Bacalaureat 2024 la română: simulare, profil uman
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local modest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului. Farmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate din deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat. Printre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să cumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni, săraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru a-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are cumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei. Cartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei și cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de cultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii. Nicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se tipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare. Numai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și saloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau justiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica literară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte care împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez care să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a literelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo cititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza că rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează de soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică permanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori și, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre ziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când munca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise mai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran scrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea. Liviu Rebreanu, Metropole *dever - volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată *a tăia - a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini *buchinist - persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi
Liviu Rebreanu, Metropole
I.A.16 p
Indică sensul din text al cuvântului sforțări și al secvenței la fiece pas.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În text, „sforțări” înseamnă „eforturi”, iar secvența „la fiece pas” are sensul „pretutindeni”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează soluția găsită de persoanele interesate de lectură, care nu au posibilitatea să-și cumpere cărți, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Persoanele care nu își pot cumpăra cărți le citesc în librărie, printre tejghele.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează un efect al creșterii interesului față de sport în spațiul românesc, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Interesul pentru sport duce la dezvoltarea cronicii sportive, după cum arată secvența „permanentizarea și sporirea cronicii respective”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică un motiv pentru care tejghelele librăriilor din Paris sunt amplasate până în mijlocul trotuarului.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Tejghelele librăriilor sunt scoase pe trotuar pentru a atrage atenția trecătorilor. Cărțile devin vizibile și accesibile chiar oamenilor grăbiți, care altfel ar trece mai departe fără să cumpere.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, relația dintre jurnaliștii francezi și scriitori, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Între jurnaliștii francezi și scriitori există o relație de colegialitate și respect reciproc. Ziariștii se consideră scriitori, iar autorii le recunosc valoarea, fără a disprețui textele efemere. Colaborarea lor susține grija pentru exprimarea literară a presei.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă presa contribuie sau nu la formarea gustului artistic al publicului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Metropole de Liviu Rebreanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că presa poate contribui la formarea gustului artistic al publicului, dacă oferă prezentări argumentate și accesibile ale creațiilor culturale. Ea nu trebuie să înlocuiască judecata cititorului, ci să îi ofere repere.
În primul rând, o publicație poate aduce literatura în atenția unor oameni care nu o urmăresc în mod special. Liviu Rebreanu observă că ziarele franceze acordă un loc constant rubricii literare și discută cărți sau controverse estetice chiar în articole importante. Această prezență regulată face din lectură o componentă a vieții publice. Cititorul află despre opere și întâlnește argumente care îl pot îndemna să le cunoască direct.
În al doilea rând, o cronică bine construită ne poate învăța ce să observăm într-o operă. De exemplu, după ce citesc o prezentare a unui spectacol, pot urmări mai atent felul în care luminile și jocul actorilor susțin conflictul. La următoarea reprezentație, îmi formez o opinie mai precisă și pot chiar să nu fiu de acord cu autorul articolului, folosind propriile exemple. Gustul se formează prin asemenea comparații, nu prin acceptarea automată a unei recomandări.
În concluzie, presa cultivă interesul artistic prin vizibilitate și explicații, atunci când încurajează întâlnirea personală și critică a publicului cu arta.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
SCENA III
NASTASIA, ION SORCOVĂ
NASTASIA (schimbare, veselie nervoasă, neliniște; umblă de colo până colo și caută): N-ai văzut
oglinda?
SORCOVĂ (pe pat și se uită îngândurat la ea).
NASTASIA: Parcă era la fereastră, adineauri.
SORCOVĂ (gest: o fi fost...).
NASTASIA (își aduce aminte și caută, grabnic, în cutia mesei): Uite-o! (Se privește în oglindă, scoate
din cutia mesei: pudră - într-o hârtioară - și foiță roșie; iar se uită în oglindă și se întristează.) Nu-i așa
că m-am urâțit? Și-am îmbătrânit, m-am zbârcit la ochi...
SORCOVĂ (tace).
NASTASIA (îl privește): De ce taci? Vreau să fiu frumoasă! Vine Vulpașin și vreau să fiu frumoasă! Ce
te uiți așa la mine? (Râs chinuit.)
