Bacalaureat 2024 la română: sesiunea specială, profil real
Subiectul oficial din 2024, cu textele și baremul, pe 90 de puncte. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Pentru elevii care n-au putut da examenul la data obișnuită (de exemplu, olimpicii plecați la concursuri).
Pe timp, ca la examen
Ceasul merge și dacă închizi pagina. Poți lua o singură pauză. La final, nota estimată după barem.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta înverșunat în tăcere și dacă aceștia, la toate semnele lui - tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas -, nu-și dădeau seama că au întrecut măsura, le-o spunea în față. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc. Într-o zi, aflându-mă la Sadoveanu - locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 - a venit la dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără să obosească, douăzeci și patru de ore în șir, ba poate și mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu ușurința cu care o veveriță sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deștept și foarte cult, dar suferea de boala asta - vorbea prea mult și într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privința asta era la antipodul lui Sadoveanu. Și totuși - se știe doar că uneori extremele se atrag - se bucura de prietenia lui Sadoveanu. Intrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam împreună cu Sadoveanu și cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, și unul din cei mai apropiați prieteni ai lui, noul oaspete, mic și pirpiriu, se afundă într-un fotoliu și începu să vorbească… Și a vorbit… Și a vorbit… Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile și nouă nopți în șir și tot n-ar fi isprăvit. La început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi și-a trimis privirile afară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori, a răspuns la telefon, a ieșit de câteva ori pe ușă și o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până în oraș după ceva cumpărături… Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea… Eu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu și nu mă miram atât de performanța lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta. Dar, cum toate au o limită, a avut-o și această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era stăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna și l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai obosit!”. Firul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic și pirpiriu de felul lui, s-a făcut și mai mic, de părea un copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui Sadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec… - Poți să mai șezi, da’ vorbește mai puțin și în alt tempo că m-ai obosit... - Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece trebuia să fiu undeva și-i douăsprezece și jumătate... Plec, dar mai vin eu... - Bine, să mai vii!”, i-a zis Sadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie. După ce mi-a strâns și mie mâna, omul nostru a pornit și a ieșit aproape fugind, ca să ajungă „la timp” în locul unde trebuia să fie cu un ceas și jumătate mai devreme.
Mihail Șerban, Amintiri
I.A.16 p
Indică sensul din text al secvenței în stare și al cuvântului oaspete.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În text, secvența „în stare” înseamnă „capabil”, iar cuvântul „oaspete” are sensul „musafir”.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează două indicii prin care Sadoveanu le sugera celorlalți că vorbesc prea mult, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Sadoveanu sugera că cineva vorbește prea mult privind pe fereastră și uitându-se la ceas.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează atitudinea lui Sadoveanu în momentul plecării publicistului, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Sadoveanu manifestă bunăvoință, după cum arată secvența „i-a zis Sadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie”.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică motivul pentru care publicistul se oprește brusc din vorbit.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Publicistul se oprește brusc pentru că Sadoveanu ridică mâna și îi spune: „Gata! Lasă-mă! M-ai obosit!”. Intervenția scriitorului rupe firul vorbirii.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o stare manifestată de Constantin Mitru în timp ce vorbește prietenul lui Sadoveanu, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Constantin Mitru manifestă nerăbdare cât timp vorbește oaspetele. Se ridică de câteva ori, răspunde la telefon și iese pe ușă. Lipsește atât de mult încât pare să fi ieșit în oraș după cumpărături, iar la întoarcere omul tot vorbea.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă vorbitul excesiv este sau nu o dovadă de impolitețe, raportându-te atât la informațiile din textul Amintiri de Mihail Șerban, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea privind numărul minim de cuvinte.
În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că vorbitul excesiv este o dovadă de impolitețe, deoarece cel care vorbește fără oprire nu mai ține seama de timpul și de interesele celorlalți.
În primul rând, cine vorbește prea mult nu lasă loc pentru dialog. În fragmentul din Amintiri de Mihail Șerban, publicistul începe să vorbească și continuă mai mult de jumătate de oră, iar ceilalți nu mai pot interveni. Sadoveanu îl ascultă mai întâi cu atenție, apoi privește pe fereastră și se uită la ceas, semne ale oboselii. Până la urmă, scriitorul trebuie să îi spună: „M-ai obosit!”, pentru că publicistul nu observă semnalele politicoase.
În al doilea rând, vorbitul excesiv arată lipsă de respect față de răbdarea celuilalt. De exemplu, un coleg care răspunde la fiecare întrebare cu o poveste lungă face ca ora să se întârzie și îi obosește pe toți. Chiar dacă nu are intenții rele, ceilalți se simt ignorați și își pierd interesul.
Prin urmare, vorbitul excesiv este o formă de impolitețe, pentru că arată că ne interesează doar propria voce. Politețea cere echilibru între a vorbi și a asculta.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
Tăcură amândoi câteva clipe fără să se privească. Simțeau amândoi că-i desparte un zid și că
nu se vor putea înțelege […].
