Bacalaureat 2024 la română: iunie, profil uman
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus pe neașteptate, într-o după-amiază, s-o însoțesc acasă la Tudor Arghezi, de unde urma să luăm un text pe care poetul îl pregătise pentru revistă. [...] I-am fost recunoscător Andrianei Fianu pentru ideea de-a mă lua cu ea la Arghezi, asta în primul moment, după care m-au copleșit emoțiile și mai c-aș fi renunțat. Atât că, ghicindu-mi frământarea, energica Adi nu mi-a lăsat timp să mă răzgândesc, ci m-a luat scurt: „Hai că nu te mănâncă, grăbește-te că-ntârziem!”. Ce era să fac? Am urmat-o fără murmur, pe drum tot gândindu-mă cum să mă comport când mă voi afla în fața marelui om. Voi fi ochi și urechi, dar mut, am decis până la urmă. Voi fi însoțitorul mut al colegei mele, care, prietenă cu Mițura*, obișnuită a casei, va avea ea toată inițiativa. Înainte de-a ne urca în troleibuz, în Piața Romană, am cumpărat flori, căci ne aflam în preajma zilei de 21 mai, când era aniversarea lui Arghezi. Și nu o aniversare oarecare, poetul împlinind chiar atunci optzeci de ani. În epoca de care vorbesc, familia Arghezi ocupa un apartament la parterul unui mic bloc de pe Bulevardul Aviatorilor, în vecinătatea imediată a pieței cu același nume, azi Piața Charles de Gaulle. Am sunat, cineva ne-a deschis, conducându-ne într-un living cu ferestre mari, unde, după ce am așteptat câteva minute, a intrat poetul, neînsoțit. Ce m-a izbit îndată au fost pașii repezi făcuți de Arghezi, siguranța mișcărilor de om în toată puterea. Imaginea contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre poet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant, sprijinit în baston și ținut întotdeauna de braț de atleticul Baruțu*. Aici, în schimb, în spațiul intim, Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără Baruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. [...] De ce mi-era teamă, n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu ea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri [...] în care se pun speranțe etc. Arghezi a reacționat, săgetându-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dumneata să critici?”. M-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă o dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva, că mai mult decât să scriu îmi place să citesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac prezentări de cărți, nu neapărat critice… „Așa mai merge”, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație*, schițând parcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea împrejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat nu ca Petru, de trei ori, ci numai o dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine, de rău. Nu am mințit totuși în ce privește plăcerea cititului, care o întrecea, cum o întrece și acum, pe aceea a scrisului. Gabriel Dimisianu, O vizită la Tudor Arghezi, în vol. Amintiri și portrete literare *Mițura și Baruțu - fiica și fiul lui Tudor Arghezi *perorație - vorbire însuflețită, care caută să convingă
Gabriel Dimisianu, O vizită la Tudor Arghezi, în vol. Amintiri și portrete literare
I.A.16 p
Indică sensul din text al secvenței pe neașteptate și al cuvântului împrejurare.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În text, secvența „pe neașteptate” înseamnă „deodată”, iar „împrejurare” are sensul „circumstanță”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează numele revistei la care lucrează Andriana Fianu, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Andriana Fianu lucrează la revista „Gazeta literară”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează modul în care Gabriel Dimisianu își propune să se comporte în timpul vizitei la Tudor Arghezi, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Gabriel Dimisianu își propune să asculte atent, fără să vorbească: „Voi fi ochi și urechi, dar mut”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică motivul pentru care Gabriel Dimisianu este surprins când Tudor Arghezi intră în cameră.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Dimisianu este surprins de vioiciunea lui Arghezi, care merge repede și sigur. Aceasta contrazice imaginea fragilității fizice pe care și-o formase văzându-l în public sprijinit în baston și de fiul său.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Gabriel Dimisianu, care se desprinde din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Gabriel Dimisianu este emotiv. Posibilitatea întâlnirii cu Arghezi îl tulbură atât de mult, încât aproape renunță la vizită. Întrebarea directă a poetului îl descumpănește, iar răspunsul său ezitant arată dificultatea de a se exprima firesc în fața unei personalități admirate.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă emoțiile influențează sau nu sinceritatea exprimării, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Amintiri și portrete literare de Gabriel Dimisianu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că emoțiile pot influența sinceritatea exprimării, deoarece schimbă felul în care ne prezentăm ideile în fața celorlalți. Uneori ne fac să ne ascundem convingerile, fără ca întreaga afirmație să devină neadevărată.
În primul rând, teama de judecata unei persoane admirate poate determina un răspuns defensiv. În fragmentul lui Gabriel Dimisianu, întrebarea ironică a lui Arghezi îl face pe tânărul critic să minimalizeze propria profesie. El spune că nu urmărește să critice și invocă obligațiile redacționale. Emoția îl îndepărtează astfel de prezentarea asumată a activității sale. Totuși, mărturisirea plăcerii cititului rămâne sinceră, ceea ce arată că influența emoției trebuie analizată nuanțat.
În al doilea rând, o stare afectivă puternică poate face dificilă exprimarea clară a unui adevăr personal. De exemplu, la o discuție despre alegerea unui liceu, un adolescent poate declara că acceptă preferința familiei, de teamă să nu dezamăgească. Abia după ce se liniștește găsește curajul să își explice propria dorință. Convingerea exista deja, dar emoția îi împiedica exprimarea directă.
