Bacalaureat 2022 la română: simulare, profil real
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
N-aveam mai mult de 7 - 8 ani când a venit pentru întâia oară la noi, la Fălticeni, dar eu îl cunoșteam din auzite, din câte se spuneau în casă despre cei de la Viața Românească: de Garabet Ibrăileanu, care dormea ziua și noaptea sta treaz ca huhurezul, de Constantin Stere, ce se dovedea un strașnic om politic de temut, dar care în familie era bun ca pânea cea caldă, de D. D. Pătrășcanu și […] de Topîrceanu - ieșean de adopțiune, care purta tocuri înalte și pălărie cu fund mare ca să pară mai înalt și care se dovedea cel mai de seamă ajutor al lui Ibrăileanu, la redacție. Subțirel și sprinten, părea un licean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între ei. Nu era frumos, un brunet cu față palidă; dar fruntea-i nobilă, deși nu prea înaltă, înflorea adeseori de câte-un cârlionț rebel scăpat din părul des și negru, pe care îl punea imediat cu malițiozitate la punct c-un pieptănuș scos din buzunărașul de la piept, unde își avea și vestitul puf de pudră cu care își potolea, la nevoie, luciul nasului. Gura, tăiată cu precizie și generozitate, arăta hotărâre, ascuțime și finețe. Pe câtă vreme ochii, ochii negri de-o vioiciune fără astâmpăr, veșnic parcă la vânătoare, vedeau și observau totul și parcă te pătrundeau până în cele mai tainice ascunzișuri. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pe-o carte. Și parcă pentru a se scuza de indiscreție, ochiul stâng flutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateță. - Ce-i, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paște [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam părul ca mătasea de păpușoi, ochi albaștri-verzii, tenul roz și un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine? Vino mai aproape, că doar n-am să te mănânc! N-aș putea spune că-mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simțeam transparentă. Și doar se amesteca în jocurile noastre: bătea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar fi temut că-și strică ținuta cochetă și impecabilă, s-ar fi cățărat și-n copaci, cum făceam noi. Iar mai târziu, la Iași, după 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învățat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci făcea parte din puținii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden*, de Anul Nou și de Sf. Mihai la petrecerile, uneori cu lăutari, care aveau loc în dealul Copoului. Tata îl iubea și-l prețuia pentru inteligența, talentul și discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât în ceea ce-i privea pe ceilalți, cât și-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu știa de unde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur, într-o cămăruță mobilată. Lua masa în centru, la „Azuga”; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în același timp, plin de cumpătare; după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului și ne trezeam cu el, destul de devreme, că intra pe poartă. Îl anunțau câinii, care alergau cu toții lătrând. - Vine dl Topîrceanu!... Noi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare. - Întâi cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru noi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare; mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele, croquetul, bumerangul și de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul și omul de spirit, veșnic prezenți în ființa lui ca o coardă-ntinsă. Profira Sadoveanu, Destăinuiri *Arminden - nume popular al zilei de 1 Mai
Profira Sadoveanu, Destăinuiri
I.A.16 p
Indică sensul din text al secvenței de multe ori.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Secvența „de multe ori” înseamnă, în text, „deseori”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează două trăsături fizice ale Profirei Sadoveanu, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Profira Sadoveanu are ochi albaștri-verzui și tenul roz.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează orașul în care locuia George Topîrceanu în momentul colaborării la revista coordonată de Garabet Ibrăileanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
George Topîrceanu locuiește la Iași, fiind numit „ieșean de adopțiune”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică motivul pentru care, în copilărie, autoarea se sfiește de Topîrceanu.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În copilărie, autoarea se sfiește de Topîrceanu deoarece simte că privirea lui îi descoperă gândurile ascunse. Impresia că este transparentă în fața unui observator atât de pătrunzător îi provoacă reținere, deși el participă la jocurile copiilor.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, relația dintre Topîrceanu și copiii familiei Sadoveanu, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Între Topîrceanu și copiii familiei Sadoveanu există o relație apropiată și prietenoasă. El se joacă alături de ei și inventează distracții, iar copiii îi aleargă în întâmpinare. Pentru cei mai mari, bucuria jocului se împletește cu prețuirea poetului și a omului spiritual.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă păstrarea discreției în legătură cu viața privată este importantă sau nu, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Destăinuri de Profira Sadoveanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că discreția în legătură cu viața privată este importantă, deoarece protejează libertatea persoanei de a alege ce dorește să împărtășească. Apropierea dintre oameni nu presupune acces nelimitat la toate experiențele lor.
În primul rând, discreția menține respectul în relațiile personale. În evocarea Profirei Sadoveanu, Topîrceanu este prețuit de tatăl autoarei nu doar pentru talent și inteligență, ci și pentru felul în care păstrează informațiile despre sine și despre ceilalți. Deși este apropiat familiei și participă la jocuri sau petreceri, nu transformă intimitatea într-un subiect de conversație. Relația caldă cu cei din jur poate exista, așadar, împreună cu păstrarea unor limite.
În al doilea rând, răspândirea unor detalii fără acord poate răni și poate distruge încrederea. De exemplu, dacă un coleg îmi povestește o dificultate de familie, transmiterea ei într-un grup de prieteni îl poate face să se simtă expus. Este mai potrivit să îl ascult și să întreb cum îl pot sprijini. Dacă este vorba de un pericol real, cererea ajutorului unui adult responsabil are alt scop decât bârfa și nu trebuie confundată cu indiscreția.
