Bacalaureat 2022 la română: iunie, profil uman
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
Pe Doamna Elena* am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărășeam două studente ale Universității din București care veneau să-i înfățișeze o adresă de omagiu* din partea colegelor lor. Casa ei o dăruise Doamna Elena lui Theodor Rosetti, atunci când ea se hotărâse a părăsi țara. Întorcându-se - nu știu de ce plecase, dar se întorsese de dor - ea primi găzduirea unei familii bogate din Piatra-Neamț, care-i puse la dispoziție o căsuță curată și veselă, în care ai fi crezut mai degrabă că se sălășluiește* primăvara unei familii de funcționari săraci, decât că în ea se adăpostește aceea care a fost Doamna țării. Multă simplicitate și la primirea de către personalul străin care o înconjura pe Măria Sa. Și multă cuviință rezervată, multă liniște rece. Mi se părea că intru într-un cavou și că dincolo de ușa închisă, [...] voi găsi o umbră din acelea care multă vreme încă flutură în jurul mormintelor mari, fără plâns, fără glas. Și nu, în acea odăiță neagră, în care se deslușea, în fundul unui fotoliu, dintr-o săracă rochie de doliu veșnic, sub un cauc* de călugăriță acoperit cu un văl simplu de lână, o figură măruntă, săpată fin în fildeș palid, - în odaia aceea era o vieață care știa, cetea, afla, care unea cunoștința întreagă a trecutului cu cunoștința desăvârșită a celor de astăzi, era o cugetare sigură și cuminte, era o inimă care bătea pentru tot ce e nobil și ochi în care nu secase izvorul lacrimilor acelora care țin vii durerile cele mari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc. Când una din cele două fete îi citi, cu emoția ce și-o poate închipui oricine, rândurile din închinare, Doamna se ridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine și care tremurau slăbite în mânecile de lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuță de stat, foarte delicată, pe care o simțeai însă că putuse sta odinioară alături de un Domn - și ce Domn! Îndrăznii a mă uita în ochii ei [...]. În orbitele adânc săpate, pline [...] de o umbră tristă, ochiul rămăsese, în liniștea lui împăcată, viu și puternic, uneori cu căutătura stăpânitoare, alteori înduioșat, bun, plin de binecuvântare. Cât se auzi pomenindu-se numele și faptele aceluia pentru care avuse toată iubirea femeii și o iertare pe care puține o pot da, acest ochi privi undeva, departe, unde mergea și gândul tuturor celor de față. Apoi, în arcuitura de jos a orbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul. Și vorbi, cu un glas care n-avea îndoieli [...] și în care slăbiciunea punea doar un ritm încet, care te făcea să simți că acestea nu sunt vorbe ale tuturor celorlalți oameni, că e într-însele ceva imaterial, aș zice aproape supranatural, ca în tot ce privea pe această femeie demult ieșită din rândurile grăbite, zgomotoase, pătimașe și vulgare ale oamenilor. Și, în felul ei de a vorbi, știa să amestece două elemente care nu mai merg împreună azi, dar care prin unirea lor făceau și marele farmec al elocvenței marelui ei soț: cea mai desăvârșită simplicitate și cea mai autentică maiestate. Când cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulțumire, pe care le întovărășea un adevărat gest de suverană: „Să trăiască România tânără!”. Nicolae Iorga, Doamna Elena Cuza, în volumul Oameni cari au fost *Doamna Elena - soția lui Alexandru Ioan Cuza *adresă de omagiu - scrisoare omagială *a se sălășlui - a se așeza, a se stabili *cauc - potcap; acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, purtat de preoții și călugării ortodocși
Nicolae Iorga, Doamna Elena Cuza, în volumul Oameni cari au fost
I.A.16 p
