Bacalaureat 2024 la română: simulare, profil real
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
În fiecare dimineață, când ies, oricât aș fi de grăbit, mă oprește un răstimp librăria de alături. E un local modest, ca mai toate librăriile pariziene, cu vitrinele întinse afară, pe tejghele ieftine, până în mijlocul trotuarului. Farmecul ei, și al tuturor, tocmai asta îl face. Astfel poate întâmpina și pe trecătorii cei mai indiferenți. Jumătate din deverul* cotidian de-aici iese, din vânzările de pe trotuar oamenilor grăbiți care altminteri n-ar fi cumpărat. Printre tejghele mișună veșnic curioșii. Cei ce zăbovesc mai îndelung sunt studenți care n-au mijloace să cumpere și care citesc aici cartea pe care le-o poftește inima. Și mai sunt alți însetați de carte, tineri și bătrâni, săraci care-și hrănesc astfel sufletul cu lectura ce le trebuie. Cărțile netăiate pricinuiesc sforțări speciale pentru a-și trăda cuprinsul. Câte-un pasionat face apel la librar și librarul îi taie* paginile dorite. De altminteri, când n-are cumpărători, librarul însuși împreună cu vânzătorii lui se amestecă printre cititorii clandestini, să citească și ei. Cartierul Latin e plin de librării, trotuarele lui oferă cărți la fiece pas. Și buchiniștii* legendari de pe chei și cei de la Odéon. Parcă e o cetate a cărții subt oblăduirea Institutului, a Sorbonei și a celorlalte uzine de cultură. Dacă n-a pornit de-aici, în orice caz aici se întreține cu ardoare cultul cărții și al literaturii. Nicăieri în lume cartea nu e mai prețuită ca în Franța. În alte țări poate să se citească mai mult, să se tipărească mai multe cărți. Aici, cartea e o realitate vie, un factor social cu o influență covârșitoare. Numai la Paris cartea devine un eveniment monden care interesează nu doar cercurile literare, ci și saloanele, pe oamenii de stat, colectivitățile. Aici, o carte stârnește pasiuni, elanuri, înrâurește politica sau justiția, e un element important al vieții obștești. Mândria presei franceze, de orice nuanță, continuă a fi rubrica literară, care nu e întâmplătoare, ci organică. O carte, un curent literar, o controversă estetică sunt subiecte care împodobesc deseori articole de fond, chiar în ziare strict politice. Nu s-ar putea închipui un ziar francez care să aibă spații rezervate pentru cinematograf și sporturi, fără să aibă mai întâi o rubrică foarte îngrijită a literelor, cum bunăoară se întâmplă nu numai la noi, dar chiar în țări de mare civilizație. Adevărat că acolo cititorii se interesează de faptele literare, ca și de cele diverse, și le reclamă, pe când ziarele noastre au scuza că rubrica literară e loc mort, fiindcă nimeni, afară de scriitorii înșiși, ba uneori nici chiar ei, nu se pasionează de soarta ei, pe când pentru sporturi, de pildă, se manifestă un interes tot mai viu, ceea ce justifică permanentizarea și sporirea cronicii respective. Colaborarea scriitorilor la ziarele franceze, în calitate de scriitori și, deci, cu contribuții oarecum de specialitate, e un fenomen special, vrednic de toată atenția. Relațiile dintre ziariști și scriitori sunt într-adevăr colegiale. Ziaristul francez se consideră scriitor înainte de toate, chiar când munca ziaristică îi impune obligații de șablon, ceea ce se constată din însuși felul îngrijit literar cum sunt scrise mai toate ziarele franceze. Scriitorii înșiși îi consideră drept colegi adevărați pe ziariști și nu disprețuiesc suveran scrisul destinat să trăiască o singură zi. Asemenea cordialitate de relații nu se mai întâlnește aiurea. Liviu Rebreanu, Metropole *dever - volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată *a tăia - a desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini *buchinist - persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi
Liviu Rebreanu, Metropole
I.A.16 p
