Protetică dentară (pag. 284-287)

Răspuns: A, C, E

• A Conceptul III poate fi utilizat când osul interforaminal este favorabil, dar crestele din zonele de sprijin sunt atrofiate.
• B Forțele se transmit exclusiv pe implante.
• C Bara care solidarizează implantele are câte o extensie distală de fiecare parte.
• D Conceptul III utilizează 4-6 implante endoosoase interforaminale.
• E Supraproteza conceptului III este stabilă, nu basculează și nu se rotește.

Răspuns: A, B, C, E

• A Valoarea conținutului mineral osos este mai mică la femei decât la bărbați.
• B Primii cinci ani după instalarea menopauzei reprezintă o perioadă cu modificări osoase importante.
• C Osul spongios maxilar prezintă o trabeculare mai redusă comparativ cu mandibula.
• D La nivelul compactei maxilare apar porozități și diminuări de volum, nu creștere volumetrică și reducerea porozităților.
• E Resorbția centripetă a maxilarului complică estetica, fonația și igienizarea restaurărilor pe implante.

Răspuns: A, C, E

• A Proteza mobilă include unul sau doi călăreți, care contribuie la menținere.
• B Unul sau doi călăreți nu se pot opune mișcărilor de basculare ale acestei supraproteze.
• C Rotația în jurul unui ax frontal rămâne posibilă în conceptul I maxilar.
• D Configurația descrisă utilizează unul sau doi călăreți, nu obligatoriu cinci.
• E Limitarea controlului basculării și rotației explică pierderea de teren a conceptului I în favoarea altor concepte.

Răspuns: A, B, D

• A Pentru cele două implante vecine spinei nazale anterioare sunt prevăzute lungimi de 9, 10 sau 11 mm.
• B Pentru celelalte implante, lungimile descrise sunt cuprinse între 11 și 13 mm.
• C Lungimile sunt inversate și excesiv restrânse: implantele de lângă spina nazală pot avea 9-11 mm, iar celelalte 11-13 mm.
• D În conceptul II maxilar există posibilitatea realizării unei supraproteze fenestrate.
• E Barele care solidarizează implantele sunt fixate prin înșurubare, nu obligatoriu prin cimentare.

Răspuns: A, B, D

• A În conceptul I cele două implante sunt inserate de regulă în zona canină, unde oferta verticală poate fi favorabilă.
• B Conceptul II folosește trei sau patru implante frontale, în raport cu topografia sinusurilor.
• C Barele conceptului III prezintă două extensii distale de 6-10 mm.
• D Infrastructura conceptului IV cuprinde șase până la opt implante endoosoase.
• E Proteza conceptului II are sprijin mixt, nu exclusiv implantar.

Răspuns: C, D, E

• A Conceptul I necesită supraveghere riguroasă, deoarece igienizarea este dificilă.
• B Conceptul III utilizează patru până la șase implante frontale; cele două implante canine caracterizează conceptul I.
• C Supraproteza conceptului I acoperă întreaga suprafață de sprijin a câmpului edentat maxilar.
• D Conceptul III asociază patru până la șase implante cu o supraproteză complet răscroită, susținută exclusiv implantar.
• E În conceptul IV suprastructura se fixează prin înșurubare după integrarea implantelor.

Răspuns: A, B, C

• A Traumatizarea mecanică din timpul examinării poate provoca sângerare chiar dacă țesuturile sunt sănătoase.
• B Sângerarea poate constitui un semn precoce, apărut înaintea semnelor histologice ale inflamației gingivale.
• C Sângerarea spontană este asociată fazelor avansate de pierdere a implantului.
• D Sângerarea provocată mecanic nu dovedește obligatoriu inflamația, deoarece poate surveni și în țesuturi sănătoase.
• E Sângerarea spontană apare în fazele avansate ale pierderii implantului, astfel că această limitare temporală este incorectă.