Indică sensul din text al secvenței de față.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Secvența „de față” are, în text, sensul „prezenți”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează scopul cu care studentele o vizitează pe Elena Cuza, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Studentele o vizitează pe Elena Cuza pentru a-i prezenta o scrisoare omagială din partea colegelor lor.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează o reacție a Elenei Cuza când aude pomenindu-se numele soțului ei, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
La auzul numelui soțului ei, Elena Cuza lăcrimează: „o lacrimă mare se strecură încet”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică motivul pentru care Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț, după revenirea în țară.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
După revenirea în țară, Elena Cuza locuiește la Piatra-Neamț deoarece o familie îi oferă acolo găzduire. Ea nu mai are propria casă, pe care i-o dăruise lui Theodor Rosetti înainte de plecare.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, o trăsătură morală a Elenei Cuza, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Elena Cuza se remarcă prin modestie. Deși fusese Doamna țării, locuiește într-o căsuță simplă și poartă o rochie săracă de doliu. Lipsa fastului nu îi șterge demnitatea: își întâmpină oaspeții cu o ținută și un gest de suverană.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă întâlnirea cu o personalitate (istorică, socială, culturală etc.) produce sau nu emoție, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Doamna Elena Cuza de Nicolae Iorga, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că întâlnirea cu o personalitate poate produce emoție, fiindcă aduce aproape un om cunoscut până atunci prin fapte, opere sau mărturiile altora. Experiența transformă o imagine abstractă într-o prezență vie.
În primul rând, contactul direct face mai intensă legătura cu istoria reprezentată de acea persoană. În textul lui Nicolae Iorga, studentele îi prezintă Elenei Cuza un omagiu cu emoție, iar autorul urmărește cu atenție gesturile și vocea ei. Simplitatea locuinței nu micșorează importanța întâlnirii. Dimpotrivă, contrastul dintre fragilitatea femeii și demnitatea fostei Doamne îi ajută pe vizitatori să simtă mai puternic valoarea omului din fața lor.
În al doilea rând, admirația poate fi însoțită de teama de a nu greși în conversație. De exemplu, când particip la o întâlnire cu un autor ale cărui cărți le cunosc, îmi pregătesc întrebarea cu grijă și pot deveni nesigur în momentul rostirii ei. Dacă răspunsul este cald și atent, emoția se poate transforma în încredere. Tocmai această implicare personală face experiența memorabilă.
În concluzie, întâlnirea cu o personalitate poate trezi admirație, sfială și apropiere. Intensitatea depinde de interesul și de experiențele fiecăruia, dar contactul direct are puterea de a da chip valorilor cunoscute.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
Radu Comșa, oprit în ușă, îi căuta cu ochii peste mese.
Când zări mâna colonelului ridicată, făcu semn că i-a văzut.
Era însoțit de un om în haine castanii, vărgate, decolorate pe umeri, cu fața ascunsă de umbra unei
panamale* demodate, cu borurile foarte largi.
- E cu un tip! anunță unchiul Pol.
Tonul acestei constatări lămurea îndestul că, după aparență, colonelul îl categorisise printre indivizii
de la periferia umanității, care nu prezintă niciun interes pentru neamul Vardarilor.
Tipul voia să se despartă și, din gesturi, se înțelegea că Radu Comșa stăruia să-l târâie după dânsul.
- Dar e domnul Probotă! strigă Mihai, recunoscându-l și sărind de pe scaun. Mă duc să-l aduc!...
Virgil Probotă, coleg de școală și prieten al lui Radu Comșa, dascăl de științe la un liceu din Capitală,
fusese, ca student, preceptorul* Luminiței și al lui Mihai. Cu toată sarcina ingrată de a iniția doi copii răsfățați
în tainele trigonometriei, în legile lui Newton și paragrafele lui Tacit, lăsase foștilor elevi amintirea unui om cu
multe ciudățenii și stângăcii, amuzant de deformat, până la pedanterie, de învățătură, dar de o largă
înțelegere și de o pasionată dragoste a cărților.