Apoi se despărțiră ca doi străini. Își dădură mâna, își urară noroc, iar David îi zise la revedere […], ca și
când ar fi vorbit cu oricare din camarazii ceilalți, cei de care sufletul său nu era legat prin nicio fibră. Rămase pe
loc și se uită lung în urma lui Oprișor, care mergea cu capul sus, legănându-și puțin corpul și tăind aerul cu o
cravașă* moale, foarte liniștit și nepăsător. Privindu-l, David se pomeni că-l invidiază.
„Iată un om fericit care știe ce are să facă!” se gândi dânsul, trecându-i prin creieri, ca o fulgerare
năprasnică, toate frământările și chinurile care pe dânsul îl făceau să nu știe ce are de făcut.
Liviu Rebreanu, Catastrofa
*cravașă - vargă elastică din piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la alergat sau la mers
II10 p
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai sus.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Perspectiva narativă este obiectivă, cu un narator din afara întâmplărilor, care povestește la persoana a III-a. Verbele „tăcură”, „se despărțiră” și „rămase” descriu faptele din exterior. Naratorul cunoaște însă și trăirile personajelor: ambii „simțeau” că îi desparte un zid, iar David „se pomeni că-l invidiază”. Gândul lui, „Iată un om fericit care știe ce are să facă!”, este redat direct. Accesul la viața interioară arată că naratorul este omniscient, deși nu participă la acțiune.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text dramatic studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
- comentarea a două scene/secvențe relevante pentru tema textului dramatic studiat;
- analiza a două componente de structură și/sau de limbaj, semnificative pentru textul dramatic studiat (de exemplu: acțiune, personaj, notațiile autorului, conflict dramatic, registre stilistice, limbaj, act, scenă etc.).
Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Drama Iona de Marin Sorescu, publicată în 1968, transformă povestea unui pescar într-o meditație despre singurătate, captivitate și căutarea sensului. Textul aparține dramaturgiei postbelice și are caracter de parabolă: întâmplările concrete primesc semnificații care depășesc situația unui individ. Tema centrală este încercarea omului de a găsi o ieșire din limitele existenței. Titlul trimite la personajul biblic, dar piesa construiește o experiență proprie, fără să reia identic povestea religioasă și soluția ei salvatoare.
O primă particularitate a textului dramatic modern este reducerea dialogului la un monolog în care personajul își pune întrebări și își răspunde. Iona caută un partener de comunicare, iar vorbirea îi permite să își păstreze conștiința într-un spațiu lipsit de răspuns. O a doua particularitate este spațiul simbolic, diferit de decorul realist. Interiorul peștelui și succesiunea de închideri pot fi citite ca forme ale limitelor umane. Piesa nu cere cititorului să verifice posibilitatea biologică a întâmplărilor, ci să urmărească sensul experienței trăite.
Prima secvență semnificativă este descoperirea faptului că personajul a fost înghițit și încearcă să taie burta peștelui. Acțiunea pare să ofere o soluție practică: închisoarea are o margine care poate fi deschisă. Totuși, ieșirea conduce într-un alt spațiu asemănător. Repetarea situației schimbă sensul luptei, deoarece arată că eliberarea nu poate fi redusă la depășirea unui singur obstacol exterior. Omul poate învinge o limită concretă și poate descoperi că o alta îi organizează deja existența. Perseverența rămâne necesară, dar certitudinea unei ieșiri finale este pusă sub semnul întrebării.
A doua secvență importantă este momentul în care Iona își reamintește numele, după o căutare care îi amenințase identitatea. Înainte de a găsi drumul, trebuie să își recunoască propriul eu. Gestul final, îndreptat asupra trupului, poate fi interpretat ca o schimbare a direcției căutării spre interior. El rămâne tragic și ambiguu, nu oferă o garanție a salvării și nu trebuie redus la un sfat literal. Sensul său ține de logica simbolică a piesei: o libertate căutată numai în exterior nu rezolvă întrebarea despre sine.
Un element relevant de compoziție este organizarea în patru tablouri. Succesiunea lor nu construiește o intrigă realistă cu o rezolvare sigură, ci urmărește etape ale aceleiași neliniști. Fiecare nouă încercare modifică înțelegerea situației, chiar atunci când spațiul rămâne închis. Un al doilea element este limbajul, care îmbină observația familiară, umorul și reflecția gravă. Formulările simple apropie personajul de cititor, iar schimbările de registru fac suferința mai complexă. Iona nu vorbește ca o idee abstractă, ci ca un om care încearcă să înțeleagă, să suporte și să numească ceea ce i se întâmplă.
Prin această construcție, drama mută accentul de pe aventura unui pescar pe condiția celui care caută răspunsuri fără un interlocutor sigur. Referința biblică, spațiul simbolic și monologul susțin o experiență a întrebării continue. Valoarea personajului nu stă într-o victorie simplă, ci în refuzul de a renunța la căutare, chiar atunci când orice răspuns pare să deschidă o nouă dificultate.
Exemplu scris de Zece, nu singurul răspuns bun.
Vrei să-ți scriem când apare ceva nou pentru Bacalaureat?
Îți scriem când punem subiecte oficiale noi explicate, în ziua examenului cu grila și rezultatele și, rar, când avem nevoie de ajutorul tău. Cel mult 2 emailuri pe lună, plus zilele de examen. Doar despre Bacalaureat.
Gata! Ți-am trimis un email de confirmare. Dacă nu-l vezi, uită-te și în Promoții sau Spam.