În concluzie, emoțiile pot modifica sinceritatea și precizia mesajului. Un climat de încredere și răgazul de a gândi ne ajută să spunem mai fidel ceea ce credem.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
ACTUL I
O cameră simplu mobilată. [...] În stânga, lângă perete, o etajeră cu volume legate frumos și
frumos orânduite. În dosul etajerei, o ușă care duce în odaia de dormit a doamnei Chirică și în camera
copiilor. În dreapta, planul întâi, camera domnului Chirică. O ușă laterală, ceva mai sus, răspunde în
coridorul care duce la bucătărie. În fund, un mic vestibul cu geamlâc.
Nichita și Varlam se zăresc în geamlâcul vestibulului. Varlam deschide și îi face loc lui Nichita. Amândoi își
agață pălăriile în cuier.
NICHITA: Sunt tare curios să-l văd la față.
VARLAM: E neschimbat ca înfățișare, atâta doar, că anii i-au cam pungit obrajii. (Oprindu-se în prag.)
Să știi că nu-i acasă.
NICHITA: Ce te face să crezi?
VARLAM: Dacă nu-i în colțișorul lui (arată biroul), slabă nădejde să fie... (Deschide ușa din dreapta,
dispare o clipă, apoi se întoarce.) Nu-i.
Gh. Ciprian, Omul cu mârțoaga
Gh. Ciprian, Omul cu mârțoaga
II10 p
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Notațiile autorului pregătesc transpunerea scenică a fragmentului. Descrierea camerei și poziția ușilor oferă repere pentru decor și pentru deplasările actorilor. Etajera cu volume ordonate conturează spațiul de viață al familiei Chirică. Indicațiile privind pălăriile, oprirea în prag sau deschiderea ușii transformă conversația într-o succesiune de gesturi vizibile. Mențiunea „arată biroul” precizează sensul concret al expresiei „colțișorul lui”. Astfel, didascaliile ajută publicul să înțeleagă acțiunea și completează informația transmisă prin replici.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-o nuvelă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales; - evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate; - analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, relevante pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Ghiță, protagonistul nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici, este un personaj realist și complex, construit printr-un proces de degradare morală. Nuvela din 1881 nu îl prezintă de la început ca pe un om rău. El dorește o situație mai bună pentru familie, însă ajunge să păstreze câștigul cu prețul unor compromisuri tot mai grave. Interesul autorului se îndreaptă către felul în care o dorință inițial explicabilă poate modifica relațiile, judecata și conștiința unui om.
Social, Ghiță este un cizmar cu posibilități modeste, devenit cârciumar la Moara cu noroc. Noul statut îi oferă venituri, dar îl expune autorității lui Lică Sămădăul. Psihologic, trece de la încrederea în propriul plan la teamă, suspiciune și izolare. Moral, este prins între valorile familiei și atracția banului, pe care încearcă să le împace prin justificări. Trăsătura dominantă este atașamentul tot mai puternic față de câștig. Acesta nu elimină imediat iubirea pentru cei apropiați, ci intră în conflict cu ea și ajunge să o deformeze.
Prima secvență care evidențiază această trăsătură este întâlnirea inițială cu Lică. Ghiță înțelege că relația propusă îi amenință independența și că omul din fața sa nu poate fi tratat ca un simplu client. Cu toate acestea, rămâne la han și încearcă să păstreze avantajele afacerii. Refuzul de a renunța arată că posibilitatea îmbogățirii cântărește deja mai mult decât liniștea. El își imaginează că poate controla pericolul, dar acceptarea raportului inegal îi reduce treptat libertatea. Dorința de câștig pregătește astfel dependența și neîncrederea.
A doua secvență relevantă este finalul, în care o lasă pe Ana în apropierea lui Lică pentru a obține prinderea acestuia, iar apoi o ucide. Ghiță ajunge să folosească relația conjugală ca instrument al unui plan și să îi ceară soției să suporte urmările propriilor alegeri. Întoarcerea violentă împotriva Anei nu reprezintă o restabilire a onoarei, ci punctul extrem al degradării. Omul care își justifica ambiția prin binele familiei distruge tocmai familia. Episodul arată că dependența de câștig și de confruntarea cu Lică a înlocuit capacitatea de a proteja și de a avea încredere.
Un element esențial de construcție este conflictul interior. Ghiță oscilează între dorința de a rămâne cinstit și dorința de a nu pierde ceea ce a obținut. Ezitările și justificările îl fac credibil, fiindcă prăbușirea nu apare ca o schimbare inexplicabilă. Un al doilea element este caracterizarea indirectă prin comportament și prin relația cu Ana. Înstrăinarea, iritarea și ascunderea adevărului arată degradarea mai puternic decât o etichetă morală. Accesul naratorului la viața interioară completează faptele și permite urmărirea mecanismului prin care personajul își slăbește singur rezistența la rău.
Ghiță are un destin tragic deoarece vede primejdia, dar nu găsește puterea de a rupe la timp legătura care îl ține captiv. Responsabilitatea sa nu este anulată de influența lui Lică. Nuvela îl prezintă ca pe un om capabil de afecțiune și luciditate, ale cărui alegeri succesive fac însă ca aceste resurse să devină insuficiente în fața compromisului acceptat.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.