Cezar Petrescu, Întunecare
*panama - pălărie făcută dintr-o țesătură ușoară
*preceptor - persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil
Cezar Petrescu, Întunecare
II10 p
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Perspectiva narativă este obiectivă: un narator exterior acțiunii relatează la persoana a III-a, folosind forme precum „zări” și „era însoțit”. El urmărește gesturile personajelor, dar oferă și informații care depășesc observația imediată. Explică judecata colonelului și prezintă trecutul lui Virgil Probotă, fostul preceptor al copiilor. Cunoașterea relațiilor și a reacțiilor mai multor personaje susține omnisciența. Replicile la persoana I aparțin personajelor și nu schimbă perspectiva de ansamblu a relatării.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-o comedie studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales; - evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/secvențe comentate; - analiza a două componente de structură și/sau de limbaj ale comediei studiate, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, modalități de caracterizare, notațiile autorului, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Ștefan Tipătescu, personaj al comediei O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, este prefectul unui județ în care lupta electorală se amestecă permanent cu relațiile personale. Piesa, reprezentată în 1884, îl construiește prin replici, reacții și raporturi cu ceilalți, fără intervenția unui narator care să îi explice direct motivele. Personajul arată cum autoritatea publică poate fi folosită pentru protejarea unei poziții private, chiar atunci când omul puterii are inteligență și capacitate de acțiune.
Statutul social este acela de prefect, membru influent al grupului politic local. Relația sa cu Zoe, soția lui Zaharia Trahanache, leagă viața intimă de alianțele care îi susțin funcția. Psihologic, este orgolios, impulsiv și puțin dispus să suporte contestarea autorității. Moral, nu respectă separarea dintre interesul public și cel personal. Trăsătura dominantă urmărită în piesă este tendința de a transforma puterea funcției într-un mijloc al interesului propriu. Inteligența lui nu produce automat corectitudine, ci poate face intervenția abuzivă mai eficientă.
Prima secvență relevantă este reacția la șantajul lui Cațavencu. Pentru a opri folosirea scrisorii, Tipătescu recurge la poliție și la autoritatea pe care o are asupra lui Pristanda. În loc să trateze conflictul în limitele unei proceduri corecte, încearcă să îl rezolve prin presiune asupra adversarului. Episodul arată că instituția este pusă în mișcare de primejdia unui scandal personal. Impulsivitatea prefectului face abuzul mai vizibil, dar problema nu este numai lipsa de răbdare. Ea ține de convingerea că funcția îi dă dreptul de a controla situația în propriul folos.
A doua secvență este negocierea directă cu Cațavencu. Tipătescu încearcă să îi ofere avantaje pentru a recupera scrisoarea, însă se lovește de ambiția acestuia de a deveni deputat. Oferta și amenințarea sunt folosite în aceeași confruntare, după utilitatea lor imediată. Personajul nu discută despre criterii publice ale candidaturii, ci despre prețul renunțării la șantaj. Episodul dovedește că adversarii se află în interiorul aceluiași mecanism, chiar dacă au poziții diferite. Puterea și șantajul se întâlnesc într-o negociere în care principiile pot fi înlocuite de funcții și favoruri.
Un element relevant de construcție este caracterizarea indirectă prin dialog. Replicile energice, reacțiile de furie și încercările de impunere îl diferențiază de răbdarea calculată a lui Trahanache. Contrastul arată atât siguranța prefectului, cât și limitele lui politice: impulsul nu îi permite întotdeauna să controleze efectele propriilor acțiuni. Un al doilea element este conflictul dintre poziția publică și vulnerabilitatea privată. Tocmai scrisoarea care dovedește relația ascunsă îi reduce libertatea de acțiune. El poate ordona și amenința, dar nu poate înlătura prin simpla funcție dependența de Zoe, de aliați și de hotărârile venite de la centru.
Tipătescu este comic prin nepotrivirea dintre autoritatea afișată și limitele reale ale controlului său. El nu este lipsit de calități intelectuale, însă le folosește într-un sistem care confundă instituția cu persoana. Prin această construcție, Caragiale arată că abuzul nu depinde numai de prostie sau de limbajul greșit. El poate fi susținut și de oameni capabili, care își pun inteligența în serviciul interesului privat.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.