimentele importante din viața lui au fost asemeni ființei lui, precise și lapidare. Pe când era directorul Teatrului Național, s-a îndrăgostit de fata frumoasă ce avea să-i devină soție devotată, zărind-o la o reprezentație cu Sarah Bernard, în decembrie 1888. S-a informat despre numele ei. A doua zi, dimineața, devreme, suna la domnul Burelli: „Mi-o dai, tată-socrule?” Căsnicia i-a fost fericită, cu cei doi copii ai lor, un băiat și o fată. Dintr-o primă căsătorie, avusese un fiu, Mateiu, care a fost mai târziu un prozator și poet foarte talentat. Mutarea familiei la Berlin a fost hotărâtă la repezeală. Un instinct bun îl mâna. Avea nevoie de liniște pentru a-și potoli necazurile și de discreția străinilor care pricepuseră că acest Herr Director este un om cu totul deosebit. Se împrietenise acolo numai cu cei modești din strada lui. Sta de vorbă cu negustorii, cumpăra flori, mai ales garoafe, glumind cu vânzătoarea. Zile întregi nu ieșea din apartamentul lui confortabil. Am locuit la el două luni în anul 1912, când dădeam concerte în Germania. Pe atunci era frământat de proiectul unei noi piese de teatru. Se plimba prin toate odăile, încruntat. Apoi, destins, mai fredona câte un crâmpei de simfonie. La masă tăcea și doar ciugulea din bucate, iar după câteva ore apărea, cu un surâs șiret luminându-i tinerește fața delicată, și ne spunea numele personajelor care aveau să apară în noua comedie. Dimineața venea [...] în odaia unde studiam la pian. Asculta cu capul plecat pe umăr. Preludiile și fugile lui J. S. Bach erau pentru el „pâinea cea de toate zilele”. Surâdea duios la intrarea temelor, le modela cu degetele răsfirate în aer. În sonatele lui Beethoven mi-a dat sfaturi care și astăzi au valoare. […] La primul meu concert în Berlin, mi-a ținut o cuvântare întrețesută cu glumă și emoție: „Ascultă, Aghiuță… Diseară tu ai să cânți pentru publicul cel mai pretențios din lume, tu, ciobănașul din Munții Vrancei. […] Să nu uiți că tu ai să reprezinți diseară talentul muzical din patria noastră în țara muzicii. Vreau să citesc mâine laude despre tine în gazete.” Critica muzicală a fost pe placul marelui meu prieten. Mi-a citit-o cu glas solemn, potrivindu-și mereu ochelarii pe nas, ca să-și ascundă înduioșarea. Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață
Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață
I.A.16 p
Indică sensul din text al secvenței la repezeală.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Secvența „la repezeală” are, în text, sensul „rapid”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează două trăsături fizice ale lui I. L. Caragiale, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
I.L. Caragiale are ochi mari și mâini subțiri.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează domeniul cultural în care se manifestă Mateiu Caragiale, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Mateiu Caragiale se manifestă în literatură, după cum arată secvența „un prozator și poet foarte talentat”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică un motiv pentru care, în viziunea autoarei, I. L. Caragiale scrie cu dificultate.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În viziunea autoarei, Caragiale scrie greu pentru că urmărește să păstreze numai esențialul. El elimină detaliile inutile și alege cu grijă cuvintele, trecând ideea prin mai multe filtre înainte de forma definitivă.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, atitudinea lui I. L. Caragiale față de oamenii de pe strada sa, în timpul șederii la Berlin, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În timpul șederii la Berlin, Caragiale este prietenos cu oamenii modești de pe strada sa. Stă de vorbă cu negustorii și glumește cu vânzătoarea de flori. Aceste gesturi arată bunăvoință și plăcerea unei comunicări firești, fără distanță socială.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă muzica este sau nu importantă în viața oamenilor, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Dintr-un secol de viață de Cella Delavrancea, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că muzica este importantă în viața oamenilor, deoarece oferă o formă de exprimare a emoțiilor și creează legături între persoane cu experiențe diferite. Ea poate fi atât o bucurie intimă, cât și un prilej de comunicare.
În primul rând, ascultarea muzicii poate hrăni sensibilitatea și poate aduce echilibru în activitatea zilnică. În amintirile Cellei Delavrancea, Caragiale ascultă la pian preludiile și fugile lui Bach, pe care le consideră indispensabile. Gesturile sale, urmărirea temelor și sfaturile oferite pianistei arată o participare atentă, nu un simplu fundal sonor. Muzica îi deschide astfel un spațiu de bucurie și reflecție, alături de munca literară.
În al doilea rând, o experiență muzicală poate apropia oamenii. De exemplu, pregătirea unui cântec pentru o serbare m-a făcut să colaborez cu colegi cu care vorbeam rar. A trebuit să ne ascultăm, să potrivim ritmul și să acceptăm corecturile fără supărare. Rezultatul comun ne-a dat încredere și a transformat o activitate artistică într-o experiență de solidaritate. Importanța ei a depășit reușita spectacolului.