Indică sensul din text al cuvântului sforțări și al secvenței la fiece pas.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În text, „sforțări” înseamnă „eforturi”, iar secvența „la fiece pas” are sensul „pretutindeni”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează soluția găsită de persoanele interesate de lectură, care nu au posibilitatea să-și cumpere cărți, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Persoanele care nu își pot cumpăra cărți le citesc în librărie, printre tejghele.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează un efect al creșterii interesului față de sport în spațiul românesc, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Interesul pentru sport duce la dezvoltarea cronicii sportive, după cum arată secvența „permanentizarea și sporirea cronicii respective”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică un motiv pentru care tejghelele librăriilor din Paris sunt amplasate până în mijlocul trotuarului.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Tejghelele librăriilor sunt scoase pe trotuar pentru a atrage atenția trecătorilor. Cărțile devin vizibile și accesibile chiar oamenilor grăbiți, care altfel ar trece mai departe fără să cumpere.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, relația dintre jurnaliștii francezi și scriitori, așa cum reiese din textul dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Între jurnaliștii francezi și scriitori există o relație de colegialitate și respect reciproc. Ziariștii se consideră scriitori, iar autorii le recunosc valoarea, fără a disprețui textele efemere. Colaborarea lor susține grija pentru exprimarea literară a presei.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă presa contribuie sau nu la formarea gustului artistic al publicului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Metropole de Liviu Rebreanu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că presa poate contribui la formarea gustului artistic al publicului, dacă oferă prezentări argumentate și accesibile ale creațiilor culturale. Ea nu trebuie să înlocuiască judecata cititorului, ci să îi ofere repere.
În primul rând, o publicație poate aduce literatura în atenția unor oameni care nu o urmăresc în mod special. Liviu Rebreanu observă că ziarele franceze acordă un loc constant rubricii literare și discută cărți sau controverse estetice chiar în articole importante. Această prezență regulată face din lectură o componentă a vieții publice. Cititorul află despre opere și întâlnește argumente care îl pot îndemna să le cunoască direct.
În al doilea rând, o cronică bine construită ne poate învăța ce să observăm într-o operă. De exemplu, după ce citesc o prezentare a unui spectacol, pot urmări mai atent felul în care luminile și jocul actorilor susțin conflictul. La următoarea reprezentație, îmi formez o opinie mai precisă și pot chiar să nu fiu de acord cu autorul articolului, folosind propriile exemple. Gustul se formează prin asemenea comparații, nu prin acceptarea automată a unei recomandări.
În concluzie, presa cultivă interesul artistic prin vizibilitate și explicații, atunci când încurajează întâlnirea personală și critică a publicului cu arta.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
SCENA III
NASTASIA, ION SORCOVĂ
NASTASIA (schimbare, veselie nervoasă, neliniște; umblă de colo până colo și caută): N-ai văzut
oglinda?
SORCOVĂ (pe pat și se uită îngândurat la ea).
NASTASIA: Parcă era la fereastră, adineauri.
SORCOVĂ (gest: o fi fost...).
NASTASIA (își aduce aminte și caută, grabnic, în cutia mesei): Uite-o! (Se privește în oglindă, scoate
din cutia mesei: pudră - într-o hârtioară - și foiță roșie; iar se uită în oglindă și se întristează.) Nu-i așa
că m-am urâțit? Și-am îmbătrânit, m-am zbârcit la ochi...
SORCOVĂ (tace).
NASTASIA (îl privește): De ce taci? Vreau să fiu frumoasă! Vine Vulpașin și vreau să fiu frumoasă! Ce
te uiți așa la mine? (Râs chinuit.)
