Protetică dentară (pag. 193-196)

Răspuns: A, B, C

• A Reducerea numărului de dinți aflați în ocluzie poate produce suprasolicitare și uzură.
• B Deficitul structurii minerale a smalțului sau dentinei poate favoriza uzura.
• C Distrofiile și displaziile țesuturilor dure pot constitui cauze structurale ale uzurii.
• D Mai puțini dinți în ocluzie pot însemna suprasolicitare, nu excluderea acesteia.
• E Deficitul mineral reprezintă o posibilă contribuție structurală la uzura dentară.

Răspuns: A, B, C

• A Calitatea estetică este unul dintre obiectivele urmărite simultan.
• B Rezistența trebuie asociată proprietăților estetice și biocompatibilității.
• C Biocompatibilitatea completează cerințele de estetică și rezistență.
• D Obiectivul cercetării este asocierea rezistenței cu estetica, nu renunțarea obligatorie la una dintre ele.
• E Materialele urmărite trebuie să fie atât estetice, cât și biocompatibile.

Răspuns: A, B, C

• A Fracturile și fisurile pot interesa porțiunea coronară a dintelui.
• B Localizarea radiculară este posibilă pentru fracturile și fisurile dentare.
• C Sunt posibile cauze accidentale, parafuncționale și iatrogene.
• D Existența localizărilor radiculare exclude limitarea obligatorie la coroană.
• E Cauzele iatrogene pot participa la producerea fracturilor și fisurilor.

Răspuns: A, B, C

• A Xerostomia acompaniază deseori simptomatologia dentoparodontală la adulți și vârstnici.
• B Xerostomia poate agrava evoluția leziunilor carioase.
• C Xerostomia agravează leziunile de uzură și reprezintă un cofactor important al eșecului restaurator.
• D Xerostomia nu este o afecțiune propriu-zisă a țesuturilor dure dentare.
• E Xerostomia agravează, nu protejează împotriva evoluției leziunilor de uzură.

Răspuns: A, B, C

• A Controlul etiologic trebuie inclus în planul de tratament al afecțiunilor structurilor dure.
• B Cauzele primare persistente constituie un factor important de eșec protetic.
• C Procedurile cu indicație preponderent cosmetică cer discernământ și beneficii argumentate care depășesc riscurile.
• D Tratamentul protetic trebuie însoțit de controlul cauzelor care au generat afecțiunea.
• E Chiar fără leziuni propriu-zise, beneficiile și riscurile tratamentului cosmetic trebuie evaluate.

Răspuns: A, B, C

• A Forma helicoidală Ackermann este caracteristică ocluziilor psalidodonte.
• B Forma ad palatum este asociată ocluziei adânci.
• C Forma cilindrică este asociată ocluziei labiodonte.
• D Forma ad linguam este caracteristică ocluziei inverse.
• E Ocluzia inversă este asociată formei ad linguam, nu formei ad palatum.

Răspuns: A, B, C

• A Anomaliile dentomaxilare pot produce modificări de formă, dimensiuni, poziție ori spațiere fără pierdere de substanță.
• B Discromiile endogene afectează masa structurilor dure, putând fi primare sau secundare.
• C Retracțiile gingivale și osoase pot determina acuze estetice și hipersensibilitate la dinții vitali.
• D Caracterul endogen indică localizarea în masa structurilor dure, nu exclusiv pe suprafață.
• E Retracțiile parodontale pot determina hipersensibilitate dentinară la dinții vitali.

Răspuns: A, B

• A Particularitățile compoziției salivare se pot asocia mecanismelor erozive și mecanice.
• B Volumul secreției salivare participă la contextul etiologic al uzurii.
• C Compoziția, alături de volum, poate influența etiologia uzurii.
• D Volumul salivar, alături de compoziție, poate influența etiologia uzurii.
• E Ambele caracteristici salivare pot interveni în etiologia multifactorială a uzurii.

Răspuns: A, B, C

• A Fluorul și tetraciclina se numără printre substanțele asociate modificărilor cromatice endogene secundare.
• B Necroza pulpară poate determina modificarea culorii structurilor dure dentare.
• C Modificările cromatice endogene pot avea și cauze iatrogene.
• D Necroza pulpară poate constitui o cauză a modificărilor cromatice endogene.
• E Administrarea unor substanțe precum fluorul sau tetraciclina se poate asocia modificărilor cromatice.