Răspuns: A, B, C

• A Înălțimea și densitatea crestei alveolare sunt parametri osoși care pot fi evaluați radiologic.
• B Radiografia ajută la obiectivarea relației funcționale dintre implant, bont și restaurarea protetică.
• C Pierderea osoasă marginală medie descrisă pentru primul an după aplicarea suprastructurii este de 1,5 mm.
• D După primul an, pierderea verticală medie descrisă este 0,2 mm anual, nu 1,5 mm anual.
• E Radiotransparența din jurul implantului poate obiectiva periimplantita, în loc să o excludă.

Răspuns: A, B

• A La dispensarizare sunt evaluate atât implantele, cât și țesuturile periimplantare.
• B Evaluarea protezei include componentele biologică, biomecanică și funcțională.
• C Țesuturile periimplantare sunt incluse în evaluare alături de implante.
• D Parametrii biomecanici ai protezei sunt evaluați împreună cu cei biologici și funcționali.
• E Dispensarizarea include și aprecierea funcțională a protezei, nu doar țesuturile periimplantare.

Răspuns: B, D, E

• A Infrastructura este reprezentată de implantele endoosoase; restaurarea protetică reprezintă suprastructura.
• B Barele pot uni două sau mai multe implante.
• C Patricea este de obicei înșurubată la implant, iar matricea este inclusă în proteză.
• D Poziția supragingivală a patricei facilitează igiena.
• E Suprastructura poate fi fixată prin înșurubare ori poate fi mobilizabilă.

Răspuns: A, C, D

• A Implantele endoosoase incluse în oasele maxilare formează infrastructura.
• B Bara aparține mezostructurii și are inclusiv funcția de solidarizare a implantelor.
• C Călăreții se confecționează din metal sau materiale plastice speciale.
• D Butonii de presiune sunt folosiți frecvent în conexiunile pe implante izolate.
• E Sistemele telescopate sunt utilizate tocmai când barele nu pot fi realizate.

Răspuns: A, B, C

• A Inserarea implanturilor trebuie planificată riguros în acord cu soluția protetică.
• B Oferta osoasă și mucoasă existentă participă la planificarea tratamentului implanto-protetic.
• C Când sunt reconstruite situsurile implantare, restabilirea parametrilor anatomici ideali este o posibilitate luată în calcul.
• D Succesul final depinde de acordul dintre planificarea implanturilor și planificarea protetică.
• E Planificarea ia în considerare atât osul, cât și mucoasa; oferta mucoasă nu este exclusă.

Răspuns: A, B, C

• A Reabilitarea relațiilor mandibulo-craniene reprezintă un element primordial pentru raportul succes-eșec.
• B Factorii funcționali și homeostazici ai pacientului trebuie integrați în abordarea holistică.
• C Tratamentul trebuie conceput și realizat pe plan general, loco-regional și local.
• D Abordarea holistică depășește situsul implantar și include nivelurile general și loco-regional.
• E Relațiile mandibulo-craniene trebuie reabilitate, având un rol primordial în succesul tratamentului.

Răspuns: A, E

• A Absența radiotransparenței periimplantare este un criteriu radiologic de succes.
• B Durerea persistentă legată de implant trebuie să lipsească.
• C După primul an de funcționalitate, pierderea osoasă verticală trebuie să fie sub 0,2 mm pe an.
• D Rata de succes la zece ani de la încărcarea protetică este de 80%.
• E Forma implantului trebuie să permită o restaurare protetică acceptabilă fizionomic pentru pacient și medic.

Răspuns: B, D

• A Succesul presupune absența radiotransparenței periimplantare.
• B Pragul de succes la cinci ani după încărcarea protetică este de 85%.
• C Procesele infecțioase persistente datorate implantului trebuie să lipsească.
• D Limita pierderii osoase verticale este sub 0,2 mm anual după primul an funcțional.
• E Designul implantului trebuie să permită o restaurare protetică satisfăcătoare fizionomic.