Bacalaureat 2022 la română: model, profil uman
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
În anul acela am avut un alt profesor de română, pe Mazilu. Ne-a plăcut de la început tuturor pentru că era mucalit*, îi plăcea să citească tare compozițiile noastre, comentându-le cu mult haz și ne vorbea neîncetat de literatură, ne îndemna să citim pe Odobescu, pe Slavici, pe Hogaș, „ca să ne îmbogățim mintea și vocabularul”, cum obișnuia să ne spună. În martie ne-a dat acest subiect pentru compoziția de scris acasă: Cum am simțit că se face primăvară? De data aceasta, n-am mai amânat compoziția până în ultimul moment. Am început să scriu la începutul după-amiezii și n-am încheiat-o decât când m-a strigat mama de jos, din capul scării, să vin la masă. Vreo 20 de pagini de caiet, pe care le-am scris cu o stranie, necunoscută bucurie; parcă m-aș fi trezit deodată într-una din lumile cărților pe care le citisem, singurele lumi reale și cu sens pentru mine; parcă aș fi scris și eu ca unii din autorii aceștia adevărați - cei pe care nu-i învățam încă la școală - și aș fi scris ca să fiu citit de unul ca mine, iar nu de un profesor, pentru notă. Mazilu avea obiceiul să ne privească zâmbind, în ochi, încercând parcă să ghicească autorul textului celui mai pitoresc, textul care i-ar fi dat lui prilejul să ne corecteze făcând o sumă de glume, cutremurând întreaga clasă într-o cascadă de hohote. Alegea câteva caiete, apoi se întorcea la catedră și începea să citească. Nu înțeleg cum am știut că, de data aceasta, va alege și caietul meu. Îl priveam cu un zâmbet complice și probabil că gestul acesta cutezător mă făcuse să roșesc pentru că, după ce a șovăit o clipă în dreptul băncii de alături, Mazilu s-a întors și mi-a cerut caietul. [...] După prima pagină, Mazilu a ridicat ochii din caiet și m-a întrebat: „De unde ai copiat-o?” și, pentru că mă pregăteam să protestez, a adăugat: „Vreau să spun, de unde te-ai inspirat? Din ce carte?”. M-am îmbujorat și am ridicat neputincios din umeri. Mazilu a ghicit încurcătura mea și a reluat lectura cu un zâmbet misterios. La răstimpuri, ca să nu lase impresia că e vorba de o capodoperă, sublinia un adjectiv prea strident sau se întrerupea ca să-mi explice că făcusem o inadvertență. Dar, când a terminat de citit, m-a privit în ochi și mi-a spus: „Bravo! Sunt nevoit să-ți dau nota zece!...” A fost prima mea victorie: recunoașterea, în fața întregii clase, că nu mai eram corigentul la limba română de anul trecut. Probabil că Mazilu fusese atât de surprins de povestirea mea, încât a vorbit în cancelarie, căci, la sfârșitul recreației, Moisescu a venit la mine și mi-a cerut caietul. Voia să citească și el aventurile mele onirice*, cu Crivăț-Împărat și toți cei care mai erau și pe care i-am uitat de mult. Un adevărat triumf pe care, odată ajuns acasă, l-am relatat cu amănunte, deși nu știu dacă am reușit să înduplec rezerva și scepticismul părinților. (Tata mi-a spus că se va lăsa convins numai după ce va vedea nota zece trecută în carnet, adică la sfârșitul trimestrului.) Dar, pentru mine, experiența aceasta a avut urmări mult mai adânci. Descoperisem că, dacă sunt „inspirat”, pot scrie cu aceeași ușurință - deși nu cu aceeași viteză - cu care, câțiva ani înainte, urmăream pe ecranul meu interior aventurile armatei secrete. De mai multe ori până atunci încercasem să scriu, dar, după câteva pagini, mă simțeam deodată fără chef, reciteam consternat, umilit, ultimele rânduri și rupeam cu furie foile din caiet, le mototoleam, le azvârleam în foc. Acum mi se părea că aflasem secretul: nu puteam scrie bine decât dacă eram „inspirat”. Mircea Eliade, Memorii *mucalit - care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș *oniric - privitor la vise, care aparține visului
Mircea Eliade, Memorii
I.A.16 p