Răspuns: A, B, C

• A Tiparul 1 este cel mai comun și prezintă o concavitate marginală.
• B Concavitatea marginală erozivă diferă de leziunea în pană caracteristică abraziunii.
• C Tiparul 2 este neregulat și are margini bine delimitate.
• D Aspectul în pană aparține comparației cu abraziunea, iar tiparul eroziv 1 este concav marginal.
• E Neregularitatea uzurii și delimitarea marginilor caracterizează tiparul 2.

Răspuns: A, C, D

• A Valoarea zero a formei complete corespunde unui smalț intact.
• B La scorul 1 apar modificări minime de contur și pierderea caracteristicilor morfologice de suprafață ale smalțului; expunerea pulpară aparține scorului 4.
• C Scorul 3 indică uzură medie de 1-2 mm și dentină expusă pe mai mult de o treime din suprafață.
• D Scorul 4 exprimă uzură avansată de peste 2 mm, cu expunerea dentinei secundare sau a pulpei.
• E Scorul 2 include expunerea dentinei pe mai puțin de o treime din suprafață, împreună cu uzură superficială a smalțului.

Răspuns: B, C, E

• A Valoarea zero indică dentină intactă; expunerea discretă cu zone concave corespunde scorului 1.
• B Scorul 1 al formei simplificate descrie dentina discret expusă și zonele concave.
• C Expunerea dentinară de peste o treime din suprafață corespunde scorului 2 în forma simplificată.
• D Dentina intactă definește scorul 0, în timp ce scorul 3 reprezintă o afectare avansată.
• E Valoarea maximă a formei simplificate indică expunerea dentinei secundare sau a pulpei.

Răspuns: B, D, E

• A ACP urmărește o metodă obiectivă de screening epidemiologic, nu înlocuirea ei cu aprecierea subiectivă.
• B Criteriile standardizate pentru evaluare și cercetare fac parte dintre obiectivele clasificării.
• C Clasificarea urmărește facilitarea comunicării profesionale.
• D Consecvența diagnosticului intraoperator și interoperator este un obiectiv al sistemului ACP.
• E Sistemul urmărește proporționalitatea cheltuielilor asigurărilor cu complexitatea tratamentului.

Răspuns: B, C, E

• A Clasa a IV-a desemnează afectarea severă, nu moderată.
• B Cele patru clase sunt comune cazurilor cu indicație de restaurare protetică, inclusiv edentației totale și leziunilor odontale fără breșe.
• C Prima clasă corespunde condițiilor ideale sau minim afectate.
• D Afectarea moderată, nu severă, definește clasa a II-a.
• E Clasa a III-a corespunde afectării substanțiale.

Răspuns: A, C, D

• A Breșa L este intercalată, cu dinți restanți anterior și posterior.
• B Breșa F are dinți restanți la ambele extremități.
• C Breșa L se află în zona laterală, iar breșa F în zona frontală.
• D Breșa F combină localizarea frontală cu delimitarea dentară bilaterală.
• E Breșa laterală are delimitare dentară și posterior.

Răspuns: A, C

• A Breșele terminale au limită dentară numai anterior.
• B Edentația redusă cuprinde unul sau doi dinți; cea întinsă, cel puțin trei.
• C Citirea după Ioniță începe în hemiarcada maxilară dreaptă și continuă în sens orar.
• D Fiecare breșă primește un singur nume, inclusiv când este extinsă.
• E Dinții absenți care nu vor fi protezați sunt excluși din clasificare.

Răspuns: B, D, E

• A Edentația întinsă are cel puțin trei dinți absenți.
• B Extinderea dincolo de sextantul inițial înseamnă trecerea dintre zona laterală și cea frontală.
• C Edentația subtotală păstrează câțiva dinți restanți pe arcadă.
• D Primul dinte absent întâlnit în ordinea citirii determină numele breșei intercalate extinse.
• E Înregistrarea poate include existența și calitatea protezării breșelor.

Răspuns: A, B, E

• A Insuficiența structurală din 3 sextante definește afectarea substanțială.
• B Insuficiența structurală din 4-6 sextante definește afectarea severă.
• C Clasa I presupune absența necesității unui tratament pregătitor, nu insuficiență structurală în 3 sextante.
• D Insuficiența structurală din 1-2 sextante se încadrează în clasa a II-a.
• E Insuficiența structurală limitată la 1-2 sextante definește afectarea moderată a dinților stâlpi.