George Mihail-Zamfirescu, Domnișoara Nastasia
George Mihail-Zamfirescu, Domnișoara Nastasia
II10 p
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Notațiile autorului indică gesturile și stările personajelor, sprijinind realizarea spectacolului. Mișcarea Nastasiei prin cameră și căutarea grăbită a oglinzii exprimă neliniștea ei înaintea sosirii lui Vulpașin. Privirea în oglindă, urmată de întristare, arată nesiguranța legată de propria înfățișare. „Râsul chinuit” dezvăluie tensiunea ascunsă în spatele dorinței de a părea veselă. În contrast, tăcerea și privirea îngândurată ale lui Sorcovă sugerează preocuparea sa. Didascaliile completează astfel replicile prin informații psihologice și indicații de interpretare scenică.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Lucian Blaga. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; - comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic; - analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, publicată în volumul Poemele luminii din 1919, este o artă poetică modernistă de Lucian Blaga. Textul exprimă o atitudine față de creație și față de cunoaștere: eul liric dorește să păstreze și să amplifice misterul existenței. Tema nu este simpla descriere a naturii, ci relația omului sensibil cu lumea. Poezia apare ca un mod de apropiere de realitate prin iubire și uimire, fără reducerea ei la explicații definitive.
O primă trăsătură modernistă este folosirea metaforei cu valoare revelatoare. Corola nu indică doar o floare, ci sugerează totalitatea armonioasă a misterelor lumii. Imaginea unește existența într-o formă fragilă, vie, pe care gestul brutal al cunoașterii ar putea să o destrame. O a doua trăsătură modernistă este libertatea formei. Versurile au lungimi inegale, nu urmează o schemă fixă de rimă și lasă ideea să treacă dintr-un vers în altul. Această organizare urmărește mișcarea gândului și intensitatea unei opțiuni personale, nu un tipar exterior rigid.
Prima imagine semnificativă este enumerarea florilor, ochilor, buzelor și mormintelor. Aceste repere adună niveluri diferite ale existenței: natura, privirea și cunoașterea, iubirea și comunicarea, moartea. Asocierea lor arată că misterul nu se află într-un singur loc îndepărtat, ci în experiențele esențiale ale vieții. Eul nu vrea să le transforme în obiecte epuizate prin explicație. Le privește ca pe niște prezențe care își păstrează adâncimea tocmai atunci când sunt iubite. Imaginea susține astfel caracterul cuprinzător al atitudinii poetice.
A doua imagine importantă este comparația cu lumina lunii. Luna nu risipește în întregime întunericul, ci îl face să pară mai amplu și mai plin de posibilități. În mod asemănător, lumina proprie a eului liric sporește taina lumii. Comparația face accesibilă o idee abstractă: există o cunoaștere care nu închide întrebările, ci le adâncește. Lumina nu are aici un sens unic. Ea poate fi o forță care destramă misterul sau o formă de sensibilitate care îl ocrotește și îl îmbogățește.
Titlul este un element esențial de construcție deoarece formulează direct o alegere. Pronumele personal din deschidere pune în centru responsabilitatea eului, iar negația exprimă refuzul distrugerii misterului. Metafora corolei transformă această alegere într-o imagine memorabilă. Un alt element relevant este opoziția dintre lumina altora și lumina proprie. Prima este asociată micșorării tainei, a doua, intensificării ei. Compoziția dezvoltă această diferență și ajunge la motivarea finală prin iubire. În acest fel, atitudinea intelectuală primește un temei afectiv: eul apără misterul fiindcă iubește formele în care lumea i se arată.
Poezia unește reflecția și emoția într-o mărturisire despre rostul creatorului. Prezența verbelor la persoana întâi păstrează coerența acestei mărturisiri: fiecare imagine dezvoltă aceeași opțiune asumată. Nu este descris un adevăr impersonal, ci o relație trăită între conștiință și univers. Metafora, comparația și libertatea versului nu sunt simple podoabe, ci mijloace prin care gândirea se transformă în experiență sensibilă. Pentru eul liric, valoarea creației stă în puterea ei de a păstra deschisă relația cu lumea și de a face existența mai bogată în sensuri.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.