George Mihail-Zamfirescu, Domnișoara Nastasia
George Mihail-Zamfirescu, Domnișoara Nastasia
II10 p
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Notațiile autorului indică gesturile și stările personajelor, sprijinind realizarea spectacolului. Mișcarea Nastasiei prin cameră și căutarea grăbită a oglinzii exprimă neliniștea ei înaintea sosirii lui Vulpașin. Privirea în oglindă, urmată de întristare, arată nesiguranța legată de propria înfățișare. „Râsul chinuit” dezvăluie tensiunea ascunsă în spatele dorinței de a părea veselă. În contrast, tăcerea și privirea îngândurată ale lui Sorcovă sugerează preocuparea sa. Didascaliile completează astfel replicile prin informații psihologice și indicații de interpretare scenică.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; - comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic; - analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Poemul Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu, inclus în volumul Joc secund din 1930, construiește o poveste de iubire imposibilă care poate fi citită ca alegorie a cunoașterii. Textul aparține modernismului prin ambiguitatea simbolurilor și prin transformarea unei narațiuni aparent simple într-o meditație asupra condiției ființei. Tema este incompatibilitatea dintre două moduri de existență: unul legat de umbră și de conservarea propriei naturi, celălalt orientat către lumină și dezvoltare spirituală.
O primă trăsătură modernistă este caracterul alegoric. Ciuperca rege și călătoarea nordică nu sunt numai personaje fantastice, ci întruchipează raportări diferite la lume. Crypto dorește iubirea fără să își poată depăși limitele naturale, în timp ce Enigel își păstrează drumul către soare. O a doua trăsătură este densitatea simbolică. Soarele, umbra, somnul și drumul nu au doar sensuri concrete. Ele construiesc o rețea de semnificații despre cunoaștere, alegere și limite. Cititorul trebuie să lege aceste imagini între ele pentru a înțelege miza poveștii.
Prima secvență semnificativă este întâlnirea din vis. Crypto o cheamă repetat pe Enigel să rămână alături de el și îi propune daruri sau apropierea de lumea sa. Cererea nu presupune o întâlnire într-un spațiu neutru, ci renunțarea fetei la direcția propriei călătorii. Refuzul ei arată că iubirea nu poate anula diferența de esență dintre cei doi. În spatele dialogului se află astfel confruntarea a două idealuri. Pentru rege, apropierea ar însemna păstrarea unei lumi ocrotite de umbră; pentru fată, acceptarea ar însemna oprirea dezvoltării și abandonarea luminii.
A doua secvență relevantă este apariția soarelui și transformarea lui Crypto. Lumina spre care Enigel aspiră are asupra regelui un efect distrugător, deoarece natura lui nu o poate suporta. Urmarea nu demonstrează că orice aspirație este greșită, ci că depășirea limitei fără capacitatea interioară necesară poate produce degradare. Asocierea finală a regelui cu o lume vegetală otrăvitoare păstrează imposibilitatea unirii inițiale. Destinele celor doi se despart, iar iubirea nu reușește să creeze o natură comună.
Titlul pune alături cele două personaje și anunță un cuplu posibil, dar diferențele dintre numele și condițiile lor pregătesc ruptura. Regele unei lumi vegetale și călătoarea umană aparțin unor universuri care comunică doar pentru scurt timp, în vis. Un al doilea element important este compoziția în ramă. La o nuntă, un menestrel este rugat să spună povestea altei nunți, care nu se poate împlini. Contrastul dintre cadrul sărbătoresc și istoria tragică împiedică lectura textului ca simplă poveste sentimentală. Existența unui povestitor interior subliniază și caracterul construit, transmis și interpretat al întâmplării. Balada devine un act de reflecție, nu doar o relatare.
Prin această formă, poemul unește povestea fantastică și întrebarea filozofică. Enigel nu își definește viața prin salvarea lui Crypto, ci prin fidelitatea față de propria căutare. Crypto rămâne expresia unei dorințe care depășește posibilitățile ființei sale. Iubirea imposibilă face vizibilă distanța dintre lumi, iar simbolurile luminii și umbrei dau acestei distanțe o semnificație existențială.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.