Indică sensul din text al secvenței cu amănunte.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Secvența „cu amănunte” are, în text, sensul „detaliat”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează două modalități prin care profesorul Mazilu se face plăcut elevilor, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Profesorul Mazilu citește compunerile cu voce tare, comentându-le cu umor, și îi îndeamnă pe elevi să citească literatură.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează reacția pe care le-o provoacă părinților relatarea lui Mircea Eliade, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Părinții primesc relatarea cu neîncredere, după cum arată secvența „rezerva și scepticismul părinților”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică un motiv pentru care elevul Mircea Eliade simte bucurie în timpul redactării temei.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Mircea Eliade simte bucurie deoarece scrierea compunerii îl face să se simtă asemenea unui autor adevărat. El intră imaginar în lumile cărților citite și scrie pentru un cititor apropiat lui, fără să se mai gândească doar la nota profesorului.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, atitudinea profesorului Mazilu după ce citește compunerea lui Mircea Eliade, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Profesorul Mazilu manifestă admirație față de compunerea lui Eliade. Surprins de calitatea ei, întreabă din ce carte s-a inspirat elevul, apoi îl felicită și îi acordă zece. Corecturile punctuale nu anulează recunoașterea publică a reușitei sale literare.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă inspirația este sau nu stimulată de lectură, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Memorii de Mircea Eliade, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că lectura poate stimula inspirația, deoarece ne pune la dispoziție experiențe, forme de exprimare și întrebări pe care le putem transforma într-o creație personală. Inspirația nu înseamnă însă copierea unei pagini citite.
În primul rând, cărțile dezvoltă imaginația și ne ajută să dăm formă unor trăiri. În „Memorii”, Mircea Eliade povestește că redactarea compunerii despre primăvară îl face să se simtă într-una dintre lumile cărților sale. Elevul nu urmărește doar o notă, ci descoperă plăcerea de a scrie asemenea autorilor admirați. Lecturile îi oferă astfel un orizont în care propria experiență poate deveni poveste, iar recunoașterea profesorului îi confirmă această posibilitate.
În al doilea rând, întâlnirea cu stiluri diferite ne poate elibera de formulele previzibile. De exemplu, după ce citesc un jurnal, observ că și un drum obișnuit poate fi povestit prin detalii, impresii și întrebări personale. La următoarea temă aleg propriile observații și încerc să găsesc o voce potrivită lor. Cartea mi-a sugerat o posibilitate, dar conținutul și formularea îmi aparțin.
În concluzie, lectura stimulează inspirația prin îmbogățirea imaginației și prin deschiderea unor căi de expresie. Transformarea acestor resurse cere totuși reflecție, exercițiu și o experiență personală asumată.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
Rosmarin surâdea, în vreme ce Liana striga vesel:
- Sunt frumoasă, Tincuțo?
Bătu din palme și se răsuci cu pași de dans împrejurul camerei, parcă ar fi auzit o mare noutate. Apoi,
după ce Tinca ieși cu haina și blana, se așeză la masă, începând să examineze cu amănuntul cumpărăturile,
explicând fiece lucru în vederea zilei de mâine.
Era obișnuită să primească complimente și totuși îi făceau plăcere ori de la cine veneau. Pe stradă bărbații
întorceau capul după ea ca și când ar fi răspândit o vrajă irezistibilă. Figura ei de fetiță mirată și nevinovată, cu
părul blond natural, cu obrajii puțin bucălați, cu nasul mic obraznic, nu o prea distingeau din mulțimea de femei
drăgălașe care dau străzilor bucureștene, altfel puțin remarcabile, un aspect atât de simpatic. Ochii ei însă
fascinau prin culoarea lor albastră închisă cu reflexe violete, adumbriți de lungile gene blonde ca într-un cuib de
aur. În privirile lor scăpăra curiozitatea inteligentă, un etern semn de întrebare și, mai ales în momentele de uitare
de sine, o pâlpâire stranie, o melancolie tulburătoare ca un avertisment ascuns.