În concluzie, discreția sprijină încrederea și demnitatea. Ea înseamnă respect pentru alegerea celuilalt, fără a exclude ajutorul necesar într-o situație dificilă.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
TABLOUL IV
S-a înserat, ca în orice zi de iarnă, devreme. Felinarul a fost aprins afară. În casă e o atmosferă plăcută, în
care cuvântul pare mai armonios și mai plin de înțeles. Se poate întinde, mai ușor, o punte de la o inimă la alta.
SCENA I
MIOARA, STĂVĂROAIA
Mătușa și nepoata au băut cafele. Stau acum la masă, față în față, și caută în cești semnele norocului și
ale nefericirii. Stăvăroaia, care a dormit după prânz, e binedispusă și pare mai tânără, dacă nu mai frumoasă.
Mioara, dimpotrivă, e tristă și caută să-și ascundă ochii plânși. A rămas cu ceașca în mână și privirile în gol, în
timp ce mătușa - cu o figură surâzătoare și comod instalată în fotoliu - îngână o frântură de romanță demodată.
STĂVĂROAIA (râde îngânat, cu o jenă prefăcută): Ba nu zău, inimioară, că e nebună ceașca asta!
George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda
George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda
II10 p
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Notațiile autorului fixează timpul, atmosfera și comportamentul personajelor. Înserarea timpurie de iarnă și felinarul aprins oferă repere pentru lumina scenică, iar interiorul plăcut sugerează posibilitatea unei conversații apropiate. Didascaliile construiesc și un contrast psihologic: Stăvăroaia este binedispusă, comod instalată și fredonează, în vreme ce Mioara este tristă și încearcă să își ascundă ochii plânși. Gesturile și stările precizate îndrumă actorii și fac vizibilă diferența dintre cele două personaje, înaintea dezvoltării dialogului.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Tudor Arghezi. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; - comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat; - analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Poezia Testament deschide volumul Cuvinte potrivite, publicat de Tudor Arghezi în 1927, și este o artă poetică modernistă. Eul liric explică, prin imagini, ce înseamnă creația și ce lasă poetul celor care vin după el. Tema este moștenirea spirituală realizată prin muncă artistică. Cartea păstrează experiența înaintașilor, dar o transformă în limbaj poetic. Poetul nu transmite bunuri materiale, ci o formă de conștiință, de demnitate și de înțelegere a trecutului.
O primă trăsătură modernistă este înnoirea limbajului. Cuvinte și realități considerate nepoetice sunt aduse în spațiul artei și primesc valoare expresivă. Asocierea dintre suferință, impuritate și frumusețe arată că poezia se poate naște și din ceea ce tradiția respingea. Aceasta este estetica urâtului: transformarea artistică a unei materii dureroase sau degradate, fără negarea originii sale. O a doua trăsătură modernistă este reflecția asupra propriei creații. Textul urmărește chiar procesul prin care experiența colectivă devine carte, iar poetul își definește explicit rolul de meșteșugar al cuvântului.
O imagine importantă pentru temă este schimbarea uneltelor muncii țărănești în instrumente ale scrisului. Trecerea de la sapă și brazdă la condei și călimară concentrează efortul mai multor generații. Cultura nu apare izolată de munca străbunilor, ci continuă această muncă într-o altă formă. Poetul preia o existență marcată de trudă și o face transmisibilă prin cuvânt. Imaginea dă cărții valoare colectivă: în spatele celui care scrie se află oameni ale căror suferințe nu au avut, până atunci, aceeași putere de expresie publică.
A doua imagine semnificativă este întâlnirea dintre inspirație și muncă în alcătuirea cărții. Cele două forme ale slovei, una asociată focului și alta făuririi, nu se exclud. Energia interioară a creatorului are nevoie de răbdare, alegere și prelucrare a limbajului. Imaginea sugerează că emoția singură nu produce o operă durabilă. În același timp, tehnica lipsită de trăire nu ar păstra forța experienței umane. Valoarea poeziei rezultă din unirea acestor dimensiuni, nu dintr-un dar inexplicabil care ar elimina efortul.
Titlul este relevant deoarece numește un act de transmitere a unei moșteniri. Sensul juridic este deplasat către planul spiritual: bunul lăsat urmașului este cartea. Adresarea către un fiu simbolic dă textului forma unei confesiuni și îi implică pe cititorii viitori. Un al doilea element important este sistemul opozițiilor și al transformărilor. Trecutul și viitorul, munca fizică și scrisul, materia umilă și frumusețea artistică sunt legate prin actul creator. Opozițiile nu separă definitiv două lumi, ci arată drumul dintre ele. Cartea devine astfel locul unde experiența istorică este reorganizată și primește o voce.
Prin aceste imagini, Testament prezintă poezia ca responsabilitate față de înaintași și față de cititor. Relația dintre cel care scrie și cel care primește cartea presupune și un efort al lecturii. Urmașul este chemat să recunoască, dincolo de frumusețea cuvintelor, experiența umană care le-a făcut posibile. Originalitatea limbajului se unește cu memoria colectivă, iar creatorul apare ca un intermediar care transformă suferința în sens. Moștenirea lui nu șterge dificultățile trecutului, ci le păstrează într-o formă artistică aptă să construiască demnitate și continuitate.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.