În concluzie, muzica susține viața afectivă și relațiile dintre oameni. Nu este necesar să fii muzician profesionist pentru a beneficia de atenția, emoția și apropierea pe care le poate produce.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălțărilor altădată!
Caut, nu știu ce caut. Caut
aurore, ce-au fost, țâșnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate și-nvinse.
Caut, nu știu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.
Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.
Lucian Blaga, Lumina de ieri
Lucian Blaga, Lumina de ieri
II10 p
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Ideea poetică este căutarea nostalgică a unei plenitudini trecute, devenite greu de recuperat. Repetiția „Caut, nu știu ce caut” exprimă insistența și nesiguranța eului liric. Antiteza dintre aurorele aprinse de odinioară și fântânile cu „ape legate și-nvinse” sugerează pierderea energiei interioare. Comparația urmei păstrate pe „un ulcior mort” evocă un trecut absent, care lasă totuși semne. Metafora „lumina stinsă” concentrează această tensiune: ceea ce nu mai poate fi trăit rămâne obiect al laudei și al dorului.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două personaje într-un roman postbelic studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje; - evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje, prin două episoade/secvențe comentate; - analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În romanul Moromeții de Marin Preda, relația dintre Ilie Moromete și fiul său Niculae exprimă întâlnirea dificilă dintre generații și dintre două moduri de a înțelege viitorul. Primul volum, apărut în 1955, prezintă familia înaintea marilor transformări sociale, iar al doilea, publicat în 1967, urmărește și noua lume a fiului. Relația nu poate fi redusă la absența iubirii. Afecțiunea există, dar se exprimă greu și este adesea acoperită de nevoi materiale, autoritate și diferențe de perspectivă.
Ilie Moromete este un țăran care dorește să păstreze gospodăria și unitatea familiei. Psihologic, este inteligent, ironic și obișnuit să decidă, iar moral valorizează independența. Niculae are inițial statutul de copil și elev, pentru care școala reprezintă șansa unei existențe diferite. Este sensibil și perseverent, iar dorința de învățătură intră în conflict cu cerințele muncii din gospodărie. Mai târziu, îmbrățișează idei sociale noi, care îl îndepărtează de concepția tatălui. Fiecare apără, în felul său, un proiect de viață, însă nu reușește să îi explice celuilalt pe deplin valoarea lui.
Prima secvență semnificativă este serbarea școlară. Moromete descoperă că fiul său a obținut premiul întâi, deși nu îi acordase întotdeauna atenția pe care aspirațiile copilului o cereau. Succesul lui Niculae pune sub semnul întrebării imaginea unui copil care ar trebui să fie disponibil în primul rând pentru treburile casei. Fragilitatea fizică a băiatului, cuprins de friguri, face momentul și mai tulburător. Tatăl nu poate răspunde doar prin autoritate: este pus în fața unei valori reale pe care nu o recunoscuse suficient. Episodul lasă să se vadă apropierea afectivă dincolo de dificultatea comunicării.
A doua secvență relevantă este visul de după moartea tatălui, în finalul celui de-al doilea volum. Niculae reface în plan interior legătura pe care disputele și depărtarea au făcut-o dificilă în viață. Împăcarea nu mai poate schimba faptele trecute, dar arată că raportul dintre ei nu a fost epuizat de conflictul de idei. Figura tatălui continuă să aibă valoare pentru identitatea fiului. Visul exprimă nevoia de recunoaștere și de continuitate afectivă, nu o demonstrație că unul dintre proiectele lor istorice a fost în întregime corect.
Un element important este conflictul dintre generații, care se transformă de-a lungul celor două volume. La început, miza este școala copilului; mai târziu, ea privește sensul schimbării sociale și destinul lumii țărănești. Astfel, tensiunea privată primește dimensiune istorică. Un al doilea element este caracterizarea reciprocă prin dialog și prin reacții. Ironia tatălui poate apăra o neliniște pe care nu o mărturisește, iar insistența fiului arată nevoia de a fi luat în serios. Perspectiva narativă permite cititorului să observe motivele ambilor, fără să reducă relația la verdictul simplu al unuia împotriva celuilalt.
Relația dintre Ilie și Niculae evoluează de la dependență și neînțelegere către despărțire și recuperare interioară. Ea arată că apropierea de familie nu exclude nevoia unui drum propriu. În același timp, maturizarea fiului presupune și reinterpretarea tatălui, dincolo de conflictul imediat. Romanul păstrează această dificultate a recunoașterii, prin care afecțiunea poate exista chiar atunci când oamenii nu reușesc să o transforme la timp în comunicare.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.