Liviu Rebreanu, Jar
Liviu Rebreanu, Jar
II10 p
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Liana este caracterizată direct și indirect. Naratorul îi descrie în mod direct înfățișarea, precizând părul blond, nasul mic și ochii albaștri cu reflexe violete. Portretul insistă asupra farmecului privirii și asupra curiozității inteligente. Caracterizarea indirectă se realizează prin gesturi și replici: întrebarea „Sunt frumoasă, Tincuțo?” și bucuria cu care dansează prin cameră arată interesul pentru propria imagine și plăcerea complimentelor. Astfel, detaliile fizice explicite sunt completate de comportamentul spontan al personajului.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Lucian Blaga. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; - comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat; - analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, publicată în volumul Poemele luminii din 1919, este o artă poetică modernistă de Lucian Blaga. Textul exprimă o atitudine față de creație și față de cunoaștere: eul liric dorește să păstreze și să amplifice misterul existenței. Tema nu este simpla descriere a naturii, ci relația omului sensibil cu lumea. Poezia apare ca un mod de apropiere de realitate prin iubire și uimire, fără reducerea ei la explicații definitive.
O primă trăsătură modernistă este folosirea metaforei cu valoare revelatoare. Corola nu indică doar o floare, ci sugerează totalitatea armonioasă a misterelor lumii. Imaginea unește existența într-o formă fragilă, vie, pe care gestul brutal al cunoașterii ar putea să o destrame. O a doua trăsătură modernistă este libertatea formei. Versurile au lungimi inegale, nu urmează o schemă fixă de rimă și lasă ideea să treacă dintr-un vers în altul. Această organizare urmărește mișcarea gândului și intensitatea unei opțiuni personale, nu un tipar exterior rigid.
Prima imagine semnificativă este enumerarea florilor, ochilor, buzelor și mormintelor. Aceste repere adună niveluri diferite ale existenței: natura, privirea și cunoașterea, iubirea și comunicarea, moartea. Asocierea lor arată că misterul nu se află într-un singur loc îndepărtat, ci în experiențele esențiale ale vieții. Eul nu vrea să le transforme în obiecte epuizate prin explicație. Le privește ca pe niște prezențe care își păstrează adâncimea tocmai atunci când sunt iubite. Imaginea susține astfel caracterul cuprinzător al atitudinii poetice.
A doua imagine importantă este comparația cu lumina lunii. Luna nu risipește în întregime întunericul, ci îl face să pară mai amplu și mai plin de posibilități. În mod asemănător, lumina proprie a eului liric sporește taina lumii. Comparația face accesibilă o idee abstractă: există o cunoaștere care nu închide întrebările, ci le adâncește. Lumina nu are aici un sens unic. Ea poate fi o forță care destramă misterul sau o formă de sensibilitate care îl ocrotește și îl îmbogățește.
Titlul este un element esențial de construcție deoarece formulează direct o alegere. Pronumele personal din deschidere pune în centru responsabilitatea eului, iar negația exprimă refuzul distrugerii misterului. Metafora corolei transformă această alegere într-o imagine memorabilă. Un alt element relevant este opoziția dintre lumina altora și lumina proprie. Prima este asociată micșorării tainei, a doua, intensificării ei. Compoziția dezvoltă această diferență și ajunge la motivarea finală prin iubire. În acest fel, atitudinea intelectuală primește un temei afectiv: eul apără misterul fiindcă iubește formele în care lumea i se arată.
Poezia unește reflecția și emoția într-o mărturisire despre rostul creatorului. Prezența verbelor la persoana întâi păstrează coerența acestei mărturisiri: fiecare imagine dezvoltă aceeași opțiune asumată. Nu este descris un adevăr impersonal, ci o relație trăită între conștiință și univers. Metafora, comparația și libertatea versului nu sunt simple podoabe, ci mijloace prin care gândirea se transformă în experiență sensibilă. Pentru eul liric, valoarea creației stă în puterea ei de a păstra deschisă relația cu lumea și de a face existența mai bogată în sensuri.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.